Gripa 2026–2027: simptomele din primele 48 de ore, tratamentul antiviral și vaccinul actualizat

Gripa sezonieră este o infecție respiratorie acută produsă de virusurile influenza A și B, iar simptomele ei tipice – febră instalată în câteva ore, frisoane, dureri musculare, cefalee, tuse și o oboseală care obligă la pat – apar de obicei la una până la patru zile după contactul cu virusul. Spre deosebire de majoritatea virozelor de sezon, gripa are tratament antiviral specific, iar beneficiul acestuia este cel mai mare când tratamentul începe în primele 48 de ore de la debutul simptomelor. Cele 48 de ore sunt însă un reper de eficiență, nu un termen-limită: la persoanele cu risc crescut, la formele severe și la pacienții spitalizați, antiviralul rămâne indicat și mai târziu. Vaccinul pentru sezonul 2026–2027 este trivalent, cu componente A(H1N1)pdm09, A(H3N2) și B/Victoria, iar în România este compensat integral sau parțial pentru categorii stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Tabloul clasic este ușor de recunoscut: o persoană care dimineața se simțea bine ajunge seara cu febră, frisoane și dureri în tot corpul. Numai că, în aceeași iarnă, COVID-19, infecția cu virusul sincițial respirator (VSR) și numeroase alte viroze pot produce simptome foarte asemănătoare. Diferența dintre ele nu se vede întotdeauna după simptome, dar contează, pentru că doar în cazul gripei și al COVID-19 există antivirale specifice pe care medicul le poate prescrie la timp.

Pentru un adult tânăr și sănătos, gripa înseamnă de obicei câteva zile de febră, dureri și incapacitate de a lucra, urmate de o recuperare lentă. Pentru un copil mic, o gravidă, o persoană trecută de 65 de ani sau un pacient cu o boală cronică, aceeași infecție poate evolua spre pneumonie, poate decompensa o boală de inimă sau de plămân și poate duce la spitalizare. De aceea, aceleași simptome cer decizii diferite în funcție de cine le are.

Sezonul 2026–2027 abia începe în emisfera nordică. Compoziția vaccinului este stabilită și confirmată, dar amploarea epidemiei și subtipul care va predomina în România nu pot fi anticipate înaintea datelor de supraveghere. Ceea ce se poate explica de acum este biologia virusului, felul în care acționează antiviralele, ce conține vaccinul și cine îl primește compensat.

Gripa sezonieră 2026–2027 în șapte idei

• Gripa este produsă de virusurile influenza A și B și începe adesea brusc, cu febră, frisoane, dureri musculare și oboseală puternică.
• Simptomele seamănă mult cu cele din COVID-19, VSR sau răceală, așa că uneori doar un test arată ce virus este.
• Virusul se schimbă puțin de la un an la altul, motiv pentru care gripa se poate face de mai multe ori în viață.
• Pentru gripă există pastile antivirale, care ajută cel mai mult dacă sunt începute în primele două zile de boală.
• Antibioticele nu omoară virusul gripal; ele sunt utile doar când apare o complicație bacteriană, de exemplu o pneumonie.
• Vaccinul din acest sezon protejează împotriva a trei virusuri gripale diferite și nu poate provoca gripa.
• Copiii mici, gravidele, vârstnicii și bolnavii cronici au nevoie de medic devreme, nu după ce boala se agravează.

Gripa simptome: debutul brusc este un indiciu, nu o dovadă

Gripa produce simultan simptome respiratorii și simptome generale, iar combinația lor, apărută într-un interval scurt, este ceea ce o face recognoscibilă. Cele mai frecvente manifestări sunt febra, frisoanele, durerile musculare, durerea de cap, oboseala intensă, tusea – frecvent uscată la început –, durerea în gât, nasul înfundat, secrețiile nazale și pierderea poftei de mâncare. La copii se adaugă adesea greața, vărsăturile sau diareea, simptome care la adult sunt mai rare.

Nu toate persoanele au toate aceste simptome și nu toate le au cu aceeași intensitate. Vârsta, imunitatea anterioară, vaccinarea, bolile asociate și tulpina virală modifică tabloul. Un tânăr nevaccinat poate avea o formă clasică, cu febră de 39–40 °C, în timp ce o persoană în vârstă poate avea doar slăbiciune, confuzie și o tuse discretă.

Instalarea în câteva ore distinge gripa de majoritatea răcelilor

Debutul brusc este unul dintre cele mai utile indicii clinice. Răceala comună se instalează de obicei treptat, în una-două zile, începând cu nasul și gâtul. Gripa clasică trece, adesea în câteva ore, de la o stare normală la febră, frisoane și dureri musculare intense. Mulți pacienți pot spune ora exactă la care au început să se simtă rău, ceea ce rareori se întâmplă în cazul unei răceli.

Indiciul rămâne însă orientativ. COVID-19 și alte infecții virale pot debuta la fel de brusc, iar unele gripe au o instalare mai lentă. Debutul rapid ridică suspiciunea de gripă, dar nu o confirmă.

Febra este frecventă, dar lipsa ei nu exclude gripa

Febra apare la majoritatea adulților și copiilor cu gripă tipică și durează de obicei trei până la patru zile. Răspunsul febril depinde însă de capacitatea sistemului imunitar de a produce mediatorii inflamatori care ridică temperatura. La vârstnici, la persoanele imunodeprimate și la cei care iau medicamente antiinflamatoare sau corticosteroizi, febra poate fi absentă, moderată sau mascată.

Durerile musculare reflectă reacția inflamatorie a întregului organism

Mialgiile sunt una dintre trăsăturile care diferențiază gripa de o răceală banală. Ele cuprind spatele, membrele și uneori musculatura ochilor, ceea ce face ca privitul în lateral să fie dureros. Durerile nu apar pentru că virusul infectează fiecare mușchi, ci pentru că infecția declanșează eliberarea în sânge a unor mediatori inflamatori, precum interleukinele și interferonii, care acționează la distanță asupra țesuturilor și asupra creierului.

Aceeași reacție sistemică explică senzația de corp „bătut”, frisoanele și lipsa de energie. Este un efect al apărării organismului, nu un semn că infecția s-a extins în mușchi. Excepția o reprezintă miozita acută, o complicație rară, descrisă mai ales la copii după gripa de tip B, care se manifestă prin dureri intense în gambe și dificultate la mers și necesită evaluare medicală.

Oboseala poate dura mai mult decât febra

Astenia din gripă este adesea intensă și persistentă. Multe persoane nu își pot relua activitățile obișnuite nici după ce febra a dispărut, iar senzația de epuizare poate dura una-două săptămâni. Această oboseală postvirală este o parte firească a recuperării și nu indică, singură, o complicație. Devine însă un semnal de evaluat atunci când se agravează în loc să se amelioreze sau când se asociază cu dificultăți de respirație, palpitații ori dureri în piept.

Incubația gripei durează în medie două zile, iar contagiozitatea începe înaintea simptomelor

Perioada de incubație, adică intervalul dintre momentul infectării și apariția primelor simptome, este în gripă de una până la patru zile, cu o medie de aproximativ două zile. Este un interval scurt în comparație cu alte infecții respiratorii și explică viteza cu care gripa se răspândește într-o familie, o clasă sau un birou.

Un adult infectat poate transmite virusul începând cu aproximativ o zi înaintea debutului simptomelor și timp de cinci până la șapte zile după aceea, cu un vârf de contagiozitate în primele trei-patru zile de boală. Copiii mici și persoanele imunodeprimate pot elimina virusul o perioadă mai lungă, uneori peste o săptămână. Faptul că transmiterea începe înainte ca persoana să se simtă bolnavă face ca izolarea după apariția simptomelor să reducă, dar să nu oprească complet răspândirea.

Cum ajunge virusul de la o persoană la alta

Virusul gripal se transmite predominant prin particule respiratorii eliminate la respirație, vorbire, tuse sau strănut. Picăturile mai mari cad în apropiere, în timp ce particulele fine pot rămâne în suspensie în aer, mai ales în încăperile închise, aglomerate și slab ventilate. Contactul apropiat, la mai puțin de doi metri, crește considerabil riscul de expunere.

Transmiterea prin mâini și suprafețe contaminate este posibilă – virusul supraviețuiește câteva ore pe suprafețe dure –, dar nu este singura cale relevantă și probabil nici cea dominantă. Din acest motiv, igiena mâinilor este utilă, dar nu înlocuiește aerisirea încăperilor și evitarea contactului apropiat cu o persoană bolnavă.

Transmiterea nu depinde de febră

Febra nu este o condiție pentru eliminarea virusului. O persoană fără temperatură, dar cu tuse și secreții, poate fi încă contagioasă, iar o persoană cu o formă foarte ușoară poate transmite virusul fără să știe că are gripă. Absența febrei nu garantează, așadar, că un coleg sau un membru al familiei cu simptome respiratorii nu mai poate infecta pe cineva.

Cât durează gripa – și de ce o „gripă de o zi” rareori este gripă

În formele necomplicate, febra și simptomele generale se ameliorează de obicei în trei până la cinci zile. Tusea și oboseala persistă însă frecvent mai mult, iar recuperarea completă poate dura una-două săptămâni, uneori chiar mai mult la vârstnici și la persoanele cu boli cronice. Durata este influențată de vârstă, de severitatea infecției, de bolile asociate, de vaccinare și de eventualele complicații.

Evoluția normală merge într-o singură direcție: după vârful din primele zile, simptomele scad treptat. Un tipar diferit – ameliorare urmată de reapariția febrei, tuse mai intensă sau dificultăți de respirație – ridică suspiciunea unei complicații, cel mai frecvent o pneumonie bacteriană, și necesită evaluare medicală.

Gripă, COVID-19, VSR sau răceală: simptomele se suprapun, tratamentul nu

În sezonul rece circulă simultan mai multe virusuri respiratorii. Gripa este produsă de virusurile influenza, COVID-19 de SARS-CoV-2, infecția cu VSR de virusul sincițial respirator, iar răceala comună de numeroase virusuri, în special rinovirusuri, adenovirusuri și coronavirusuri sezoniere. Suprapunerea simptomelor este suficient de mare încât diagnosticul pus doar pe baza examenului clinic să fie uneori nesigur chiar și pentru un medic experimentat.

Diferențierea nu are un scop academic. Gripa și COVID-19 au antivirale specifice, cu ferestre de eficiență diferite. VSR nu are, în majoritatea situațiilor, un tratament antiviral de rutină, dar poate fi sever la sugari și vârstnici. Răceala comună nu necesită, de obicei, decât tratament simptomatic.

Tabelul descrie tendințe generale. Niciun simptom luat separat nu permite diferențierea sigură între aceste infecții, iar coinfecțiile – de exemplu gripă și COVID-19 simultan – sunt posibile.

Gripa și COVID-19 în același timp: coinfecția crește riscul de forme severe

Infecția simultană cu două virusuri respiratorii nu este o curiozitate de laborator. Cea mai mare analiză pe acest subiect, realizată de consorțiul internațional ISARIC și publicată în The Lancet în 2022, a cuprins peste 305.000 de adulți internați cu COVID-19 în Regatul Unit. La 6.965 dintre ei s-au căutat și alte virusuri respiratorii, iar 227 aveau simultan și gripă.

Pacienții cu ambele infecții au avut o probabilitate de peste patru ori mai mare de a avea nevoie de ventilație mecanică și de aproximativ 2,4 ori mai mare de a deceda, comparativ cu cei care aveau doar COVID-19. Mecanismele propuse sunt afectarea aditivă a epiteliului respirator, care este atacat simultan din două direcții, și interferența dintre cele două virusuri în răspunsul prin interferoni, primul sistem de alarmă antivirală al celulelor. Studiul a inclus doar pacienți spitalizați, așa că cifrele descriu formele care au ajuns la spital, nu toate coinfecțiile din populație.

Din aceste date decurg două consecințe practice. Prima este utilitatea testelor combinate gripă–COVID la pacienții internați cu infecție respiratorie: identificarea ambelor virusuri permite tratarea fiecărei infecții cu antiviralul ei. A doua privește prevenția: pentru persoanele cu risc crescut, vaccinarea antigripală și cea anti-COVID se completează, nu se înlocuiesc, iar cele două vaccinuri pot fi administrate în aceeași vizită.

Termenul popular „flurona”, apărut în presă în iarna 2021–2022, nu descrie o boală nouă și nici un virus hibrid. Descrie două infecții distincte, produse de două virusuri care nu se combină între ele, prezente în același timp la aceeași persoană.

Testarea contează atunci când rezultatul schimbă tratamentul

Testarea este cu adevărat utilă atunci când rezultatul modifică ce face medicul: inițierea unui antiviral, alegerea dintre antivirale diferite, măsurile de izolare într-un spital sau protejarea unei persoane vulnerabile din familie. La o persoană cu risc crescut, identificarea precoce a gripei facilitează începerea tratamentului antiviral cât timp beneficiul este maxim.

Există două mari categorii de teste. Testele moleculare, de tip PCR, detectează materialul genetic al virusului și au sensibilitate ridicată. Testele antigenice rapide, inclusiv cele combinate gripă–COVID disponibile în farmacii, detectează proteine virale și sunt mai rapide, dar ratează o parte dintre infecții, mai ales când încărcătura virală este redusă sau proba a fost recoltată prea devreme ori prea târziu.

Ce face virusul gripal în căile respiratorii: hemaglutinina deschide, neuraminidaza eliberează

Virusurile gripale infectează în principal celulele epiteliului respirator, stratul de celule care căptușește nasul, gâtul, traheea și bronhiile. Există patru tipuri de virusuri influenza, dar doar tipurile A și B produc epidemiile sezoniere la oameni. Virusurile de tip A sunt clasificate suplimentar în subtipuri, după două proteine de suprafață – hemaglutinina și neuraminidaza –, de unde provin denumiri precum H1N1 și H3N2. Virusurile de tip B nu au subtipuri H și N, ci se împart în două linii genetice, B/Victoria și B/Yamagata.

Cele două proteine de suprafață sunt cheia pentru a înțelege atât de ce gripa revine anual, cât și cum funcționează vaccinul și antiviralele.

De la bacilul lui Pfeiffer la virusul izolat la dihori: cum a fost descoperită cauza gripei

Timp de peste patru decenii, gripa a fost considerată o boală bacteriană. În timpul pandemiei din 1889–1890, bacteriologul german Richard Pfeiffer a izolat din căile respiratorii ale bolnavilor o bacterie pe care a considerat-o agentul gripei și pe care a numit-o Bacillus influenzae. Bacteria există, se numește astăzi Haemophilus influenzae și produce otite, sinuzite și pneumonii, dar nu gripa. Numele ei a rămas ca martor al unei erori istorice.

Îndoielile au apărut în pandemia din 1918, când bacteria nu putea fi găsită la mulți dintre bolnavi. Răspunsul a venit în 1933, la Londra: Wilson Smith, Christopher Andrewes și Patrick Laidlaw au filtrat secrețiile respiratorii ale unor pacienți cu gripă prin filtre care rețineau bacteriile și au instilat lichidul în nasul unor dihori. Animalele s-au îmbolnăvit, iar boala a putut fi transmisă de la un dihor la altul. Agentul gripei trecea prin filtre, deci era un virus. Primul virus izolat a fost un virus de tip A; tipul B a fost identificat în 1940.

Descoperirile care au urmat explică instrumentele folosite și astăzi. În 1941, George Hirst a observat că virusul gripal lipește între ele globulele roșii – fenomenul de hemaglutinare, de la care își trage numele hemaglutinina. Testul de inhibare a hemaglutinării, construit pe această observație, rămâne metoda standard de evaluare a anticorpilor după vaccinare. Primele vaccinuri inactivate au fost testate pe militari americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și au fost autorizate pentru uz civil în 1945. În 1952, OMS a înființat rețeaua globală de supraveghere a gripei, care alege și astăzi tulpinile din vaccin, iar primii inhibitori de neuraminidază, zanamivirul și oseltamivirul, au fost autorizați în 1999.

Hemaglutinina: proteina prin care virusul intră în celulă

Hemaglutinina (HA) este o glicoproteină care se leagă de receptori ce conțin acid sialic pe suprafața celulelor respiratorii. După legare, celula înglobează virusul, iar hemaglutinina declanșează fuziunea dintre învelișul viral și membrana celulară, eliberând materialul genetic al virusului în interior. De acolo, celula este transformată într-o fabrică de noi particule virale.

Hemaglutinina este și principala țintă a anticorpilor neutralizanți produși după infecție sau vaccinare. Anticorpii care se atașează de ea împiedică virusul să se lege de celule. Când structura hemaglutininei se modifică suficient, acești anticorpi o recunosc mai greu, iar protecția scade.

Neuraminidaza: proteina care eliberează virusul din celula infectată

Neuraminidaza (NA) este o enzimă care taie resturile de acid sialic de pe suprafața celulei. Fără ea, particulele virale nou-formate ar rămâne lipite de celula din care au ieșit și una de alta. Prin această tăiere, neuraminidaza le eliberează și le permite să infecteze celulele vecine, iar infecția se extinde de-a lungul căilor respiratorii.

Aceeași enzimă este ținta oseltamivirului și a celorlalți inhibitori de neuraminidază. Medicamentul nu distruge virusul, ci blochează eliberarea particulelor noi, limitând răspândirea infecției în organism.

Deriva antigenică explică de ce gripa revine în fiecare iarnă

Virusul gripal are un genom ARN segmentat, format din opt fragmente separate. Enzima care îl copiază face greșeli frecvente și nu are mecanisme de corectare, așa că fiecare ciclu de replicare produce mutații, inclusiv în genele hemaglutininei și neuraminidazei. Acumularea treptată a mutațiilor care schimbă felul în care aceste proteine sunt recunoscute de anticorpi se numește derivă antigenică (antigenic drift).

Majoritatea mutațiilor nu aduc niciun avantaj și dispar. Unele însă modifică exact zonele recunoscute de anticorpi, iar variantele respective se răspândesc mai ușor într-o populație care are imunitate față de variantele anterioare. Este motivul principal pentru care compoziția vaccinului este reevaluată de două ori pe an, pentru fiecare emisferă.

De ce o gripă trecută nu protejează pentru totdeauna

Sistemul imunitar păstrează memoria virusurilor întâlnite, prin limfocite B și T de memorie. Dar anticorpii formați împotriva unei variante recunosc mai slab variantele modificate prin derivă, iar nivelul anticorpilor scade în timp. Rezultatul este că o persoană poate face gripă de mai multe ori în viață, uneori chiar în sezoane consecutive.

Imunitatea anterioară nu este însă inutilă. Ea reduce adesea severitatea bolii, chiar și atunci când nu împiedică infecția, ceea ce explică în parte de ce adulții care au întâlnit multe virusuri gripale fac forme mai ușoare decât copiii mici, care întâlnesc virusul pentru prima dată.

Deriva antigenică și schimbarea antigenică majoră sunt fenomene diferite

Deriva antigenică este un proces lent și continuu, responsabil de evoluția sezonieră a virusurilor. Schimbarea antigenică majoră (antigenic shift) apare doar la virusurile de tip A, atunci când două virusuri diferite – de exemplu un virus uman și unul aviar sau porcin – infectează aceeași celulă și fac schimb de segmente genetice, un proces numit reasortare. Poate rezulta un virus cu o hemaglutinină complet nouă pentru populația umană, față de care aproape nimeni nu are imunitate.

Schimbarea antigenică majoră stă la originea pandemiilor de gripă, cum a fost cea din 2009, produsă de virusul H1N1pdm09, care circulă de atunci ca virus sezonier. Deriva antigenică explică, în schimb, de ce gripa obișnuită revine în fiecare iarnă cu variante ușor diferite.

Fereastra de 48 de ore: de ce antiviralul contează mai mult la începutul gripei

Virusul gripal se multiplică foarte rapid în primele etape ale infecției. Încărcătura virală din căile respiratorii atinge de obicei vârful în primele 24–48 de ore de la debutul simptomelor, apoi scade pe măsură ce sistemul imunitar preia controlul. Un medicament care oprește replicarea are, prin urmare, cel mai mare efect atunci când virusul este în plină expansiune.

Antiviralele nu acționează prin scăderea febrei și nici prin calmarea durerii. Ele interferează cu etape precise ale ciclului de viață al virusului – eliberarea din celulă, în cazul oseltamivirului, sau copierea materialului genetic, în cazul baloxavirului. Odată ce virusul a infectat o mare parte dintre celulele disponibile și organismul a montat răspunsul imun, efectul suplimentar al opririi replicării devine mai mic. De aici vine importanța momentului în care începe tratamentul.

Ce câștig real aduce antiviralul în gripa necomplicată

Pentru gripa necomplicată la adulți altfel sănătoși, tratamentul antiviral început în primele 48 de ore scurtează durata simptomelor. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate cu oseltamivir, publicată în The Lancet în 2015, a arătat la adulții cu gripă confirmată o reducere a timpului până la ameliorarea simptomelor cu aproximativ o zi, precum și mai puține complicații respiratorii tratate cu antibiotic și mai puține internări.

Acest câștig mediu nu înseamnă că fiecare pacient se vindecă exact cu 24 de ore mai devreme; unii beneficiază mai mult, alții mai puțin. Nici nu înseamnă că antiviralul elimină complet riscul de complicații. Pentru un adult tânăr cu o formă ușoară, câștigul poate fi modest. Pentru o persoană cu risc crescut, reducerea complicațiilor este beneficiul care contează cu adevărat.

Persoanele cu risc crescut nu trebuie să aștepte rezultatul testului

La un pacient cu risc crescut de complicații, fiecare zi de întârziere reduce beneficiul potențial al antiviralului. Din acest motiv, ghidurile Societății Americane de Boli Infecțioase și ale CDC recomandă ca medicul să poată începe tratamentul pe baza suspiciunii clinice, în plin sezon gripal, fără să aștepte obligatoriu confirmarea de laborator. Abordarea este relevantă mai ales pentru pacienții spitalizați, pentru cei cu boală severă sau progresivă și pentru persoanele vulnerabile – copii sub doi ani, gravide, vârstnici, bolnavi cronici.

Oseltamivirul blochează neuraminidaza – nu scade febra și nu este antibiotic

Oseltamivirul este cel mai utilizat antiviral pentru gripă și face parte din clasa inhibitorilor de neuraminidază. Se administrează pe cale orală sub forma unui precursor inactiv, fosfatul de oseltamivir, pe care enzimele din ficat îl transformă în metabolitul activ, carboxilatul de oseltamivir. Acesta se leagă de situsul activ al neuraminidazei virale și o blochează, astfel încât particulele virale nou-formate rămân prinse la suprafața celulei infectate și nu se mai pot răspândi.

Medicamentul acționează asupra virusurilor influenza A și B sensibile. Nu are efect asupra SARS-CoV-2, VSR, rinovirusurilor sau bacteriilor. Nu este un antibiotic și nu înlocuiește un antibiotic atunci când acesta este necesar pentru o complicație bacteriană.

Cui îi recomandă ghidurile oseltamivirul

Tratamentul este recomandat cât mai devreme pentru persoanele cu gripă suspectată sau confirmată care necesită spitalizare, care au boală severă, complicată sau progresivă, ori care fac parte dintr-o categorie cu risc crescut de complicații, indiferent de severitatea simptomelor la momentul consultului.

Pentru persoanele anterior sănătoase, cu gripă necomplicată, medicul poate lua în considerare tratamentul dacă acesta poate fi început în primele două zile, ținând cont de intensitatea simptomelor și de persoanele vulnerabile din jur. Nu orice adult cu o formă ușoară are nevoie de oseltamivir, iar decizia rămâne una clinică, individuală.

Reacțiile adverse și ajustarea dozei

Greața și vărsăturile sunt cele mai frecvente reacții adverse ale oseltamivirului, apar de obicei în primele zile de tratament și sunt în general ușoare. Administrarea medicamentului împreună cu alimente reduce disconfortul digestiv la multe persoane.

Au fost raportate și evenimente neuropsihiatrice rare, precum confuzie sau comportament neobișnuit, în special la copii și adolescenți. Relația de cauzalitate este dificil de stabilit, deoarece gripa însăși poate produce manifestări neurologice și comportamentale. Orice modificare bruscă de comportament în timpul gripei necesită însă contactarea medicului.

Medicamentul se elimină pe cale renală, așa că la pacienții cu funcție renală redusă doza trebuie ajustată. La copii, doza depinde de vârstă și de greutate și se stabilește de medic. Nu este recomandată folosirea unor comprimate rămase de la alt membru al familiei sau a unei doze preluate de la altă persoană.

Oseltamivirul după 48 de ore: când tratamentul tardiv rămâne indicat

Fereastra de 48 de ore descrie intervalul în care beneficiul antiviralului este, în medie, cel mai mare. Ea provine din studiile pe pacienți ambulatori cu gripă necomplicată, unde efectul măsurat era scurtarea simptomelor. Extinderea ei ca regulă absolută pentru orice pacient este o interpretare greșită.

La pacienții spitalizați, cu boală severă, progresivă sau complicată, ghidurile recomandă tratamentul antiviral indiferent de câte zile au trecut de la debut. O meta-analiză pe date individuale de la pacienți internați cu gripă A(H1N1)pdm09, publicată în The Lancet Respiratory Medicine în 2014, a asociat tratamentul cu inhibitori de neuraminidază cu un risc mai mic de deces comparativ cu lipsa tratamentului, beneficiul cel mai mare fiind observat la începerea în primele două zile.

Aceste date provin în mare parte din studii observaționale, nu din studii randomizate, iar interpretarea lor trebuie să țină cont de limitele acestui tip de cercetare: pacienții tratați și cei netratați pot diferi și prin alți factori. Concluzia practică rămâne însă constantă în ghiduri: la un pacient sever bolnav, antiviralul nu se omite pe motiv că „e prea târziu”.

Zanamivir, peramivir, baloxavir: alte antivirale pentru gripă, alte mecanisme

Ghidurile internaționale menționează, pe lângă oseltamivir, și alte antivirale, cu mecanisme sau căi de administrare diferite.

Zanamivirul se inhalează

Zanamivirul este tot un inhibitor de neuraminidază, dar se administrează prin inhalare, cu un dispozitiv special. Poate fi o alternativă în anumite situații, însă nu este recomandat persoanelor cu astm sau cu bronhopneumopatie obstructivă cronică, deoarece poate declanșa bronhospasm, adică îngustarea bruscă a căilor respiratorii.

Peramivirul se administrează intravenos

Peramivirul este un inhibitor de neuraminidază care se administrează intravenos, într-o singură doză în cazul gripei necomplicate. Este util mai ales atunci când pacientul nu poate lua medicamente pe cale orală. Utilizarea lui depinde de autorizarea și de disponibilitatea locală.

Baloxavirul oprește copierea materialului genetic viral

Baloxavirul acționează diferit de celelalte: inhibă endonucleaza dependentă de cap, o enzimă pe care virusul o folosește pentru a „fura” capetele moleculelor de ARN mesager ale celulei și a-și începe propria transcriere. Fără această etapă, virusul nu își mai poate produce proteinele. Se administrează într-o singură doză orală.

Un studiu clinic randomizat publicat în The Lancet Infectious Diseases în 2020 (CAPSTONE-2), la adolescenți și adulți cu gripă necomplicată și factori de risc, a arătat că baloxavirul a scurtat timpul până la ameliorarea simptomelor față de placebo, cu un efect comparabil cu al oseltamivirului. Nu este însă recomandat de rutină pentru toate categoriile de pacienți, iar datele pentru sarcină, imunodepresie severă și pacienți spitalizați sunt limitate. La anumite virusuri pot apărea mutații care reduc sensibilitatea la baloxavir pe parcursul tratamentului.

Disponibilitatea acestor medicamente în România nu trebuie presupusă pe baza ghidurilor americane. Prescrierea ține cont de produsele autorizate și efectiv disponibile local, iar în practică oseltamivirul rămâne antiviralul de bază.

Rezistența la antivirale: de ce sensibilitatea virusului se verifică în fiecare sezon

Virusurile gripale pot dobândi rezistență la antivirale prin același mecanism prin care scapă de anticorpi: mutații întâmplătoare, care se răspândesc atunci când oferă virusului un avantaj. Cel mai clar exemplu din ultimele două decenii este mutația H275Y din gena neuraminidazei, care modifică situsul de legare al oseltamivirului. În sezonul 2007–2008, virusurile H1N1 sezoniere rezistente au început să circule în Europa și în America de Nord, iar în sezonul 2008–2009, aproape toate virusurile H1N1 sezoniere testate în Statele Unite erau rezistente la oseltamivir, deși rămâneau sensibile la zanamivir.

Fenomenul a fost surprinzător, pentru că rezistența s-a răspândit și printre persoane care nu primiseră niciodată antiviral: mutația nu reducea capacitatea virusului de a se transmite. Situația s-a încheiat neașteptat în 2009, când virusul pandemic H1N1pdm09, sensibil la oseltamivir, a înlocuit complet vechiul H1N1 sezonier. De atunci, rezistența la inhibitorii de neuraminidază a rămas rară în rândul virusurilor circulante.

Baloxavirul are propriul profil de rezistență. Mutația I38T din proteina PA a polimerazei virale apare la o parte dintre pacienții tratați, mai frecvent la copii și în infecțiile cu virusuri de tip A(H3N2), și reduce sensibilitatea virusului la medicament. Din acest motiv, ghidurile tratează baloxavirul ca alternativă, nu ca înlocuitor universal al oseltamivirului.

Rețeaua OMS de supraveghere testează în fiecare sezon sensibilitatea virusurilor circulante la antivirale, iar recomandările de tratament se ajustează pe baza acestor date. Pentru pacient, consecința este simplă: un antiviral luat fără indicație, în doză greșită sau oprit prea devreme nu doar că aduce un beneficiu mic, ci și contribuie la selecția virusurilor rezistente.

Febra, durerea și hidratarea: tratamentul simptomatic care susține recuperarea din gripă

Tratamentul simptomatic nu scurtează infecția, dar face boala mai ușor de suportat și previne unele complicații, mai ales deshidratarea. El se aplică tuturor pacienților cu gripă, indiferent dacă primesc sau nu antiviral.

Odihna este parte din tratament

Gripa produce o oboseală reală, nu doar o senzație. Reducerea activităților solicitante în perioada acută permite organismului să redirecționeze resursele către răspunsul imun. Efortul fizic intens se reia treptat, după recuperare, iar la persoanele care au avut simptome importante, dureri în piept sau palpitații, reluarea sportului de performanță se discută cu medicul, din cauza riscului rar de miocardită.

Hidratarea compensează pierderile din febră

Febra crește pierderile de apă prin respirație și transpirație, iar aportul alimentar scade. Vărsăturile și diareea, frecvente la copii, accentuează pierderile. Consumul regulat de lichide – apă, ceaiuri, supe, soluții de rehidratare orală la copiii cu vărsături – previne deshidratarea. Persoanele care au restricții medicale de lichide, de exemplu din cauza insuficienței cardiace sau a bolii renale, respectă recomandările individuale primite de la medic.

Paracetamolul și ibuprofenul calmează simptomele, dar aspirina nu se dă copiilor

Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi folosite pentru febră și dureri, respectând vârsta, contraindicațiile și instrucțiunile din prospect. Nu este necesară scăderea agresivă a fiecărei valori ușor crescute a temperaturii: febra moderată este parte a răspunsului imun, iar scopul antitermicului este confortul, nu cifra de pe termometru. La copii, doza se calculează după greutate, conform prospectului sau indicației medicului.

Aspirina nu se administrează copiilor și adolescenților cu gripă sau cu alte infecții virale, din cauza asocierii cu sindromul Reye, o afecțiune rară, dar gravă, care afectează ficatul și creierul.

Antibioticul nu tratează gripa, dar poate trata complicațiile ei

Gripa este o infecție virală, iar antibioticele sunt medicamente active împotriva bacteriilor. Ele nu blochează hemaglutinina, nu inhibă neuraminidaza și nu opresc replicarea virusului gripal. Administrate fără indicație, antibioticele nu scurtează gripa, dar pot produce reacții adverse – diaree, reacții alergice, perturbarea microbiotei intestinale – și contribuie la selecția bacteriilor rezistente.

De ce un pacient cu gripă primește uneori antibiotic

Gripa poate fi complicată de o infecție bacteriană, cel mai frecvent o pneumonie bacteriană secundară, o otită medie sau o sinuzită. În aceste situații, antibioticul tratează infecția bacteriană, nu gripa. Decizia se bazează pe semnele clinice, pe examenul medical și, la nevoie, pe investigații – radiografie pulmonară, analize de sânge, uneori markeri precum proteina C reactivă sau procalcitonina.

Cine face forme severe de gripă: vârsta, sarcina și bolile cronice schimbă evoluția

Riscul de complicații nu este distribuit uniform în populație. Anumite categorii sunt mai vulnerabile la boală severă, la spitalizare sau la decompensarea unei boli existente, iar pentru ele pragul de a contacta medicul și de a primi antiviral este mai jos.

Copiii mici

Copiii sub cinci ani, și în special cei sub doi ani, au un risc crescut de complicații pentru că întâlnesc virusul gripal fără imunitate anterioară, au căi respiratorii mai înguste și se deshidratează mai repede. Gripa este o cauză importantă de spitalizare în această grupă de vârstă.

Persoanele în vârstă

La vârstnici, gripa poate produce pneumonie, poate agrava bolile cronice și poate declanșa un declin funcțional din care recuperarea durează săptămâni. Febra lipsește sau este discretă la o parte dintre ei, iar tabloul clinic poate cuprinde doar confuzie, slăbiciune, căderi sau pierderea bruscă a capacității de a face lucrurile obișnuite. Din acest motiv, gripa la vârstnici este adesea recunoscută târziu.

Gravidele

Sarcina modifică funcționarea sistemelor imunitar, cardiovascular și respirator: volumul sângelui și ritmul cardiac cresc, iar capacitatea plămânilor de a se destinde scade odată cu creșterea uterului. Aceste schimbări reduc rezerva organismului în fața unei infecții respiratorii și cresc riscul de forme severe, mai ales în trimestrul al treilea.

Persoanele cu boli cronice

Bolile cardiovasculare, astmul și alte boli pulmonare cronice, diabetul, bolile renale cronice, anumite boli hepatice, afecțiunile neurologice și neuromusculare, obezitatea severă și imunodepresia sunt asociate cu un risc crescut. Riscul individual depinde de severitatea și de controlul bolii de bază: un astm bine controlat crește riscul mai puțin decât unul instabil, iar un diabet echilibrat mai puțin decât unul cu glicemii mari.

Complicațiile gripei: pneumonie, inimă, sistem nervos și boli cronice decompensate

Gripa nu este doar o răceală mai puternică. În formele severe, infecția și răspunsul inflamator al organismului pot afecta plămânii, inima, sistemul nervos și pot dezechilibra boli cronice existente.

Pneumonia virală

Virusul gripal poate infecta direct țesutul pulmonar, producând pneumonie virală. Aceasta se manifestă prin dificultăți de respirație progresive, scăderea oxigenului din sânge și, în cazurile severe, insuficiență respiratorie. Pacientul poate avea nevoie de oxigen și de tratament în spital, iar în formele cele mai grave, de terapie intensivă. Pneumonia gripală primară apare adesea devreme, în primele zile de boală.

Pneumonia bacteriană secundară

Infecția gripală distruge o parte dintre celulele care căptușesc căile respiratorii și paralizează temporar cilii care curăță în mod normal bronhiile. În plus, modifică răspunsul imun local. Această combinație face loc bacteriilor, iar printre agenții implicați frecvent se numără Streptococcus pneumoniae și Staphylococcus aureus.

Semnalul caracteristic este agravarea după o ameliorare inițială: după câteva zile în care febra a scăzut, aceasta reapare, tusea devine mai intensă, apar dificultăți de respirație sau starea generală se deteriorează. Tiparul nu confirmă singur pneumonia, dar justifică evaluarea medicală promptă.

Miocardita

Miocardita este inflamația mușchiului inimii. Apare rar în asociere cu gripa, dar poate fi gravă. Manifestările posibile sunt durerea în piept, palpitațiile, dificultatea de a respira și o oboseală disproporționată față de evoluția restului simptomelor. Nu orice durere musculară sau toracică din timpul gripei înseamnă miocardită, însă durerea toracică importantă, leșinul sau dificultatea de a respira necesită evaluare de urgență.

Complicațiile neurologice

Rar, gripa poate fi asociată cu encefalopatie, encefalită, convulsii, sindrom Guillain-Barré sau alte complicații neurologice. Copiii sunt mai expuși, iar convulsiile febrile pot apărea la cei mici. Modificările stării de conștiență, somnolența excesivă, dificultatea de trezire și convulsiile necesită evaluare medicală imediată.

Decompensarea bolilor cronice

La persoanele cu astm, gripa poate declanșa exacerbări severe. La pacienții cu bronhopneumopatie obstructivă cronică poate agrava insuficiența respiratorie. La persoanele cu diabet poate destabiliza controlul glicemic, uneori până la cetoacidoză. La pacienții cu insuficiență cardiacă, febra și ritmul cardiac crescut sporesc solicitarea inimii. Aceste riscuri explică de ce prevenția și tratamentul precoce sunt prioritare pentru aceste categorii.

Legătura dintre gripă și infarctul miocardic

Studiile epidemiologice au identificat o creștere temporară a riscului de infarct miocardic după infecțiile respiratorii acute, inclusiv după gripa confirmată. Un studiu publicat în New England Journal of Medicine în 2018, realizat în Ontario, a arătat că incidența infarctului a fost de aproximativ șase ori mai mare în primele șapte zile după confirmarea de laborator a gripei, comparativ cu perioadele de referință din afara infecției.

Mecanismele propuse sunt inflamația sistemică, activarea coagulării, disfuncția vaselor de sânge și creșterea solicitării cardiace din cauza febrei și a ritmului cardiac rapid. Asocierea nu înseamnă că majoritatea persoanelor cu gripă fac infarct – riscul absolut rămâne mic –, dar explică de ce gripa poate avea consecințe importante la persoanele cu boală coronariană și de ce vaccinarea antigripală este recomandată pacienților cardiovasculari.

Vaccinul antigripal după infarct: ce a arătat studiul IAMI

Legătura dintre gripă și infarct a ridicat o întrebare directă: poate vaccinul antigripal să reducă evenimentele cardiovasculare? Răspunsul cel mai solid vine din studiul randomizat IAMI, publicat în Circulation în 2021. Au fost incluși 2.532 de pacienți din opt țări, care avuseseră recent un infarct miocardic sau o angioplastie coronariană și aveau factori de risc suplimentari. Ei au primit, în primele trei zile după eveniment sau după procedură, fie vaccin antigripal, fie placebo, iar evoluția lor a fost urmărită timp de un an.

Evenimentul principal – decesul de orice cauză, un nou infarct sau tromboza stentului – a apărut la 5,3% dintre pacienții vaccinați și la 7,2% dintre cei care au primit placebo, ceea ce corespunde unei reduceri relative a riscului de aproximativ 28%. Decesele de orice cauză au fost de 2,9% față de 4,9%, iar decesele de cauză cardiovasculară de 2,7% față de 4,5%.

Studiul are o limită importantă: a fost oprit la aproximativ 60% din numărul de participanți planificat, din cauza pandemiei de COVID-19, ceea ce face estimările mai puțin precise. Rezultatele sunt însă consecvente cu meta-analizele studiilor anterioare și cu datele observaționale, iar ghidurile europene de cardiologie recomandă vaccinarea antigripală anuală la pacienții cu boală coronariană și insuficiență cardiacă.

Consecința practică este că, pentru pacientul cardiac, vaccinul antigripal face parte din prevenția secundară, alături de medicamentele pentru colesterol și tensiune, nu este un gest opțional. Momentul potrivit poate fi chiar perioada imediat următoare unui infarct, dacă aceasta se suprapune cu sezonul gripal, iar medicul cardiolog sau medicul de familie poate face recomandarea.

Gripa la copii: simptomele sunt mai puțin specifice, semnele de alarmă sunt clare

La copii, gripa poate produce febră, tuse, dureri musculare, cefalee și oboseală, la fel ca la adulți. La cei mici, însă, simptomele sunt mai puțin specifice: refuzul alimentației, iritabilitatea, somnolența, vărsăturile, diareea sau respirația dificilă pot fi singurele semne. Copiii mici nu pot descrie durerile musculare sau durerea de cap, așa că părinții urmăresc mai ales schimbările de comportament și de stare generală.

Semnele care cer evaluarea de urgență a unui copil

Un copil cu gripă are nevoie de evaluare medicală imediată dacă respiră greu sau foarte repede, dacă pielea dintre coaste sau de deasupra sternului se adâncește la fiecare respirație, dacă are buzele sau fața albăstrui, dacă prezintă semne de deshidratare – nu urinează de multe ore, plânge fără lacrimi, are gura uscată –, dacă este neobișnuit de somnolent sau greu de trezit, dacă face convulsii, dacă acuză durere în piept ori dacă se agravează după ce păruse că își revine.

Febra la un sugar sub trei luni trebuie evaluată medical prompt, indiferent dacă se suspectează gripă sau altă infecție, pentru că la această vârstă febra poate fi singurul semn al unei infecții grave.

Gripa în sarcină: evaluarea și tratamentul nu se amână

Gravidele și femeile aflate în primele două săptămâni după naștere sunt considerate o categorie cu risc crescut de complicații gripale. Pe lângă riscul pentru mamă, febra mare și formele severe de gripă au fost asociate cu riscuri pentru sarcină, inclusiv naștere prematură.

Din aceste motive, ghidurile recomandă evaluare promptă și tratament antiviral cât mai devreme în cazul gripei suspectate sau confirmate în sarcină, fără a aștepta rezultatul testului. Oseltamivirul este antiviralul preferat în majoritatea recomandărilor internaționale pentru această situație, datorită experienței mari de utilizare. Decizia aparține medicului, în funcție de situația clinică, dar evaluarea nu se amână până la apariția dificultăților de respirație. Pentru febră, paracetamolul este de regulă antitermicul preferat în sarcină, la indicația medicului.

Cum este ales vaccinul antigripal: o predicție făcută cu aproape un an înaintea vârfului sezonului

Organizația Mondială a Sănătății coordonează Sistemul Global de Supraveghere și Răspuns la Gripă (GISRS), o rețea de laboratoare naționale și centre colaboratoare din peste 100 de țări. Laboratoarele analizează continuu virusurile gripale care circulă și urmăresc caracteristicile lor genetice și antigenice: ce variante apar, cât de repede se răspândesc, cât de bine sunt recunoscute de anticorpii produși după vaccinarea din sezonul anterior și ce mutații au acumulat în hemaglutinină și neuraminidază.

Pe baza acestor date, OMS publică de două ori pe an recomandări privind compoziția vaccinurilor: în februarie pentru emisfera nordică și în septembrie pentru emisfera sudică. Recomandarea pentru emisfera nordică vine cu șapte-opt luni înaintea începerii vaccinării și cu aproape un an înaintea vârfului sezonului, pentru că producerea, testarea și distribuirea vaccinurilor durează câteva luni.

Aceasta înseamnă că selecția tulpinilor se face pe baza celor mai bune informații disponibile la momentul deciziei, nu prin cunoașterea exactă a virusurilor care vor predomina în iarnă. Dacă după februarie apare și se răspândește o variantă nouă, potrivirea dintre vaccin și virusul circulant poate fi mai slabă, iar eficacitatea vaccinului în acel sezon scade.

Vaccinul antigripal 2026–2027: trei componente, două seturi de tulpini

Pentru sezonul 2026–2027 din emisfera nordică, OMS a publicat recomandările la 27 februarie 2026. Agenția Europeană pentru Medicamente a preluat recomandările pentru vaccinurile din Uniunea Europeană într-un document publicat la 30 martie 2026 și actualizat în mai 2026. Vaccinurile trivalente conțin trei componente antigenice: influenza A(H1N1)pdm09, influenza A(H3N2) și influenza B din linia Victoria.

Tulpinile de referință diferă parțial în funcție de tehnologia de producție. Virusurile crescute în ouă embrionate pot dobândi mici adaptări la acest mediu, motiv pentru care, la vaccinurile pe bază de culturi celulare sau pe alte platforme, se aleg uneori tulpini de referință diferite, dar antigenic echivalente.

Vaccinuri produse pe ouă embrionate (și vaccinul viu atenuat)

Vaccinuri produse pe culturi celulare sau pe alte platforme

Mențiunea like indică un virus antigenic asemănător tulpinii de referință, nu obligatoriu virusul cu exact acea denumire. Fiecare producător folosește o tulpină echivalentă, aprobată de autorități, iar compoziția efectivă și indicațiile de vârstă se verifică în prospectul și în rezumatul caracteristicilor produsului autorizat.

De ce vaccinurile au trecut de la patru la trei componente

Timp de aproape un deceniu, multe vaccinuri gripale au fost tetravalente: conțineau două componente A și două componente B, una din linia Victoria și una din linia Yamagata. Linia B/Yamagata nu a mai fost detectată în circulație naturală confirmată din martie 2020, iar OMS a recomandat eliminarea ei din vaccinuri.

Pentru 2026–2027, EMA nu emite nicio recomandare pentru o componentă B/Yamagata în vaccinurile din UE. Acolo unde vaccinurile tetravalente sunt încă necesare din motive de autorizare, producătorii de vaccinuri inactivate pot păstra componenta B/Yamagata recomandată anterior. Trecerea la vaccinul trivalent nu reduce protecția împotriva virusurilor care circulă efectiv, ci reflectă dispariția unei linii virale din supraveghere.

Protecția vaccinului antigripal apare după aproximativ două săptămâni și trebuie refăcută în fiecare sezon

După vaccinare, sistemul imunitar produce anticorpi împotriva hemaglutininei și neuraminidazei din componentele vaccinului și formează celule de memorie. Procesul nu este instantaneu: sunt necesare aproximativ două săptămâni pentru un răspuns imun protector. O persoană care se infectează în zilele de după vaccinare nu are încă această protecție.

Vaccinarea anuală răspunde la două schimbări

Vaccinarea se recomandă în fiecare sezon din două motive. Primul este evoluția virusurilor prin derivă antigenică, care face ca tulpinile din vaccinul de anul trecut să nu mai corespundă celor din acest an. Al doilea este scăderea nivelului de anticorpi în lunile de după vaccinare, mai rapidă la vârstnici. Vaccinul din sezonul anterior nu înlocuiește, așadar, vaccinul din sezonul curent.

Ce poate și ce nu poate vaccinul

Eficacitatea vaccinului antigripal variază de la un sezon la altul și de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, de starea de sănătate și de potrivirea dintre tulpinile vaccinale și cele circulante. În sezoanele cu potrivire bună, vaccinul reduce substanțial riscul de gripă simptomatică. Chiar și în sezoanele cu potrivire mai slabă, contribuie la reducerea formelor severe, a spitalizărilor și a complicațiilor.

De ce vaccinul protejează mai slab împotriva H3N2 și ce rol joacă oul

Eficacitatea vaccinului antigripal nu este aceeași pentru toate componentele lui. O meta-analiză a 56 de studii de tip test-negativ, publicată în The Lancet Infectious Diseases în 2016 și care a acoperit sezoanele 2004–2015, a estimat o eficacitate medie de 61% împotriva virusului H1N1pdm09, de 54% împotriva virusurilor de tip B și de doar 33% împotriva H3N2. La persoanele de peste 60 de ani, eficacitatea împotriva H3N2 a coborât la 24%, în timp ce pentru H1N1pdm09 și tipul B a rămas comparabilă cu cea de la adulții mai tineri.

O parte a explicației ține de evoluția mai rapidă a virusurilor H3N2 prin derivă antigenică. O altă parte ține de felul în care se produce vaccinul. Majoritatea vaccinurilor gripale sunt fabricate în ouă embrionate de găină, iar virusul H3N2, adaptat la celulele umane, se înmulțește greu în ou. Pe parcursul trecerilor succesive prin ou, el acumulează mutații de adaptare, unele chiar în zonele recunoscute de anticorpi.

Cel mai bine documentat exemplu este din sezonul 2016–2017. Un studiu publicat în PNAS în 2017 a arătat că tulpina H3N2 din vaccinul pe ou pierduse, prin adaptare, un situs de glicozilare din hemaglutinină – un loc în care virusul circulant purta o moleculă de zahăr. Anticorpii produși după vaccinare recunoșteau bine tulpina din vaccin, dar mai slab virusul care circula efectiv.

Aceasta explică de ce OMS recomandă, pentru 2026–2027, tulpini H3N2 de referință diferite pentru vaccinurile produse pe ou și pentru cele produse pe culturi celulare – A/Darwin/1454/2025 față de A/Darwin/1415/2025 –, așa cum arată tabelele din acest articol. Vaccinurile pe culturi celulare și cele recombinante evită adaptarea la ou, dar nu și deriva antigenică naturală a virusului.

Vaccinul antigripal inactivat nu poate provoca gripă – ce sunt, de fapt, reacțiile de după injecție

Vaccinurile antigripale inactivate nu pot provoca gripă. Ele conțin fie virusuri omorâte și fragmentate, fie doar proteine de suprafață purificate, fie proteine produse prin tehnologie recombinantă. Niciuna dintre aceste forme nu se poate multiplica și nu poate produce infecția.

După vaccinare pot apărea reacții tranzitorii: durere, roșeață sau umflătură la locul injectării, oboseală, durere de cap, dureri musculare sau febră ușoară, de obicei în primele una-două zile. Aceste manifestări sunt semnul activării răspunsului imun și trec singure. Ele sunt mai scurte și mai ușoare decât gripa și nu înseamnă că persoana s-a infectat de la vaccin.

Vaccinul nazal viu atenuat

Există și un vaccin gripal viu atenuat, administrat intranazal, autorizat pentru anumite grupe de vârstă, în special la copii. El conține virusuri slăbite, adaptate să se multiplice doar la temperatura mai scăzută din nas, nu în plămâni. Poate produce nas înfundat sau secreții nazale ușoare, dar nu gripa sezonieră obișnuită. Are însă contraindicații specifice: nu se administrează în sarcină, la persoanele imunodeprimate sau la cei care au în preajmă persoane sever imunodeprimate, iar la copiii cu astm sever se evaluează individual.

Reacțiile alergice și alergia la ou

Reacțiile alergice severe după vaccinul antigripal sunt rare, dar necesită intervenție medicală imediată, motiv pentru care vaccinarea se face în locuri unde personalul poate interveni. Un istoric de reacție alergică severă la o doză anterioară sau la o componentă a vaccinului se discută cu medicul înaintea vaccinării. Alergia la ou nu mai este considerată, conform ghidurilor actuale, o contraindicație pentru vaccinurile produse pe ouă, cantitatea de proteină de ou fiind foarte mică, iar vaccinurile pe culturi celulare sunt o alternativă. Decizia rămâne individualizată.

Vaccin antigripal gratuit în România 2026–2027: cine primește compensare de 100% sau de 50%

În România, vaccinul antigripal se prescrie cu compensare integrală sau parțială pentru categoriile stabilite prin Ordinul ministrului sănătății nr. 3.120/2023, cu modificările ulterioare, iar protocolul terapeutic pentru vaccinul gripal este stabilit prin Ordinul nr. 467/1.044/2025 al Ministerului Sănătății și al CNAS. Ministerul Sănătății a recomandat începerea vaccinării antigripale și a reamintit aceste categorii la 2 octombrie 2026.

Compensare de 100% din prețul de referință

Beneficiază de compensare integrală:

• copiii cu vârsta de la 6 luni până la împlinirea vârstei de 19 ani;
• gravidele;
• persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste;
• persoanele cu vârsta între 19 și 65 de ani care au anumite boli cronice sau situații de risc;
• personalul medico-sanitar și auxiliar;
• persoanele și copiii instituționalizați, conform reglementărilor.

Afecțiunile care încadrează adulții între 19 și 65 de ani la compensarea integrală includ bolile cardiovasculare, respiratorii, renale, hepatice, neurologice și metabolice cronice, bolile oncologice și autoimune, malformațiile congenitale, obezitatea, absența splinei sau pregătirea pentru îndepărtarea ei, infecția HIV, tratamentul imunosupresor, transplantul și imunodeficiențele congenitale. Încadrarea exactă se stabilește de medicul care prescrie vaccinul.

Compensare de 50% din prețul de referință

Persoanele cu vârsta între 45 și 65 de ani care nu au boli cronice încadrate la compensarea integrală beneficiază de compensare de 50%.

Vaccinarea cu plată integrală

Persoanele care nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii se pot vaccina cumpărând vaccinul la preț întreg, tot pe baza unei recomandări medicale.

Ce înseamnă, concret, compensarea de 100%

Compensarea se calculează din prețul de referință al vaccinului, nu din prețul de raft al fiecărui produs. Dacă un vaccin are prețul peste prețul de referință, poate rămâne o diferență de plătit. Protocolul terapeutic prevede pentru persoanele de 60 de ani și peste vaccinurile cu doză crescută sau adjuvantate, care produc un răspuns imun mai puternic la vârstnici, cu posibilitatea folosirii vaccinului standard dacă acestea nu sunt disponibile. Farmacia și medicul care prescrie pot clarifica situația produsului disponibil în momentul respectiv.

Doza crescută sau adjuvantată după 60 de ani: ce arată studiile mari

Odată cu vârsta, sistemul imunitar răspunde mai slab la vaccinuri – un proces numit imunosenescență. Timusul produce mai puține limfocite T noi, limfocitele B produc mai puțini anticorpi, cu o diversitate mai mică, iar inflamația cronică de fond scade capacitatea de a monta un răspuns specific. Pentru a compensa, au fost dezvoltate două tipuri de vaccinuri pentru vârstnici: vaccinul cu doză crescută, care conține de patru ori mai mult antigen decât cel standard, și vaccinul adjuvantat, care conține o substanță ce amplifică răspunsul imun.

Studiul randomizat de referință, publicat în New England Journal of Medicine în 2014 de DiazGranados și colaboratorii, a inclus aproape 32.000 de persoane de 65 de ani și peste. Vaccinul cu doză crescută a avut o eficacitate relativă de aproximativ 24% în prevenirea gripei confirmate prin laborator, comparativ cu doza standard.

Rezultatele unui studiu mult mai mare au nuanțat însă această imagine. Studiul pragmatic DANFLU-2, desfășurat în Danemarca pe parcursul a trei sezoane și publicat în New England Journal of Medicine în 2025, a randomizat 332.438 de persoane de peste 65 de ani între doza crescută și doza standard. Internările pentru gripă sau pneumonie au fost de 0,68% în grupul cu doză crescută și de 0,73% în grupul cu doză standard, o diferență care nu a fost semnificativă statistic. Analizele exploratorii au sugerat mai puține internări de cauză cardiovasculară, în special pentru insuficiență cardiacă, dar acestea sunt ipoteze care trebuie confirmate.

Protocolul terapeutic din România prevede pentru persoanele de 60 de ani și peste vaccinurile cu doză crescută sau adjuvantate, cu posibilitatea folosirii vaccinului standard atunci când acestea nu sunt disponibile. Concluzia practică pentru un vârstnic este că oricare vaccin antigripal făcut la timp aduce un beneficiu mai mare decât așteptarea unui anumit tip de vaccin.

Cum obțineți vaccinul antigripal: rețeta, farmacia și locul administrării

Pentru persoanele eligibile, circuitul obișnuit are trei pași. Primul este prescrierea vaccinului de către medicul de familie, pe rețetă electronică. Al doilea este ridicarea vaccinului de la farmacie, pe baza rețetei. Al treilea este administrarea, fie în cabinetul medicului de familie, fie într-o farmacie comunitară autorizată să ofere servicii de vaccinare, în condițiile stabilite prin Ordinul nr. 3.262/2022.

Ministerul Sănătății a anunțat că tipurile de vaccin pentru sezonul curent sunt disponibile în farmacii, în limita stocurilor. Pentru a evita drumurile inutile, este util să verificați înainte, la medicul de familie și la farmacie, disponibilitatea vaccinului și a serviciului de administrare.

Momentul potrivit pentru vaccinare

Vaccinarea este recomandată înainte de intensificarea circulației virusurilor gripale, care în România are loc de obicei între decembrie și martie. Octombrie și noiembrie sunt luni potrivite pentru vaccinare, pentru ca protecția să fie formată la începutul sezonului. Vaccinarea poate continua și ulterior, pe tot parcursul sezonului gripal: dacă nu v-ați vaccinat în octombrie, nu ați pierdut ocazia de a vă proteja.

Cum se urmărește sezonul gripal în România

Începutul real al sezonului gripal nu se stabilește după calendar, ci după datele de supraveghere. În România, Institutul Național de Sănătate Publică, prin Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, publică săptămânal, de la începutul lunii octombrie până în mai, o informare despre infecțiile respiratorii, disponibilă public.

Raportul folosește câțiva indicatori care merită înțeleși. Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare (IACRS) reunesc răcelile, faringitele și alte infecții ușoare și sunt cele mai numeroase. Bolile de tip gripal (ILI, din engleză influenza-like illness) sunt cazurile cu debut brusc, febră și simptome respiratorii și generale, care corespund tabloului clinic al gripei, fără confirmare de laborator. Infecțiile respiratorii acute severe (SARI) sunt cazurile internate în spital. Separat, raportul arată numărul cazurilor de gripă confirmate prin laborator, pe tipuri și subtipuri – A(H1N1)pdm09, A(H3N2) și B –, precum și decesele confirmate.

Cifrele trebuie citite ca tendințe, nu ca număr real de îmbolnăviri. Doar o mică parte dintre pacienții cu simptome sunt testați, iar majoritatea formelor ușoare nu ajung în nicio statistică. Ce contează este evoluția de la o săptămână la alta: creșterea simultană a cazurilor de tip gripal, a internărilor SARI și a proporției de teste pozitive pentru gripă indică faptul că sezonul a început efectiv.

Pentru comparația cu alte țări, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor publică săptămânal datele din statele membre pe platforma ERVISS, care arată și ce subtip predomină în Europa. Aceste date sunt utile și pentru decizia de vaccinare: protecția se formează în aproximativ două săptămâni, așa că vaccinarea înainte de creșterea indicatorilor oferă cel mai mare beneficiu.

Vaccinarea copiilor, a gravidelor și a celor care au avut deja gripă

Copiii: una sau două doze

Schema de vaccinare la copii depinde de vârstă, de istoricul vaccinărilor antigripale anterioare și de produsul folosit. Copiii mai mici de nouă ani care primesc vaccinul antigripal pentru prima dată pot avea nevoie de două doze, la un interval de cel puțin patru săptămâni, pentru a forma un răspuns imun suficient. Ceilalți au nevoie de o singură doză pe sezon. Vaccinurile nu sunt autorizate identic pentru toate vârstele, așa că medicul alege produsul și schema conform indicațiilor.

Gravidele: protecție pentru mamă și pentru sugar

Vaccinurile antigripale inactivate sunt recomandate în sarcină, în orice trimestru, conform ghidurilor medicale. Vaccinarea protejează gravida de gripă și de complicațiile ei. În plus, anticorpii materni trec prin placentă și contribuie la protecția sugarului în primele luni de viață, când acesta este prea mic pentru a fi vaccinat antigripal – vaccinarea se poate face abia de la 6 luni. Momentul vaccinării se discută cu medicul, în funcție de sezon. Vaccinul viu atenuat nu se administrează în sarcină.

Persoanele care au avut deja gripă în acest sezon

Vaccinarea poate avea sens și după o gripă din același sezon. În aceeași iarnă circulă de obicei mai multe virusuri gripale – A(H1N1), A(H3N2) și B –, iar infecția cu unul dintre ele nu protejează complet împotriva celorlalte. Vaccinarea se face după recuperarea din boala acută. O infecție respiratorie ușoară, fără febră și fără afectarea stării generale, nu este întotdeauna un motiv de amânare.

Revenirea la serviciu sau la școală și protecția celor din casă

Revenirea în colectivitate ține cont de evoluția simptomelor și de recomandările de sănătate publică. Ca principiu general, este prudent să rămâneți acasă în perioada simptomelor acute și să evitați contactul cu persoanele vulnerabile. Un reper folosit frecvent este ameliorarea generală a simptomelor și absența febrei timp de cel puțin 24 de ore fără antitermice. Acest criteriu nu garantează absența completă a contagiozității, așa că în primele zile după revenire sunt utile precauții suplimentare, mai ales în apropierea persoanelor vulnerabile.

Vaccinarea rămâne principala măsură de prevenție

Vaccinarea este singura măsură specifică de prevenire a gripei. Protecția poate fi completată prin comportamente care reduc expunerea, mai ales într-o familie în care cineva este deja bolnav.

Aerisirea încăperilor

Ventilația reduce acumularea particulelor respiratorii în aerul din încăperi. Este deosebit de importantă în camerele aglomerate și în locuințele în care o persoană bolnavă stă împreună cu ceilalți. Câteva minute de aerisire intensă, de mai multe ori pe zi, sunt mai eficiente decât o fereastră întredeschisă permanent.

Masca

O mască bine ajustată reduce atât eliminarea, cât și inhalarea particulelor respiratorii. Este utilă mai ales atunci când persoana bolnavă trebuie să stea în preajma altora sau când în casă există un sugar, o gravidă, un vârstnic ori o persoană imunodeprimată.

Igiena mâinilor

Spălarea mâinilor cu apă și săpun sau folosirea unui dezinfectant pe bază de alcool reduce transmiterea multor agenți infecțioși, inclusiv a virusului gripal. Igiena mâinilor nu înlocuiește însă ventilația și evitarea contactului apropiat cu o persoană bolnavă.

Limitarea contactelor în perioada acută

O persoană cu febră și simptome respiratorii își limitează contactele, în special cu sugarii, gravidele, vârstnicii și persoanele imunodeprimate. Acolo unde este posibil, persoana bolnavă doarme într-o cameră separată și folosește propriile obiecte personale.

Antiviralul ca prevenție după expunere

În anumite situații, medicul poate recomanda oseltamivir și ca profilaxie, după un contact apropiat cu o persoană cu gripă, pentru persoane cu risc foarte mare de complicații care nu sunt protejate prin vaccinare, sau pentru controlul focarelor din instituții, cum sunt căminele de bătrâni. Profilaxia nu înlocuiește vaccinarea și se folosește doar la indicație medicală.

Eficacitatea profilaxiei a fost măsurată direct. Într-un studiu randomizat publicat în JAMA în 2001, membrii unor gospodării în care o persoană se îmbolnăvise de gripă au primit oseltamivir sau placebo, timp de șapte zile, începând în primele 48 de ore de la debutul simptomelor la primul bolnav. Profilaxia a avut o eficacitate protectoare de aproximativ 89% împotriva gripei confirmate prin laborator la contacții din familie. Protecția a durat cât timp a fost luat medicamentul, ceea ce arată că profilaxia acoperă intervalul de expunere, dar nu lasă imunitate în urmă.

Profilaxia diferă de tratament prin doză și durată, iar schema este stabilită de medic. Ea se justifică mai ales în trei situații: persoanele cu risc foarte mare de complicații care au fost expuse și nu sunt vaccinate, persoanele vaccinate în ultimele două săptămâni, la care vaccinul nu a avut încă timp să producă protecție, și focarele din instituții, unde ghidurile recomandă profilaxia tuturor rezidenților, indiferent de statutul vaccinal.

Profilaxia nu se recomandă de rutină persoanelor sănătoase care au avut contact cu un bolnav de gripă. Beneficiul individual este mic, efectele adverse digestive sunt aceleași ca la tratament, iar utilizarea pe scară largă ar crește presiunea de selecție pentru virusurile rezistente. În plus, oseltamivirul luat preventiv poate reduce răspunsul imun la vaccinul viu atenuat, administrat intranazal, dacă cele două sunt administrate la un interval scurt, motiv pentru care momentul lor se discută cu medicul.

Ce faceți în primele 48 de ore dacă suspectați gripa

Momentul debutului contează pentru decizia privind antiviralele, așa că primele două zile merită folosite cu un plan, nu prin simpla așteptare.

În primele ore: observați simptomele, măsurați temperatura dacă este posibil, notați ora la care a început boala și evaluați starea generală.

Dacă apar semne de urgență: solicitați imediat ajutor medical, la 112.

Dacă faceți parte dintr-o categorie cu risc crescut: contactați medicul cât mai repede, fără să așteptați două zile pentru a vedea dacă boala se agravează.

Dacă sunteți anterior sănătos și aveți simptome necomplicate: discutați cu medicul dacă sunt indicate testarea sau tratamentul antiviral, mai ales dacă locuiți cu persoane vulnerabile.

Dacă faceți un test rapid: țineți cont că un rezultat negativ nu exclude întotdeauna infecția.

În timpul bolii: odihniți-vă, hidratați-vă și evitați contactul cu persoanele vulnerabile.

Nu luați antibiotice sau antivirale rămase de la alte persoane.

Când este nevoie de medic cât mai devreme

Solicitați sfatul medicului cât mai devreme dacă sunteți gravidă, dacă aveți o boală cronică importantă, imunitate redusă sau vârstă înaintată, dacă este vorba despre un copil mic, dacă simptomele sunt intense sau se agravează, dacă suspectați o complicație ori dacă vă aflați în primele 48 de ore și tratamentul antiviral ar putea fi indicat.

Când este nevoie de ajutor de urgență

Solicitați ajutor de urgență dacă apar dificultăți severe de respirație, durere toracică importantă, confuzie sau alterarea stării de conștiență, convulsii, semne importante de deshidratare, colorație albăstruie a buzelor, agravare rapidă sau semne de insuficiență respiratorie la un copil. În România, numărul unic pentru urgențe este 112.

Întrebări frecvente despre gripa sezonieră 2026–2027

Tabelul de mai jos reunește răspunsurile scurte la întrebările cel mai des căutate, dezvoltate apoi una câte una.

Care sunt primele simptome ale gripei?

Gripa începe adesea brusc, în câteva ore, cu febră, frisoane, dureri musculare, durere de cap, tuse și oboseală puternică. Manifestările variază de la o persoană la alta, iar la copii pot apărea și vărsături sau diaree.

Se poate face gripă fără febră?

Da. Absența febrei nu exclude gripa, mai ales la vârstnici, la persoanele imunodeprimate și la cele care iau antitermice sau antiinflamatoare.

Cât durează gripa la adulți?

Febra și simptomele acute se ameliorează de obicei în trei până la cinci zile, dar tusea și oboseala pot persista una-două săptămâni sau mai mult.

Cât durează gripa la copii?

Durata este similară, dar copiii pot avea și simptome digestive, iar cei mici au nevoie de supraveghere atentă pentru semne de deshidratare sau dificultăți de respirație.

Cum se deosebește gripa de COVID-19?

Simptomele se suprapun în mare măsură. Diferențierea sigură se face prin testare, utilă mai ales atunci când rezultatul influențează tratamentul.

Este oseltamivirul obligatoriu pentru orice gripă?

Nu. Indicația depinde de severitatea bolii, de riscul de complicații și de momentul debutului. Multe persoane sănătoase cu forme ușoare se recuperează fără antiviral.

Se poate începe oseltamivir după trei zile?

În anumite situații, da. Pacienții cu boală severă, progresivă, spitalizați sau cu risc crescut pot beneficia de tratament și după primele 48 de ore.

Oseltamivirul este antibiotic?

Nu. Este un antiviral care inhibă neuraminidaza virusurilor gripale sensibile și nu are efect asupra bacteriilor.

Este nevoie de antibiotic dacă febra este mare?

Febra mare nu este, singură, o indicație pentru antibiotic. Tratamentul antibacterian este necesar doar atunci când medicul identifică o infecție bacteriană.

Vaccinul antigripal 2026–2027 conține H1N1?

Da. Compoziția recomandată include o componentă A(H1N1)pdm09, alături de A(H3N2) și B/Victoria.

De ce nu mai conține vaccinul B/Yamagata?

Linia B/Yamagata nu a mai fost detectată în circulație naturală confirmată din martie 2020, motiv pentru care OMS și EMA au recomandat trecerea la vaccinurile trivalente.

Vaccinul antigripal poate provoca gripă?

Vaccinurile inactivate nu pot provoca gripă. Pot apărea reacții tranzitorii, precum durere la locul injectării sau febră ușoară, care nu reprezintă infecția gripală.

Vaccinul antigripal este gratuit pentru copii în România?

Copiii de la 6 luni până la împlinirea vârstei de 19 ani beneficiază de compensare de 100% din prețul de referință.

Vaccinul antigripal este gratuit pentru gravide?

Da, gravidele sunt incluse în categoria cu compensare de 100% din prețul de referință.

Vaccinul antigripal este gratuit după 65 de ani?

Da, persoanele de 65 de ani și peste sunt incluse în categoria cu compensare integrală din prețul de referință.

Ce compensare există între 45 și 65 de ani?

Persoanele între 45 și 65 de ani fără boli cronice eligibile pentru compensare integrală beneficiază de compensare de 50% din prețul de referință.

Se poate face vaccinul după o gripă din același sezon?

În multe situații, da. Infecția cu un anumit virus nu protejează împotriva tuturor virusurilor gripale din sezon, iar vaccinarea se face după recuperare.

Vaccinul antigripal protejează împotriva COVID-19?

Nu. Gripa și COVID-19 sunt produse de virusuri diferite, pentru care există vaccinuri distincte.

Gripa poate provoca pneumonie?

Da. Poate apărea o pneumonie virală, produsă direct de virusul gripal, sau o pneumonie bacteriană secundară.

Gripa poate afecta inima?

Da, în anumite situații. Sunt descrise miocardita și o creștere temporară a riscului de infarct în prima săptămână după infecție.

Când este nevoie de prezentare urgentă la spital?

Dificultățile severe de respirație, durerea toracică importantă, confuzia, convulsiile și deteriorarea rapidă a stării generale necesită evaluare de urgență, la 112.

Sfaturi Healthwise

Recunoașteți debutul brusc, dar nu puneți diagnosticul doar după simptome. COVID-19 și alte viroze pot avea manifestări asemănătoare, iar testul clarifică situația atunci când contează pentru tratament.

Nu pierdeți primele 48 de ore dacă aveți risc crescut. Contactați medicul devreme, pentru evaluarea indicației de tratament antiviral, fără să așteptați agravarea.

Nu considerați 48 de ore o limită absolută. În formele severe sau progresive, antiviralele pot fi indicate și mai târziu.

Nu luați antibiotice pentru o gripă necomplicată. Ele nu acționează asupra virusului gripal și se folosesc doar pentru complicațiile bacteriene diagnosticate de medic.

Vaccinați-vă în fiecare sezon. Compoziția vaccinului este actualizată pentru a urmări evoluția virusurilor, iar protecția din anul trecut scade.

Verificați dacă sunteți eligibil pentru compensare. Copiii, gravidele, persoanele de peste 65 de ani și adulții cu anumite boli cronice beneficiază de compensare integrală, iar cei între 45 și 65 de ani de compensare de 50%.

Fiți atent la agravarea după o ameliorare inițială. Reapariția febrei sau a dificultăților de respirație poate semnala o complicație care necesită evaluare.

Protejați persoanele vulnerabile din jur. Aerisirea, limitarea contactelor și masca reduc transmiterea în perioada simptomelor.

Concluzie Healthwise

Gripa sezonieră 2026–2027 este produsă de virusuri care continuă să se modifice prin deriva antigenică a hemaglutininei și neuraminidazei, motiv pentru care o gripă trecută nu oferă protecție permanentă, iar vaccinul se actualizează anual – în acest sezon cu componente A(H1N1)pdm09, A(H3N2) și B/Victoria, compensat în România integral sau parțial pentru categoriile cu risc. Ceea ce deosebește gripa de majoritatea virozelor de iarnă este existența unui tratament antiviral specific, al cărui beneficiu depinde de moment: maxim în primele 48 de ore, dar încă real la pacienții severi sau vulnerabili, la care evaluarea nu se amână doar pentru că a trecut acest interval. Aceeași infecție care la un adult sănătos înseamnă câteva zile de pat poate produce la un copil mic, la o gravidă, la un vârstnic sau la un bolnav cronic pneumonie, complicații cardiace sau decompensarea bolii de bază. Înțelegerea acestui context – cine este pacientul, în ce zi de boală se află și ce virus are – contează mai mult decât orice remediu luat la întâmplare.

Referințe științifice

Uyeki TM, Bernstein HH, Bradley JS, et al. Clinical Practice Guidelines by the Infectious Diseases Society of America: 2018 Update on Diagnosis, Treatment, Chemoprophylaxis, and Institutional Outbreak Management of Seasonal Influenza. Clinical Infectious Diseases. 2019;68(6):e1–e47. doi:10.1093/cid/ciy866
Susține recomandările privind testarea, inițierea tratamentului antiviral pe baza suspiciunii clinice la pacienții cu risc crescut și tratamentul pacienților spitalizați indiferent de ziua de boală.

Dobson J, Whitley RJ, Pocock S, Monto AS. Oseltamivir treatment for influenza in adults: a meta-analysis of randomised controlled trials. The Lancet. 2015;385(9979):1729–1737. doi:10.1016/S0140-6736(14)62449-1
Susține afirmația că oseltamivirul scurtează simptomele gripei la adulți cu aproximativ o zi și reduce complicațiile respiratorii și internările.

Muthuri SG, Venkatesan S, Myles PR, et al. Effectiveness of neuraminidase inhibitors in reducing mortality in patients admitted to hospital with influenza A H1N1pdm09 virus infection: a meta-analysis of individual participant data. The Lancet Respiratory Medicine. 2014;2(5):395–404. doi:10.1016/S2213-2600(14)70041-4
Susține asocierea dintre tratamentul cu inhibitori de neuraminidază și mortalitatea mai mică la pacienții spitalizați, cu beneficiu maxim la începerea timpurie.

Ison MG, Portsmouth S, Yoshida Y, et al. Early treatment with baloxavir marboxil in high-risk adolescent and adult outpatients with uncomplicated influenza (CAPSTONE-2): a randomised, placebo-controlled, phase 3 trial. The Lancet Infectious Diseases. 2020;20(10):1204–1214. doi:10.1016/S1473-3099(20)30004-9
Susține datele despre eficacitatea baloxavirului la pacienții ambulatori cu risc crescut.

Kwong JC, Schwartz KL, Campitelli MA, et al. Acute Myocardial Infarction after Laboratory-Confirmed Influenza Infection. New England Journal of Medicine. 2018;378(4):345–353. doi:10.1056/NEJMoa1702090
Susține creșterea de aproximativ șase ori a incidenței infarctului miocardic în primele șapte zile după gripa confirmată.

Smith W, Andrewes CH, Laidlaw PP. A virus obtained from influenza patients. The Lancet. 1933;222(5732):66–68. doi:10.1016/S0140-6736(00)78541-2
Susține descrierea izolării virusului gripal la dihori, în 1933, și demonstrarea naturii virale a gripei.

Swets MC, Russell CD, Harrison EM, et al. SARS-CoV-2 co-infection with influenza viruses, respiratory syncytial virus, or adenoviruses. The Lancet. 2022;399(10334):1463–1464. doi:10.1016/S0140-6736(22)00383-X
Susține riscul crescut de ventilație mecanică și de deces la pacienții internați cu gripă și COVID-19 simultan.

Dharan NJ, Gubareva LV, Meyer JJ, et al. Infections with oseltamivir-resistant influenza A(H1N1) virus in the United States. JAMA. 2009;301(10):1034–1041. doi:10.1001/jama.2009.294
Susține descrierea răspândirii virusurilor H1N1 sezoniere rezistente la oseltamivir în anii 2007–2009.

Welliver R, Monto AS, Carewicz O, et al. Effectiveness of oseltamivir in preventing influenza in household contacts: a randomized controlled trial. JAMA. 2001;285(6):748–754. doi:10.1001/jama.285.6.748
Susține eficacitatea protectoare de aproximativ 89% a profilaxiei cu oseltamivir la contacții din gospodărie.

Belongia EA, Simpson MD, King JP, et al. Variable influenza vaccine effectiveness by subtype: a systematic review and meta-analysis of test-negative design studies. The Lancet Infectious Diseases. 2016;16(8):942–951. doi:10.1016/S1473-3099(16)00129-8
Susține estimările de eficacitate a vaccinului pe subtipuri: 61% pentru H1N1pdm09, 54% pentru tipul B și 33% pentru H3N2.

Zost SJ, Parkhouse K, Gumina ME, et al. Contemporary H3N2 influenza viruses have a glycosylation site that alters binding of antibodies elicited by egg-adapted vaccine strains. Proceedings of the National Academy of Sciences of the USA. 2017;114(47):12578–12583. doi:10.1073/pnas.1712377114
Susține explicația pierderii unui situs de glicozilare în tulpina H3N2 adaptată la ou și efectul asupra anticorpilor.

DiazGranados CA, Dunning AJ, Kimmel M, et al. Efficacy of high-dose versus standard-dose influenza vaccine in older adults. New England Journal of Medicine. 2014;371(7):635–645. doi:10.1056/NEJMoa1315727
Susține eficacitatea relativă de aproximativ 24% a vaccinului cu doză crescută față de doza standard la persoanele de 65 de ani și peste.

Johansen ND, Modin D, et al. (DANFLU-2). High-dose influenza vaccine to reduce hospitalizations. New England Journal of Medicine. 2025;393:2291–2302. doi:10.1056/NEJMoa2509907
Susține lipsa unei reduceri semnificative a internărilor pentru gripă sau pneumonie cu vaccinul cu doză crescută într-un studiu pragmatic pe 332.438 de persoane.

Frøbert O, Götberg M, Erlinge D, et al. Influenza vaccination after myocardial infarction: a randomized, double-blind, placebo-controlled, multicenter trial. Circulation. 2021;144(18):1476–1484. doi:10.1161/CIRCULATIONAHA.121.057042
Susține reducerea evenimentelor cardiovasculare majore și a deceselor la pacienții vaccinați antigripal după infarct sau angioplastie.

Institutul Național de Sănătate Publică – Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile. Informare privind infecțiile respiratorii, rapoarte săptămânale.
Susține descrierea indicatorilor de supraveghere a gripei în România (IACRS, ILI, SARI, cazuri confirmate).

World Health Organization. Recommended composition of influenza virus vaccines for use in the 2026–2027 northern hemisphere influenza season. 27 februarie 2026.
Susține compoziția vaccinului pentru 2026–2027, tulpinile de referință pe platforme de producție și lipsa detectării liniei B/Yamagata din martie 2020.

European Medicines Agency. EU recommendations for 2026/2027 seasonal flu vaccine composition. Publicat la 30 martie 2026, actualizat în mai 2026.
Susține tulpinile aplicabile vaccinurilor din UE și absența unei recomandări pentru componenta B/Yamagata.

Ministerul Sănătății. Recomandarea privind începerea vaccinării antigripale pentru sezonul 2026–2027. 2 octombrie 2026.
Susține categoriile cu vaccin compensat, circuitul medic de familie – farmacie – administrare și disponibilitatea vaccinurilor în farmacii.

Ordinul ministrului sănătății nr. 3.120/2023 privind segmentele populaționale care beneficiază de compensarea medicamentelor imunologice, cu modificările și completările ulterioare.
Susține categoriile de compensare de 100% și 50% din prețul de referință.

Ordinul Ministerului Sănătății și al CNAS nr. 467/1.044/2025 privind protocolul terapeutic pentru vaccinul gripal. Monitorul Oficial nr. 735 din 6 august 2025.
Susține prevederile privind vaccinurile cu doză crescută pentru persoanele de 60 de ani și peste.

Ordinul ministrului sănătății nr. 3.262/2022 privind vaccinarea în farmaciile comunitare. Monitorul Oficial nr. 1.031 bis din 24 octombrie 2022.
Susține posibilitatea administrării vaccinului antigripal în farmaciile comunitare autorizate.

Centers for Disease Control and Prevention. Influenza Antiviral Medications: Summary for Clinicians.
Susține indicațiile oseltamivirului, zanamivirului, peramivirului și baloxavirului, precum și recomandările pentru gravide și pacienții cu risc crescut.

Centers for Disease Control and Prevention. People at Increased Risk for Flu Complications.
Susține lista categoriilor cu risc crescut de complicații gripale.

Disclaimer Healthwise: Acest articol are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul gripei, indicația tratamentului antiviral, alegerea medicamentelor și vaccinarea se adaptează vârstei, bolilor asociate și recomandărilor medicale. Antiviralele se administrează la indicația medicului. În cazul dificultăților severe de respirație, al durerii toracice importante, al confuziei sau al altor semne de urgență, apelați 112.

Actualizat la 20 octombrie 2026. Compoziția vaccinului și regulile de compensare reflectă informațiile oficiale disponibile la această dată. Datele privind circulația virusurilor și recomandările clinice pot fi actualizate pe parcursul sezonului.