Glicemie postprandială

(categorie: Metabolism)

Glicemia postprandială este concentrația glucozei în sânge după o masă, măsurată de obicei la una sau două ore de la începutul acesteia. Reflectă cât de bine gestionează organismul un aport brusc de carbohidrați.

Este o variabilă distinctă de glicemia bazală, măsurată după un post de cel puțin opt ore, și de hemoglobina glicozilată, care arată media ultimelor două-trei luni.

Cum funcționează

După o masă, carbohidrații sunt descompuși și absorbiți, glucoza crește în sânge, iar pancreasul eliberează insulină, care o direcționează spre țesuturi. Amplitudinea vârfului glicemic depinde de cantitatea și tipul de carbohidrați, de prezența fibrelor, a grăsimilor și a proteinelor, de viteza golirii gastrice și de sensibilitatea la insulină.

Numeroase substanțe pot reduce acest vârf fără să influențeze boala de fond: inhibitori ai enzimelor digestive, fibre vâscoase, oțet, polifenoli amari. Mecanismul este încetinirea absorbției, nu îmbunătățirea funcției metabolice.

De ce se măsoară

Diagnostic

Testul de toleranță la glucoză măsoară glicemia la două ore după o încărcare standardizată și este una dintre metodele de diagnostic al diabetului și al prediabetului.

Monitorizare

La persoanele cu diabet, glicemia postprandială contribuie la hemoglobina glicozilată și este urmărită pentru ajustarea tratamentului și a alimentației.

În cercetare

Este variabila cea mai ușor de modificat într-un studiu scurt — motiv pentru care apare în majoritatea studiilor acute despre extracte vegetale.

Relevanță clinică

Aici se află limita centrală a datelor despre semințele de frasin. Singurul studiu clinic publicat, din 2009, a inclus 16 voluntari sănătoși, o doză unică de 1 g de extract înaintea unei încărcări cu 50 g de glucoză, și a raportat o reducere a creșterii glicemiei, fără modificări semnificative ale insulinei.

Un efect acut, măsurat timp de două ore la persoane sănătoase, spune foarte puțin despre ce se întâmplă în diabet, unde problema este rezistența cronică la insulină și epuizarea progresivă a celulelor pancreatice. Multe substanțe amare sau bogate în polifenoli încetinesc absorbția glucozei dintr-o singură masă, fără să modifice evoluția bolii.

Ce ar fi nevoie pentru o concluzie clinică

Studii de luni sau ani, pe pacienți cu diabet sau prediabet, cu hemoglobina glicozilată ca rezultat principal, nu glicemia după o masă. În absența lor, semințele de frasin nu pot înlocui și nu pot fi adăugate fără aviz medical la un tratament antidiabetic — cu atât mai mult cu cât ar putea amplifica riscul de hipoglicemie.

Factori care influențează amplitudinea vârfului glicemic

Cantitatea și tipul de carbohidrați din masă.

Prezența fibrelor, grăsimilor și proteinelor, care încetinesc golirea gastrică.

Sensibilitatea la insulină și funcția celulelor pancreatice.

Activitatea fizică recentă și ordinea alimentelor în masă.

De ce contează

Glicemia postprandială este, în cercetarea fitoterapeutică, variabila cea mai ușor de obținut și cea mai greu de interpretat. Un studiu de două ore pe douăzeci de oameni sănătoși este ieftin, rapid și dă adesea un rezultat pozitiv. Întrebarea utilă pentru orice astfel de rezultat este aceeași: ce anume s-a testat, pe cine și cât timp.

Concluzie

Glicemia postprandială este concentrația glucozei după o masă și reflectă gestionarea unui aport brusc de carbohidrați. Poate fi redusă de numeroase substanțe care încetinesc absorbția, fără ca boala de fond să se modifice. De aceea un efect acut pe voluntari sănătoși, ca în studiul despre semințele de frasin, nu demonstrează un beneficiu în diabet.