Pouchită

(categorie: Gastroenterologie)

Pouchita este inflamația rezervorului construit din ileon după îndepărtarea chirurgicală a colonului. Intervenția — proctocolectomie totală cu anastomoză ileo-anală cu rezervor — este efectuată mai ales în rectocolita ulcero-hemoragică și permite păstrarea continenței fără stomă permanentă.

Este complicația cea mai frecventă a acestei operații și apare la o proporție importantă dintre pacienți în primii ani după intervenție.

Cum funcționează

Rezervorul ileal este expus unor condiții pentru care mucoasa intestinului subțire nu este adaptată: stază a conținutului, colonizare bacteriană masivă, concentrații mari de acizi biliari. Mucoasa suferă o adaptare parțială, numită metaplazie colonică, iar la unii pacienți se instalează o inflamație cronică.

Mecanismul exact nu este complet elucidat; implică probabil disbioza, factori imuni și predispoziția genetică. Răspunsul frecvent la antibiotice susține componenta bacteriană.

Formele și evoluția

Acută

Creșterea numărului de scaune, urgență la defecație, crampe, uneori sângerare și febră. Răspunde de obicei la antibiotice.

Cronică

Simptome persistente sau recurente, care cer tratament de întreținere. O parte dintre cazuri devin refractare la antibiotice și necesită terapii folosite în bolile inflamatorii intestinale.

Diagnosticul diferențial

Trebuie deosebită de cuffita — inflamația manșetei rectale restante — de sindromul de rezervor iritabil, de complicații mecanice și de o boală Crohn a rezervorului.

Relevanță clinică

Pentru markerii fecali, pouchita este o situație în care interpretarea standard nu se aplică. Calprotectina crește, iar valorile pot fi utile în monitorizare, dar pragurile stabilite pentru colonul intact nu sunt transferabile: anatomia, tranzitul și flora sunt complet diferite.

Pentru pacient, consecința practică este că o creștere a numărului de scaune după această operație nu înseamnă automat recidivă de boală și nu înseamnă automat pouchită — diagnosticul cere endoscopia rezervorului cu biopsii.

Cum se diagnostichează

Prin pouchoscopie — endoscopia rezervorului — cu biopsii, care confirmă inflamația și exclude celelalte cauze de disfuncție. Se adaugă excluderea infecțiilor, inclusiv a celei cu Clostridioides difficile, și evaluarea complicațiilor mecanice.

Factori care influențează riscul de apariție

Diagnosticul inițial — riscul este mai mare după rectocolită decât după polipoză adenomatoasă familială.

Prezența manifestărilor extraintestinale, în special a colangitei sclerozante primitive.

Fumatul și antiinflamatoarele nesteroidiene.

Timpul scurs de la operație — incidența este maximă în primii ani.

De ce contează

Pouchita arată o consecință neintenționată a unei operații reușite. Îndepărtarea colonului vindecă rectocolita, dar plasează mucoasa intestinului subțire într-un rol pentru care nu a evoluat. Boala nu revine; apare o boală nouă, a unei anatomii construite — iar faptul că răspunde la antibiotice spune ceva despre cât de mult din inflamația intestinală ține de ce trăiește în interior.

Concluzie

Pouchita este inflamația rezervorului ileal construit după îndepărtarea colonului și este complicația cea mai frecventă a acestei operații. Răspunde de regulă la antibiotice, ceea ce susține componenta bacteriană. Calprotectina crește, dar pragurile pentru colonul intact nu se aplică, iar diagnosticul cere pouchoscopie cu biopsii.