Funcție executivă

by Mihaela Marinescu
1 minutes read
« Back to Glossary Index

Neuroștiințe cognitive | Cortex prefrontal | Psihologie

Funcția executivă cuprinde procesele cognitive de nivel înalt care coordonează comportamentul orientat spre scop: planificarea, inhibiția răspunsurilor automate, flexibilitatea cognitivă, actualizarea memoriei de lucru și rezolvarea de probleme. Depinde predominant de cortexul prefrontal și de conexiunile sale cu structurile subcorticale. Este sistemul cel mai sensibil la privarea de somn, la stresul acut, la fluctuațiile dopaminergice și la inflamația sistemică.

Mecanismul biologic

  • Cele trei componente de bază identificate în modelul lui Miyake sunt inhibiția, actualizarea memoriei de lucru și comutarea între sarcini
  • Cortexul prefrontal are cea mai lungă traiectorie de maturizare din creier, mielinizarea sa continuând până în a treia decadă de viață
  • Este dependent de semnalizarea dopaminergică într-o relație de tip U inversat: atât deficitul, cât și excesul de dopamină reduc performanța
  • Privarea de somn reduce activitatea prefrontală și amplifică reactivitatea amigdaliană, ceea ce compromite simultan controlul cognitiv și reglarea emoțională

Contexte clinice relevante

  • Dificultățile de multitasking și senzația că procesarea necesită mai mult efort, raportate frecvent în perimenopauză, reflectă predominant afectarea acestui sistem
  • Deficitul de atenție, leziunile frontale, depresia și consumul cronic de alcool afectează funcția executivă prin mecanisme diferite
  • Maturizarea tardivă a cortexului prefrontal explică asumarea de riscuri și controlul inhibitor redus în adolescență
  • Exercițiul fizic aerobic ameliorează măsurabil funcția executivă la toate vârstele, unul dintre efectele cognitive cu cel mai bun suport experimental
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00