Scor CURB-65: când pneumonia comunitară cere un nivel mai mare de îngrijire

După ce diagnosticul de pneumonie comunitară a fost pus, întrebarea următoare nu mai este ce are pacientul, ci cât de vulnerabil este la o evoluție nefavorabilă și ce nivel de îngrijire este potrivit pentru starea lui în acest moment. Scorul CURB-65 structurează această evaluare prin cinci informații disponibile la prezentare — statusul mental, ureea, frecvența respiratorie, tensiunea arterială și vârsta — fiecare surprinzând o altă componentă a impactului sistemic al bolii. Instrumentul a fost derivat pentru estimarea mortalității pe termen scurt și rămâne recomandat de NICE pentru adulții evaluați în spital, dar explicit împreună cu judecata clinică. Ce nu conține este la fel de important: oxigenarea, fragilitatea, comorbiditățile, extensia radiologică și posibilitatea tratamentului în siguranță la domiciliu pot schimba decizia indiferent de rezultat.

Pe scurt

• Scorul CURB-65 răspunde la întrebarea cât de mare este riscul de evoluție nefavorabilă la adultul cu pneumonie comunitară deja diagnosticată și dacă trebuie luat în considerare un nivel mai intens de îngrijire.
• Confuzia nou apărută este inclusă pentru că alterarea statusului mental în cursul unei infecții acute semnalează impact sistemic, nu doar o problemă neurologică.
• Ureea aduce informație despre deshidratare, hipoperfuzie, catabolism și funcție renală — adică despre ce face pneumonia în afara plămânului.
• Frecvența respiratorie exprimă stresul respirator și metabolic, iar tensiunea arterială descrie stabilitatea circulatorie.
• Un rezultat favorabil nu exclude hipoxemia, sepsisul, decompensarea unei comorbidități sau imposibilitatea tratamentului în siguranță acasă.
• Pentru pacient, un lucru este esențial: scorul nu spune dacă există pneumonie — se aplică abia după ce diagnosticul a fost pus de medic.
• NICE recomandă instrumentul pentru evaluarea în spital, împreună cu judecata clinică, în timp ce ghidul ATS/IDSA preferă Pneumonia Severity Index pentru decizia între tratament ambulatoriu și internare.

De ce severitatea este o întrebare separată de diagnostic

CURB-65 nu este un test diagnostic. Nu spune dacă infiltratul pulmonar este bacterian, nu diferențiază pneumonia de embolia pulmonară, de edemul pulmonar sau de exacerbarea unei boli pulmonare cronice și nu identifică agentul infecțios. Intră în scenă abia după ce clinicianul a stabilit că pacientul are pneumonie comunitară, pentru a rezolva o problemă complet diferită.

Problema este reală, pentru că pneumonia comunitară are o variabilitate clinică enormă. La un capăt se află pacientul stabil, capabil să consume lichide și medicamente oral, fără hipoxemie și fără instabilitate hemodinamică. La celălalt, pacientul cu insuficiență respiratorie, sepsis, alterarea stării mentale și disfuncție de organ. Între aceste extreme se află majoritatea cazurilor, iar aici impresia globală — „pare destul de bolnav” — este utilă clinic, dar aproape imposibil de standardizat, de transmis între ture și de documentat.

Studiul de derivare publicat de Lim și colaboratorii în 2003 a pornit de la cohorte internaționale de pacienți cu pneumonie comunitară, urmărind mortalitatea la scurt timp după episodul acut. Modelul final a păstrat variabile care îndeplinesc simultan două condiții rar compatibile: sunt disponibile aproape imediat la prezentare și au suficientă valoare prognostică. Această economie explică de ce instrumentul s-a răspândit atât de mult — și explică, în aceeași măsură, ce nu poate vedea.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

147

calculatoare disponibile

Toate calculatoarele

IMC

Antropometrie

IMC — Indice de Masă Corporală

Calculează indicele de masă corporală și interpretează rezultatul în contextul riscului metabolic asociat fiecărei categorii.

Evaluare generală

WHR

Antropometrie

WHR — Raport Talie-Șold

Estimează distribuția grăsimii corporale și riscul cardiovascular și metabolic asociat obezității abdominale, diferențiat pe sex.

Risc metabolic

kcal

Nutriție

TDEE — Necesar Caloric Zilnic

Calculează totalul de calorii arse zilnic în funcție de metabolism bazal și nivelul de activitate fizică, cu ținte pentru menținere sau slăbit.

Echilibru energetic

MED

Nutriție

Scor Dietă Mediteraneană

Evaluează gradul de aderență la dieta mediteraneană — modelul alimentar cu cel mai solid suport în reducerea mortalității cardiovasculare.

Pattern alimentar

Pentru tine Inimă & colesterol Sarcină & femei Somn & stres Pentru specialiști Panouri clinice

Toate cele 147 calculatoare →

De ce fiecare variabilă este acolo

Confuzia — creierul ca organ-santinelă

Alterarea nou instalată a statusului mental nu este, în contextul unei infecții acute, un simptom strict neurologic. Poate reflecta efectul combinat al hipoxemiei, inflamației sistemice, hipoperfuziei cerebrale, febrei și tulburărilor metabolice. La pacientul vârstnic, delirul este uneori chiar prima manifestare a pneumoniei, înaintea tusei sau a febrei.

De aici vine valoarea prognostică: un organism care nu mai poate menține funcția cerebrală normală în timpul infecției semnalează o vulnerabilitate sistemică, indiferent de mecanismul exact.

Ceea ce contează este schimbarea față de nivelul anterior, nu starea cognitivă în sine. Un pacient cu demență nu devine automat „confuz” în sensul instrumentului din cauza unei afectări cronice; întrebarea este dacă există o modificare acută — dezorientare nouă, somnolență inexplicabilă, agitație absentă anterior, fluctuații ale atenției. Fără reperul bazal, variabila își pierde sensul.

Instrumentul nu separă însă mecanismele. Delirul poate proveni din pneumonie, dar și din medicație, hipoglicemie, deshidratare, insuficiență renală, retenție urinară, durere, o altă infecție sau o boală neurologică. Statusul mental este folosit ca marker al gravității, nu ca indiciu etiologic.

o variabilă prognostică nu este un diagnostic etiologic

Confuzia contribuie la estimarea riscului pentru că apare mai frecvent în boala severă, nu pentru că ar demonstra că pneumonia o produce. Evaluarea clinică trebuie să explice simptomul, nu doar să îl introducă într-un scor — altfel o cauză tratabilă a delirului poate rămâne nediagnosticată tocmai la pacientul care pare cel mai bolnav.

Ureea — de ce un marker renal intră într-un scor pulmonar

La prima vedere, ureea pare o alegere ciudată. Nu măsoară oxigenarea, nu măsoară inflamația pulmonară, nu spune nimic despre extensia infiltratului. Exact aici se află utilitatea ei: ureea este singura variabilă din model care descrie ce face pneumonia în restul organismului.

Pacientul febril și tahipneic pierde apă prin respirație și transpirație, bea și mănâncă mai puțin, poate dezvolta vasodilatație și hipoperfuzie renală, are catabolism accelerat și, uneori, o boală renală preexistentă sau o disfuncție renală acută instalată în cursul infecției. Toate aceste procese converg către aceeași valoare de laborator, iar în cohorta de derivare informația a avut suficientă greutate prognostică pentru a rămâne în model.

Tocmai pentru că mai multe mecanisme produc același rezultat, o uree crescută nu înseamnă automat insuficiență renală acută. Deshidratarea, catabolismul, boala renală cronică și o sângerare digestivă pot contribui separat sau împreună. Când întrebarea devine renală, ea are instrumente proprii: raportul BUN/creatinină ajută la orientarea către o cauză prerenală, iar estimarea filtrării glomerulare descrie funcția renală de fond. În CURB-65, ureea rămâne un semnal prognostic, nu un diagnostic.

Frecvența respiratorie — cea mai ieftină variabilă și una dintre cele mai informative

Frecvența respiratorie este cea mai simplă constantă vitală și, în același timp, una dintre cele mai bogate în informație prognostică. Respirația se accelerează din cauza hipoxemiei, a scăderii complianței pulmonare, a febrei, a acidozei metabolice, a sepsisului, a durerii pleuritice sau a creșterii efortului respirator. În pneumonie, tahipneea poate semnala simultan afectarea pulmonară și impactul sistemic — motiv pentru care aceeași variabilă apare repetat în scorurile de medicină acută, de la qSOFA la SOFA.

Problema practică este de altă natură: frecvența respiratorie este constanta vitală cel mai frecvent estimată din ochi. Pentru un instrument construit pe măsurători fiziologice, calitatea măsurării este parte din calitatea rezultatului, iar o apreciere vizuală că pacientul „respiră puțin repede” nu este un substitut.

Tensiunea arterială — stabilitatea circulatorie

Pneumonia severă afectează circulația prin mai multe căi simultan: febra și tahipneea favorizează pierderea de lichide, aportul oral scade, sepsisul produce vasodilatație, iar o disfuncție cardiacă preexistentă complică tabloul. Tensiunea arterială devine astfel un marker accesibil al rezervei circulatorii, iar presiunea arterială medie exprimă, mai fidel decât valorile izolate, presiunea de perfuzie a organelor.

Instrumentul nu încearcă să distingă între hipovolemie, sepsis, efectul unui tratament antihipertensiv și insuficiența cardiacă. Folosește instabilitatea tensională ca indicator de vulnerabilitate. Limita apare la pacientul hipertensiv cronic, la care o scădere majoră față de valorile lui obișnuite poate să nu pară dramatică raportat la o limită fixă: clinicianul vede dinamica, scorul vede valoarea curentă.

Vârsta — rezerva fiziologică, aproximată

Riscul de deces după pneumonie crește cu vârsta, iar asocierea nu este administrativă. Înaintarea în vârstă aduce frecvent rezervă cardiopulmonară redusă, imunosenescență, fragilitate, sarcopenie, comorbidități multiple, susceptibilitate mai mare la delir și capacitate mai mică de recuperare după un stres acut. Vârsta oferă astfel informație prognostică independentă de celelalte variabile — motiv pentru care apare chiar în denumirea instrumentului.

Ce nu măsoară este rezerva fiziologică reală. Două persoane de aceeași vârstă pot avea capacități funcționale complet diferite, iar scorul nu distinge între un pacient robust și autonom, unul fragil și unul instituționalizat cu status funcțional redus. Când această diferență contează pentru decizie, ea se evaluează separat, cu instrumente construite pentru fragilitate, precum scala FRAIL, sau pentru povara comorbidităților, precum indicele Charlson.

Efectul se vede în ambele direcții. Pacientul tânăr poate fi subestimat: imunosupresia, o boală pulmonară severă, pneumonia extinsă, sepsisul sau o insuficiență cardiacă complexă pot domina prognosticul real fără ca vârsta să adauge nimic modelului. La celălalt capăt, pacientul foarte vârstnic poate acumula semnale prognostice care ascund diferențe clinice importante. Această variație nu este teoretică: analizele care compară performanța instrumentului pe grupe de vârstă arată o acuratețe în scădere odată cu înaintarea în vârstă.

vârsta cronologică nu este rezerva fiziologică

Vârsta are valoare prognostică la nivel populațional și niciuna la nivel individual luată izolat. Nu substituie evaluarea fragilității, a autonomiei și a comorbidităților, iar aceste elemente pot modifica semnificativ atât locul, cât și intensitatea îngrijirii. Un scor care „arată bine” la un pacient de nouăzeci de ani, autonom până săptămâna trecută și acum incapabil să se ridice din pat, descrie altceva decât realitatea clinică.

Ce lipsește deliberat

Un instrument construit pentru viteză nu poate include tot, iar lista absențelor explică de ce recomandarea oficială este formulată ca judecată clinică împreună cu scorul, nu ca decizie a scorului.

Nu conține saturația oxigenului și nici necesarul de suport respirator — probabil cea mai importantă limită clinică, pentru că un pacient poate avea o afectare severă a schimbului gazos înainte ca celelalte variabile să se modifice. Oxigenarea se evaluează separat, prin raportul SpO₂/FiO₂ sau, când pacientul primește deja oxigen cu flux înalt, prin indicele ROX. Nu conține extensia radiologică, revărsatul pleural, lactatul, anomaliile hematologice, comorbiditățile, imunosupresia, fragilitatea, sarcina, statusul social și nici capacitatea pacientului de a-și administra tratamentul oral.

un rezultat liniștitor nu exclude insuficiența respiratorie

Hipoxemia are valoare clinică independentă și nu este cuprinsă în model. Dacă pacientul este hipoxemic, această informație poate modifica locul îngrijirii oricare ar fi rezultatul calculat, iar un scor favorabil nu o poate neutraliza. Aceeași logică se aplică sepsisului și deteriorării rapide de la o oră la alta: scorul descrie un moment, nu o traiectorie.

Ce se pierde când instrumentul vine din alt sistem de laborator

Aici se află cea mai concretă capcană a acestui scor, iar ea nu ține de unități, ci de analit.

Aceeași literă, două substanțe diferite

Studiul de derivare britanic a folosit ureea serică exprimată în unități molare. O parte dintre sursele și calculatoarele americane glosează aceeași literă din acronim drept blood urea nitrogen — BUN. Cele două nu sunt etichete pentru același număr: ureea este molecula întreagă, iar BUN exprimă doar componenta ei azotată. Pentru aceeași probă, valoarea ureei exprimate în unități de masă este de aproximativ 2,14 ori mai mare decât valoarea BUN.

Consecința practică este directă. Laboratoarele din România raportează de regulă ureea, frecvent în miligrame pe decilitru, uneori în milimoli pe litru; BUN apare rar. Dacă valoarea ureei în mg/dL este introdusă într-un câmp care așteaptă BUN în mg/dL, rezultatul este supraestimat de peste două ori, iar pacientul poate fi încadrat într-o categorie de risc mai mare decât cea reală. Eroarea inversă — o valoare BUN introdusă ca uree — subestimează la fel de eficient.

Conversiile care contează

Trecerea între unitățile molare și cele de masă pentru uree se face înmulțind valoarea în milimoli pe litru cu aproximativ 6,0 pentru a obține miligrame pe decilitru. Trecerea de la BUN în mg/dL la uree în mmol/L se face înmulțind cu aproximativ 0,357. Niciuna dintre aceste operații nu este dificilă; problema este că sunt sărite, pentru că ambele valori „arată” ca un rezultat normal de laborator și nimic din formatul lor nu semnalează că sunt substanțe diferite.

Un calculator poate elimina eroarea aritmetică numai dacă știe exact ce analit și ce unitate primește — motiv pentru care forma corectă a instrumentului cere selectarea explicită a modului în care analiza apare pe buletin, nu doar introducerea unui număr.

unitatea este parte din variabilă

O valoare corect măsurată în laborator poate produce o încadrare greșită dacă este introdusă ca alt analit sau în altă unitate. Verificarea nu este un detaliu de formular, ci o etapă clinică: în acest scor, diferența dintre uree și BUN poate muta pacientul dintr-o categorie de risc în alta fără ca nimic din tabloul lui să se fi schimbat. Precizia celorlalte patru variabile nu compensează o eroare la a cincea.

Restul variabilelor nu sunt imune

Frecvența respiratorie notată din obișnuință, o tensiune măsurată cu manșetă nepotrivită sau un status mental evaluat fără reper bazal produc erori care nu apar nicăieri în rezultat. Spre deosebire de confuzia uree/BUN, acestea nu pot fi corectate de interfață.

Unde se află astăzi recomandarea

Ghidul NICE privind diagnosticul și managementul pneumoniei, actualizat în 2025, menține instrumentul și îi precizează locul: la adultul diagnosticat cu pneumonie comunitară în spital, riscul de deces se stratifică folosind CURB-65, iar severitatea bolii se stabilește folosind judecata clinică împreună cu scorul. Pentru evaluarea în medicina primară, ghidul recomandă varianta fără ureea serică, adaptată informației disponibile în acel mediu.

Pentru decizia privind locul îngrijirii, aceeași sursă cere să fie luate în calcul comorbiditățile, sarcina, posibilitatea administrării tratamentului și siguranța fiecărei opțiuni de îngrijire. Versiunea din 2025 integrează explicit și modelele intermediare între domiciliul clasic și internarea pe secție — evaluarea în aceeași zi, secțiile virtuale și îngrijirea spitalicească la domiciliu — acolo unde infrastructura există. Aceasta schimbă natura întrebării: alegerea nu mai este binară.

Ghidul ATS/IDSA din 2019 recomandă la rândul său folosirea unei reguli prognostice validate împreună cu judecata clinică, dar preferă Pneumonia Severity Index pentru decizia între tratament ambulatoriu și internare. Nu este o contradicție conceptuală, ci un compromis diferit: PSI integrează mai multe variabile și caracterizează mai fin comorbiditățile și anomaliile fiziologice, în timp ce CURB-65 optimizează viteza și aplicabilitatea. Instrumentul potrivit depinde de întrebarea clinică și de mediul în care este folosit.

O distincție suplimentară, documentată în literatura de sinteză, privește terapia intensivă. Predicția necesității de suport ventilator sau vasopresor este o problemă statistic diferită de estimarea mortalității, iar instrumentele derivate pentru a doua nu o rezolvă automat pe prima. ATS/IDSA tratează identificarea pneumoniei comunitare severe prin criterii separate, iar NICE formulează prudent: la pacienții cu risc crescut se ia în considerare internarea și, dacă este adecvat clinic, evaluarea de către serviciile de terapie intensivă.

Instrumentul nu este nou — studiul de derivare are peste două decenii și este integrat de mult în practica internațională. Ce nu a existat până acum este o formă în limba română, construită pentru modul în care laboratoarele de aici raportează ureea.

Când se folosește scorul CURB-65 și când nu

Instrumentul are sens la adultul cu pneumonie comunitară deja diagnosticată, evaluat în mediul spitalicesc, pentru estimarea severității, stratificarea prognostică și susținerea deciziei privind locul îngrijirii. Nu este destinat diagnosticului pneumoniei, copiilor, pneumoniei dobândite în spital, identificării microorganismului, deciziei autonome privind terapia intensivă și nici urmăririi zilnice a tratamentului.

Ultimul punct merită detaliat, pentru că este o utilizare greșită frecventă. Scorul a fost derivat pentru evaluarea inițială, nu ca instrument dinamic de monitorizare. Odată ce pacientul este internat, informația utilă vine din altă parte: necesarul de oxigen, statusul respirator, constantele vitale, statusul mental, aportul oral, funcția renală, complicațiile și răspunsul clinic la tratament. Recalcularea zilnică a scorului nu înlocuiește criteriile de stabilitate folosite pentru evaluarea evoluției și a externării.

Ce trebuie evaluat în paralel

Înainte de scor trebuie să existe o suspiciune clinică suficientă pentru diagnosticul de pneumonie comunitară. În paralel se evaluează saturația oxigenului, efortul respirator, frecvența cardiacă, temperatura, perfuzia periferică, comorbiditățile, fragilitatea, imunosupresia, funcția renală, capacitatea de hidratare și de administrare orală a tratamentului, posibilitatea unui sepsis și contextul social. Aceste informații nu concurează cu rezultatul; fără ele, rezultatul nu poate fi interpretat.

Ce urmează după rezultat

De ce interpretarea este rezervată specialiștilor

Calculul este elementar, iar această ușurință creează exact riscul care justifică restricția. Criteriul editorial nu este complexitatea, ci consecința: un rezultat aparent liniștitor poate întârzia o prezentare la spital.

Un pacient poate fi hipoxemic, septic, imunosuprimat, cu o comorbiditate severă destabilizată sau în deteriorare rapidă, fără să acumuleze semnalele pe care instrumentul le măsoară. La aceasta se adaugă confuzia dintre uree și BUN, care poate deplasa încadrarea în oricare direcție. Un scor care produce o cifră credibilă dintr-o valoare greșită nu semnalează nicăieri eroarea.

Ce aduce CURB-65 în plus față de aprecierea clinică

Instrumentul nu îi spune clinicianului experimentat că un pacient cu pneumonie, delir și instabilitate circulatorie este grav. Valoarea lui este alta: face reproductibilă o evaluare care altfel variază între evaluatori, permite transmiterea rapidă a severității între echipe și ture, face explicit și documentabil raționamentul din spatele alegerii locului de îngrijire și folosește exclusiv informații disponibile precoce, ceea ce îl face utilizabil în primele minute ale evaluării.

Judecata clinică rămâne superioară acolo unde contează variabilele absente din model. Un calculator nu vede locuința pacientului, nu știe dacă trăiește singur, nu cunoaște severitatea unei boli pulmonare cronice de fond — întrebare la care răspunde separat scala mMRC —, nu percepe că starea se schimbă de la o oră la alta și nu integrează obiectivele terapeutice ale pacientului. Scorul și evaluarea clinică sunt complementare tocmai pentru că privesc părți diferite ale aceleiași situații.

un scor de mortalitate nu este un algoritm de internare

Instrumentul a fost derivat pentru a estima probabilitatea unui rezultat nefavorabil, nu pentru a distribui pacienți între domiciliu, secție și terapie intensivă. Locul îngrijirii este o decizie derivată din această informație și din multe altele — hipoxemie, fragilitate, comorbidități, posibilitatea tratamentului oral, siguranța domiciliului, dubiile diagnostice. Un pacient cu risc statistic redus poate necesita internare pentru oricare dintre acestea, iar succesiunea automată de la scor la destinație este o simplificare pe care nici ghidul care recomandă instrumentul nu o susține.

Sfaturi Healthwise

Aplică scorul după diagnosticul de pneumonie comunitară, nu ca să decizi dacă pacientul are pneumonie. Instrumentul presupune diagnosticul, nu îl produce.

Verifică exact ce analit și ce unitate folosești. Ureea și BUN nu sunt același număr, iar diferența dintre ele poate schimba încadrarea de risc fără nicio modificare în starea pacientului.

Măsoară frecvența respiratorie, nu o aproxima. Este variabila cel mai des estimată din ochi și una dintre cele mai informative din model.

Evaluează confuzia prin raportare la nivelul cognitiv anterior. Fără reper bazal, variabila nu poate fi interpretată la pacientul cu afectare cognitivă cronică.

Integrează întotdeauna saturația oxigenului. Hipoxemia are valoare independentă și poate schimba nivelul de îngrijire indiferent de rezultatul calculat.

Ia în calcul comorbiditățile, fragilitatea, sarcina, posibilitatea tratamentului oral și siguranța domiciliului. Ghidul care recomandă instrumentul cere explicit această integrare.

Nu folosi scorul singur pentru decizia privind terapia intensivă. Necesitatea suportului respirator sau hemodinamic are prioritate asupra oricărei estimări prognostice.

Nu îl recalcula zilnic ca măsură a evoluției. Pentru urmărire există criterii de stabilitate clinică, iar scorul a fost construit pentru momentul prezentării.

Tratează discordanța ca informație. Dacă rezultatul și pacientul spun lucruri diferite, este probabil ca variabila care explică severitatea să nu se afle în model.

Concluzie Healthwise

Scorul CURB-65 răspunde la o întrebare precisă: după diagnosticul de pneumonie comunitară, cât de vulnerabil este pacientul la o evoluție nefavorabilă și ce nivel de îngrijire trebuie luat în considerare? Confuzia surprinde impactul sistemic asupra creierului, ureea descrie ce face boala în afara plămânului, frecvența respiratorie exprimă stresul respirator și metabolic, tensiunea arterială măsoară rezerva circulatorie, iar vârsta aproximează rezerva fiziologică. Instrumentul rămâne recomandat pentru evaluarea în spital, dar nu vede oxigenarea, fragilitatea, comorbiditățile și condițiile de îngrijire la domiciliu — exact elementele care schimbă frecvent decizia. Valoarea lui nu este să stabilească unde merge pacientul, ci să transforme o parte importantă din evaluarea severității într-un limbaj comun, reproductibil și documentabil.

Referințe științifice

1. Lim WS, van der Eerden MM, Laing R, et al. Defining community acquired pneumonia severity on presentation to hospital: an international derivation and validation study. Thorax. 2003;58(5):377–382. doi:10.1136/thorax.58.5.377.

Studiul internațional de derivare și validare a scorului; sursa pentru alegerea celor cinci variabile prognostice și pentru scopul instrumentului — estimarea mortalității pe termen scurt.

2. National Institute for Health and Care Excellence. Pneumonia: diagnosis and management. NICE guideline NG250. 2025.

Ghidul actual recomandă stratificarea riscului cu CURB-65 la adulții diagnosticați în spital și cu varianta fără uree în medicina primară, întotdeauna împreună cu judecata clinică, și integrează opțiunile intermediare de îngrijire în decizia privind locul tratamentului.

3. Metlay JP, Waterer GW, Long AC, et al. Diagnosis and Treatment of Adults with Community-acquired Pneumonia. An Official Clinical Practice Guideline of the American Thoracic Society and Infectious Diseases Society of America. American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine. 2019;200(7):e45–e67. doi:10.1164/rccm.201908-1581ST.

Sursa pentru preferința PSI față de CURB-65 în decizia internare versus tratament ambulatoriu și pentru separarea criteriilor de pneumonie comunitară severă de estimarea mortalității.

4. Loke YK, Kwok CS, Niruban A, Myint PK. Value of severity scales in predicting mortality from community-acquired pneumonia: systematic review and meta-analysis. Thorax. 2010;65(10):884–890. doi:10.1136/thx.2009.134072.

Meta-analiză a performanței scorurilor de severitate pentru predicția mortalității în pneumonia comunitară.

5. Chalmers JD, Singanayagam A, Akram AR, et al. Severity assessment tools to guide ICU admission in community-acquired pneumonia: systematic review and meta-analysis. Intensive Care Medicine. 2011;37(9):1409–1420. doi:10.1007/s00134-011-2261-x.

Susține afirmația că predicția necesității de terapie intensivă este o problemă distinctă de estimarea mortalității și cere informații suplimentare față de cele conținute în scor.

6. Chen JH, Chang SS, Liu JJ, et al. Comparison of clinical characteristics and performance of pneumonia severity score and CURB-65 among younger adults, elderly and very old subjects. Thorax. 2010;65(11):971–977. doi:10.1136/thx.2009.129627.

Sursa pentru afirmația că acuratețea prognostică a instrumentului variază între grupele de vârstă și scade la pacienții foarte vârstnici.