Limfocite T

(categorie: imunologie, hematologie)

Limfocitele T sunt celulele care coordonează și execută imunitatea specifică celulară. Unele distrug direct celulele infectate cu virusuri sau tumorale, altele orchestrează răspunsul celorlalte componente imune.

Sunt componenta ale cărei deficite se manifestă prin infecții cu germeni care nu îmbolnăvesc o persoană sănătoasă — infecții oportuniste.

Cum funcționează

Precursorii părăsesc măduva osoasă și se maturează în timus. Acolo fiecare celulă își testează receptorul: cele care recunosc prea puternic structuri proprii sunt eliminate, iar cele care nu recunosc nimic util sunt abandonate.

Celulele care trec selecția ies în circulație ca limfocite T naive și așteaptă primul contact cu antigenul lor. Contactul are loc în ganglionul limfatic, mediat de celulele dendritice.

După activare se multiplică și se diferențiază. Subtipul CD8+ recunoaște și distruge celulele proprii infectate. Subtipul CD4+ nu ucide, ci secretă semnale care activează macrofagele și ajută limfocitele B să producă anticorpi.

O subpopulație are rol invers: limitează răspunsul și menține toleranța față de structurile proprii. Echilibrul dintre activare și frânare este ceea ce deosebește un sistem imun funcțional de unul care atacă propriul organism.

Funcții

Distrugerea celulelor infectate

Subtipul CD8+ elimină celulele proprii infectate cu virusuri și celulele tumorale.

Coordonarea răspunsului

Subtipul CD4+ activează macrofagele și ajută limfocitele B să producă anticorpi maturi.

Apărarea împotriva germenilor intracelulari

Sunt esențiale contra micobacteriilor, a unor fungi și a virusurilor cu persistență intracelulară.

Menținerea toleranței

O subpopulație limitează răspunsul și previne atacul asupra structurilor proprii.

Relevanță clinică

Deficitele de limfocite T se manifestă tipic prin infecții oportuniste: candidoză orală sau esofagiană persistentă, pneumonie cu Pneumocystis jirovecii, reactivări virale severe, infecții micobacteriene atipice.

Acest tablou este motivul pentru care tipul de germen spune mai mult decât numărul de episoade. O persoană cu deficit de limfocite T poate avea puține episoade respiratorii banale, dar o singură infecție oportunistă gravă.

Cauzele dobândite sunt mult mai frecvente decât cele congenitale la adult: infecția HIV, tratamentele imunosupresoare, corticoterapia prelungită, chimioterapia, bolile hematologice, transplantul.

O particularitate importantă este că vaccinurile vii atenuate sunt contraindicate în deficitele semnificative de limfocite T. Microorganismul atenuat, controlat normal de aceste celule, poate produce boală în absența lor.

Limfopenia din hemoleucogramă este semnalul care poate ridica suspiciunea, dar interpretarea necesită context. O limfopenie tranzitorie apare frecvent în infecțiile virale acute și se repetă după rezoluția episodului.

Ce se evaluează

Hemoleucograma cu formulă, unde limfopenia poate fi primul semnal.

Testarea HIV, obligatorie în orice limfopenie neexplicată.

Imunofenotiparea limfocitară, cu numărarea subpopulațiilor CD4+ și CD8+, la indicație.

O limfopenie se reevaluează după rezoluția infecției acute.

Vaccinurile vii atenuate se evită până la clarificarea statusului imun.

Factori care influențează numărul și funcția limfocitelor T

Infecția HIV.

Tratamentele imunosupresoare și corticoterapia prelungită.

Chimioterapia.

Infecțiile virale acute, care produc limfopenie tranzitorie.

Involuția timică odată cu vârsta.

Bolile hematologice maligne.

Malnutriția severă.

De ce contează

Limfocitele T sunt componenta care explică de ce „am răcit de trei ori iarna asta” nu este un semnal de imunodeficiență, în timp ce o candidoză orală persistentă la un adult fără factori evidenți este.

Pe Healthwise, apar în explicarea apărării antivirale, în evaluarea imunodeficiențelor și în contraindicațiile vaccinurilor vii.

Concluzie

Limfocitele T se maturează în timus și coordonează imunitatea specifică celulară: subtipul CD8+ distruge celulele infectate, subtipul CD4+ orchestrează restul răspunsului.

Ce trebuie reținut: deficitele lor se manifestă prin infecții oportuniste, nu prin răceli frecvente; cauzele dobândite domină la adult, iar vaccinurile vii atenuate sunt contraindicate în deficitele semnificative.