Saturație a oxigenului

(categorie: Fiziologie)

Saturația oxigenului este procentul din hemoglobina disponibilă care este încărcată cu oxigen. Pulsoximetrul, aparatul care se prinde pe deget, o estimează neinvaziv și o raportează ca SpO2.

Măsurătoarea spune cât de bine este încărcată hemoglobina existentă. Nu spune câtă hemoglobină există.

Cum funcționează

Aparatul trimite prin țesut lumină de două lungimi de undă, roșie și infraroșie. Hemoglobina încărcată cu oxigen și cea neîncărcată absorb aceste lungimi de undă în proporții diferite, iar raportul dintre absorbții permite calcularea procentului de saturație.

Pentru a măsura doar sângele arterial, aparatul folosește componenta pulsatilă a semnalului — partea care variază cu bătaia inimii. De aici și numele: pulsoximetrie.

Ce poate și ce nu poate spune

Ce poate

Detectează hipoxemia, urmărește răspunsul la oxigenoterapie și semnalează deteriorarea respiratorie. Este utilă, rapidă și neinvazivă.

Ce nu poate

Nu arată cantitatea de hemoglobină, deci nu detectează anemia. Nu arată dioxidul de carbon, deci nu detectează hipoventilația la o persoană care primește oxigen suplimentar.

Situațiile în care înșală

Intoxicația cu monoxid de carbon, în care carboxihemoglobina este citită ca hemoglobină oxigenată, și methemoglobinemia, în care valoarea tinde să se fixeze în jur de 85% indiferent de realitate.

Relevanță clinică

O valoare de 97–98% arată că hemoglobina existentă este bine încărcată, nu că există suficientă hemoglobină. O persoană cu anemie importantă poate avea saturație perfect normală și totuși o capacitate redusă de a transporta oxigen către țesuturi.

Această confuzie este una dintre cele mai frecvente în autoevaluarea simptomelor. Pentru oboseală, amețeală sau lipsă de aer, pulsoximetrul normal nu încheie discuția: hemoleucograma este analiza care răspunde la întrebarea despre cantitatea de transportor.

Cum se obține o citire corectă

Mână caldă, fără lac de unghii închis la culoare sau unghii false, degetul nemișcat, aparatul lăsat să se stabilizeze câteva zeci de secunde, fără lumină puternică direct pe senzor. Perfuzia periferică redusă — mâini reci, hipotensiune, vasoconstricție — produce citiri inexacte sau absente.

Factori care influențează acuratețea măsurătorii

Perfuzia periferică și temperatura degetului.

Mișcarea și tremorul, care perturbă semnalul pulsatil.

Lacul de unghii, unghiile false și pigmentarea intensă a pielii, care pot introduce erori.

Prezența carboxihemoglobinei sau a methemoglobinei, care falsifică rezultatul.

De ce contează

Pulsoximetria este un exemplu de măsurătoare atât de accesibilă încât a început să fie folosită pentru întrebări la care nu răspunde. Ea a intrat în casele oamenilor ca indicator general al sănătății respiratorii, iar o valoare normală este adesea citită ca dovadă că totul este în ordine. În realitate, răspunde la o întrebare îngustă și foarte precisă — una dintre cele două care contează pentru oxigenul livrat țesuturilor.

Concluzie

Saturația oxigenului este procentul din hemoglobina disponibilă încărcată cu oxigen, estimat de pulsoximetru prin absorbția a două lungimi de undă. Detectează hipoxemia, dar nu anemia: o valoare de 97% la o persoană cu hemoglobină scăzută arată un transportor bine încărcat și insuficient. Induce în eroare în intoxicația cu monoxid de carbon și în methemoglobinemie.