Model cu două procese

(categorie: somnologie, cronobiologie)

Modelul cu două procese, formulat de Borbély în 1982, descrie reglarea somnului prin interacțiunea a două mecanisme independente: presiunea homeostatică de somn și ritmul circadian.

Este în continuare cadrul teoretic de bază pentru înțelegerea somnului și pentru explicarea mecanismului terapiei insomniei.

Cum funcționează

Primul proces, numit și procesul S, este presiunea homeostatică: cu cât stai treaz mai mult, cu atât crește nevoia de somn, iar somnul o descarcă.

Al doilea, procesul C, este ritmul circadian: un semnal intern de aproximativ douăzeci și patru de ore care determină la ce ore organismul este pregătit să doarmă și la ce ore nu.

Somnul apare când presiunea homeostatică este mare și, simultan, faza circadiană este permisivă. Dacă una dintre cele două condiții lipsește, somnul vine greu.

Cele două procese sunt independente. Se poate avea presiune mare de somn la o oră circadian nepotrivită și invers — de unde dificultatea de a adormi la ore neobișnuite, chiar după o noapte nedormită.

Cele două procese

Procesul S, homeostatic

Presiunea de somn, care crește cu durata trezirii.

Procesul C, circadian

Semnalul intern care stabilește orele favorabile somnului.

Interacțiunea lor

Somnul apare când ambele condiții sunt îndeplinite.

Independența

Una poate fi favorabilă și cealaltă nu.

Relevanță clinică

Modelul explică de ce ora de trezire este ancora care stabilizează ambele procese, nu ora de culcare. Trezirea fixă determină când crește presiunea de somn și sincronizează ritmul circadian.

Explică și de ce puiul de somn de după-amiază sau somnul prelungit dimineața pot agrava insomnia: descarcă presiunea homeostatică exact înainte de noaptea următoare.

Este baza mecanistică a restricției de somn, componenta cea mai activă a terapiei: reducerea timpului petrecut în pat crește presiunea homeostatică și o concentrează în intervalul de somn.

Peste acest mecanism de bază, insomnia adaugă un al treilea element, care nu face parte din model: hiperactivarea. Modelul explică somnul normal, nu tulburarea.

Distincția dintre cele două procese este și cheia diagnosticului diferențial: o problemă de fază circadiană produce simptome de insomnie fără a fi insomnie.

Ce decurge practic

Ora de trezire este ancora, nu ora de culcare.

Somnul de zi descarcă presiunea homeostatică.

Jurnalul de somn arată tiparul ambelor procese.

Diferențierea de tulburările de ritm circadian.

Modelul explică somnul normal, nu insomnia în sine.

Factori care influențează echilibrul celor două procese

Regularitatea orei de trezire.

Durata trezirii înaintea culcării.

Somnul de zi și compensarea.

Expunerea la lumină.

Programul de lucru în ture.

Vârsta.

Cofeina, care blochează semnalul homeostatic.

De ce contează

Modelul cu două procese explică de ce fixarea orei de trezire funcționează mai bine decât fixarea orei de culcare — este singura care sincronizează ambele mecanisme.

Pe Healthwise, apare în explicarea insomniei, a ritmului circadian și a restricției de somn.

Concluzie

Modelul cu două procese descrie reglarea somnului prin presiunea homeostatică și ritmul circadian, independente una de alta.

Ce trebuie reținut: somnul apare când ambele condiții sunt îndeplinite, iar ora de trezire este ancora care stabilizează ambele procese.