Hipoxemie

(categorie: Fiziologie)

Hipoxemia este scăderea presiunii parțiale sau a saturației oxigenului din sângele arterial. Nu este același lucru cu anemia, deși ambele reduc cantitatea de oxigen care ajunge la țesuturi și pot produce simptome asemănătoare.

Distincția este fundamentală: anemia înseamnă mai puțin transportor, hipoxemia înseamnă transportor insuficient încărcat.

Cum funcționează

Oxigenul se dizolvă foarte puțin în plasmă, astfel încât în jur de 98% din oxigenul sângelui arterial călătorește legat de hemoglobină. Cantitatea totală transportată depinde deci de două variabile independente: câtă hemoglobină există și cât de încărcată este.

O persoană cu anemie importantă poate avea saturație normală și totuși o capacitate redusă de a transporta oxigen. Invers, o persoană cu boală pulmonară poate avea hemoglobină normală și saturație scăzută. Cele două măsurători răspund la întrebări diferite.

Mecanismele hipoxemiei

Dezechilibru între ventilație și perfuzie

Mecanismul cel mai frecvent: unele zone pulmonare primesc aer fără sânge, altele sânge fără aer. Apare în pneumonie, în bronhopneumopatia cronică obstructivă, în embolia pulmonară.

Hipoventilație

Aerul proaspăt nu ajunge în cantitate suficientă în alveole. Apare în deprimarea respiratorie, în bolile neuromusculare, în obezitatea severă.

Tulburare de difuziune și șunt

Oxigenul nu trece eficient din alveolă în sânge, sau sângele ocolește complet zonele ventilate. Apare în fibrozele pulmonare și în unele malformații cardiace.

Relevanță clinică

Confuzia dintre anemie și hipoxemie are consecințe practice directe. O saturație de 97–98% pe pulsoximetru la o persoană cu oboseală nu exclude o anemie importantă, iar o hemoglobină normală la o persoană cu dispnee nu exclude o boală pulmonară.

Cele două pot coexista și se potențează: la o persoană cu boală pulmonară cronică, o anemie chiar ușoară reduce suplimentar oxigenul livrat țesuturilor și poate agrava simptomele mult mai mult decât ar face-o fiecare problemă separat.

Cum se măsoară

Pulsoximetria estimează neinvaziv saturația, iar gazometria arterială măsoară direct presiunea parțială a oxigenului, a dioxidului de carbon și pH-ul. Pulsoximetria poate fi inexactă în hipoperfuzie periferică, la unghii lăcuite, în prezența carboxihemoglobinei sau a methemoglobinei.

Factori care influențează oxigenul livrat țesuturilor

Concentrația hemoglobinei — determinantul capacității de transport.

Saturația hemoglobinei cu oxigen.

Debitul cardiac, care determină cât sânge ajunge la țesuturi pe unitatea de timp.

Poziția curbei de disociere, influențată de pH, dioxid de carbon, temperatură și 2,3-bifosfoglicerat.

De ce contează

Pulsoximetrul este probabil aparatul medical cel mai răspândit în casele oamenilor și cel mai des interpretat greșit. El răspunde la o singură întrebare — cât de încărcată este hemoglobina existentă — și tace complet asupra celei pe care mulți oameni o pun: am suficient oxigen în corp. Pentru acea întrebare este nevoie de hemoleucogramă, nu de un clip pe deget.

Concluzie

Hipoxemia este scăderea oxigenului din sângele arterial și nu este același lucru cu anemia: prima înseamnă transportor insuficient încărcat, a doua înseamnă prea puțin transportor. O saturație normală nu exclude anemia, iar o hemoglobină normală nu exclude o boală pulmonară. Cele două pot coexista și se potențează.