Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Aerosoli respiratori

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Particulele respiratorii suficient de mici pentru a rămâne suspendate în aer și a fi purtate de curenți.

Aerosolii respiratori sunt particulele eliminate din căile respiratorii suficient de mici pentru a rămâne suspendate în aer, în loc să cadă rapid pe suprafețe. Se produc la respirație, vorbit, cântat, tuse și strănut, și pot conține virusuri sau bacterii.

Nu formează o categorie separată de picăturile mari: particulele eliminate alcătuiesc un spectru continuu de dimensiuni. Pragul convențional de cinci micrometri, folosit decenii în recomandările de control al infecțiilor, nu are bază fizică.

Pe scurt

Particule respiratorii mici, care rămân suspendate în aer.
Se produc și la respirație normală și la vorbit, nu doar la tuse.
Provin din mai multe locuri ale căilor respiratorii.
Pot rămâne în aer minute sau ore, în funcție de condiții.
Fac parte din același spectru continuu cu picăturile mari.

Ce face în formulă

Particulele se formează prin mai multe mecanisme, în locuri diferite: ruperea peliculei de lichid din bronhiolele mici la sfârșitul expirului, vibrația corzilor vocale la fonație, și mișcarea limbii și a buzelor la articulare. De aceea compoziția lor nu este uniformă — provin din zone diferite, cu încărcături virale diferite.

Vorbitul produce semnificativ mai multe particule decât respirația normală, iar volumul vocii crește cantitatea. Cântatul și strigătul produc cele mai multe. Această observație explică o parte din episoadele de transmitere în masă documentate în primii ani ai pandemiei.

Formare, comportament, implicații

Cât rămân în aer

Timpul de suspensie depinde de dimensiune: o particulă de un micrometru poate rămâne în aer ore, una de zece micrometri câteva minute, una de o sută cade în secunde. Umiditatea modifică dimensiunea prin evaporare — o picătură se micșorează și devine un aerosol.

În interior, aceste particule nu rămân în jurul sursei: sunt purtate de curenții de aer, de convecția produsă de corpurile calde și de sistemele de ventilație. Concentrația crește în timp dacă aerul nu se schimbă.

Nu toate particulele sunt infecțioase

Prezența materialului genetic viral într-o probă de aer nu dovedește că acolo se afla virus viabil. Izolarea de virus infecțios din aer este dificilă tehnic și a fost demonstrată pentru SARS-CoV-2 în condiții controlate și în apropierea pacienților.

Riscul real depinde de cantitatea de virus viabil inhalată, nu de numărul de particule detectate. De aceea măsurătorile de material genetic din aer se interpretează ca indicator de contaminare, nu ca măsură directă a riscului.

Consecințele pentru prevenție

Dacă particulele mici contează, atunci ventilația, filtrarea și reducerea timpului petrecut în spații închise aglomerate devin măsurile principale, iar eficiența unei măști depinde de etanșeitatea pe față, nu doar de material.

Dacă vorbitul produce multe particule, atunci o conversație prelungită într-o încăpere închisă nu este mai sigură decât aflarea în apropierea unei persoane care tușește ocazional. Această răsturnare de intuiție este una dintre contribuțiile practice ale domeniului.

Nu doar în medicină

Aerosolii respiratori se studiază cu aceleași metode folosite în fizica atmosferei, ceea ce explică de ce schimbarea de înțelegere din 2020–2021 a venit în bună parte de la specialiști din afara epidemiologiei clasice.

Procedurile medicale care generează aerosoli — intubația, bronhoscopia, aspirarea secrețiilor, ventilația neinvazivă — au fost reevaluate în același context, cu recomandări specifice de protecție pentru personal.

Ce se știe despre siguranță

Pe durata simptomelor, reducerea contactului cu persoanele vulnerabile, aerisirea încăperilor și o mască bine ajustată sunt măsurile cu logica cea mai solidă.

Măsurătorile comerciale de calitate a aerului nu evaluează riscul infecțios. Detectarea de material genetic viral într-o probă de aer nu dovedește prezența de virus viabil.

Cine ar trebui să fie atent

Detectarea materialului genetic viral în aer nu dovedește prezența de virus viabil și nu măsoară direct riscul.

Vorbitul prelungit într-o încăpere închisă nu este mai sigur decât apropierea de o persoană care tușește ocazional.

Pragul de cinci micrometri folosit decenii pentru a separa picăturile de aerosoli nu are bază fizică.

Măsurătorile comerciale de calitate a aerului nu evaluează riscul infecțios.

Întrebări frecvente

Ce sunt aerosolii respiratori?

Particulele eliminate din căile respiratorii suficient de mici pentru a rămâne suspendate în aer, în loc să cadă rapid pe suprafețe.

Se produc doar la tuse?

Nu. Se produc și la respirație normală și la vorbit. Vorbitul produce semnificativ mai multe decât respirația, iar volumul vocii crește cantitatea.

Cât rămân în aer?

O particulă de un micrometru poate rămâne ore, una de zece micrometri câteva minute, una de o sută cade în secunde. Umiditatea modifică dimensiunea prin evaporare.

Toate particulele sunt infecțioase?

Nu. Prezența materialului genetic viral într-o probă de aer nu dovedește virus viabil. Riscul depinde de cantitatea de virus viu inhalată.

De unde provin în căile respiratorii?

Din mai multe locuri: ruperea peliculei de lichid din bronhiole, vibrația corzilor vocale, mișcarea limbii și a buzelor. De aceea încărcătura lor nu este uniformă.

Ce reduce riscul?

Ventilația, filtrarea aerului, reducerea timpului petrecut în spații închise aglomerate și o mască etanșă pe față.

Confuzii frecvente

„Aerosolii se produc doar la tuse și strănut”

Respirația normală și mai ales vorbitul produc cantități importante. Cântatul și strigătul produc cele mai multe.

„Dacă s-a detectat virus în aer, locul e periculos”

Detectarea materialului genetic nu dovedește virus viabil. Riscul depinde de cantitatea de virus viu inhalată, nu de numărul de particule detectate.

„Picăturile și aerosolii sunt două lucruri distincte”

Formează un spectru continuu. Pragul de cinci micrometri folosit decenii în recomandări nu are bază fizică.

Concluzie

Aerosolii respiratori se produc la fiecare respirație și mai ales la vorbit, nu doar la tuse — iar fiind mici, rămân suspendați și circulă prin încăpere.

Cea mai utilă consecință practică răstoarnă o intuiție comună: o conversație prelungită într-o cameră închisă nu este mai sigură decât apropierea de cineva care tușește ocazional.

Referințe

Wang CC, Prather KA, Sznitman J, Jimenez JL, Lakdawala SS, Tufekci Z, Marr LC. „Airborne transmission of respiratory viruses.” Science, 2021;373(6558):eabd9149.

Susține descrierea formării și comportamentului particulelor respiratorii, timpii de suspensie și consecințele pentru prevenție.

Johnson GR, Morawska L, Ristovski ZD et al. „Modality of human expired aerosol size distributions.” Journal of Aerosol Science, 2011;42(12):839–851.

Susține descrierea mecanismelor de formare în locuri diferite ale căilor respiratorii și a distribuției de dimensiuni.

Asadi S, Wexler AS, Cappa CD, Barreda S, Bouvier NM, Ristenpart WD. „Aerosol emission and superemission during human speech increase with voice loudness.” Scientific Reports, 2019;9(1):2348.

Susține creșterea emisiei de particule la vorbit și relația cu volumul vocii.

Randall K, Ewing ET, Marr LC, Jimenez JL, Bourouiba L. „How did we get here: what are droplets and aerosols and how far do they go?” Interface Focus, 2021;11(6):20210049.

Susține absența unei baze fizice pentru pragul de cinci micrometri și caracterul continuu al spectrului de dimensiuni.

Termeni corelați

Transmitere aeriană, Mască FFP2, Eliminare virală, Încărcătură virală, SARS-CoV-2

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00