Limfocite B

(categorie: imunologie, hematologie)

Limfocitele B sunt celulele imunitare care produc anticorpi. Fiecare recunoaște un antigen specific și, odată activată, se transformă în plasmocit — o celulă specializată în secreția masivă de imunoglobuline.

Sunt componenta responsabilă de memoria imunologică umorală: motivul pentru care o a doua întâlnire cu același microorganism produce un răspuns mai rapid și mai puternic.

Cum funcționează

Se dezvoltă în măduva osoasă, unde fiecare celulă își construiește un receptor unic. Cele care recunosc structuri proprii ale organismului sunt eliminate sau inactivate în această etapă.

Limfocitele mature migrează în ganglionii limfatici, în splină și în țesutul limfoid al mucoaselor. Acolo așteaptă întâlnirea cu antigenul pe care receptorul lor îl recunoaște.

Pentru majoritatea antigenelor, activarea necesită și ajutorul limfocitelor T CD4+. Acest al doilea semnal permite maturarea răspunsului: anticorpii produși devin treptat mai afini și trec de la clasa IgM la IgG, IgA sau IgE.

O parte dintre celulele activate devine plasmocite, care secretă anticorpi în cantități mari pentru săptămâni. Alta devine limfocite B de memorie, care persistă ani și asigură răspunsul rapid la o reexpunere.

Funcții

Producția de anticorpi

Transformate în plasmocite, secretă imunoglobuline specifice pentru antigenul recunoscut.

Comutarea de clasă

Cu ajutorul limfocitelor T, trec de la IgM la IgG, IgA sau IgE, potrivit locului și tipului de apărare necesar.

Memoria imunologică

Celulele de memorie persistă ani și fac ca a doua întâlnire să producă un răspuns mai rapid.

Prezentarea antigenului

Pot prezenta antigenul limfocitelor T, contribuind la întreținerea răspunsului.

Relevanță clinică

Dozarea imunoglobulinelor serice — IgG, IgA, IgM — este a doua investigație de primă linie recomandată în evaluarea unei suspiciuni de imunodeficiență, alături de hemoleucogramă. Reflectă indirect funcția limfocitelor B.

Cele mai frecvente imunodeficiențe primare diagnosticate la adult afectează această componentă: imunodeficiența comună variabilă și deficitul selectiv de IgA. Tabloul tipic este de infecții respiratorii bacteriene repetate.

Numărul de limfocite B se poate determina prin imunofenotipare, dar nu este un test de primă linie. Un număr normal nu garantează funcția: producția de anticorpi poate fi deficitară cu celule prezente.

Testul care evaluează cel mai direct funcția este titrul de anticorpi înainte și după vaccinare. Un răspuns slab la vaccin, cu infecții repetate, este un semnal mult mai puternic decât o valoare izolată.

Tratamentele care depletează limfocitele B, folosite în boli autoimune și în hematologie, produc o imunodeficiență secundară cu risc de infecții și cu răspuns redus la vaccinare — motiv pentru care vaccinurile se planifică în raport cu aceste tratamente.

Ce se evaluează

Dozarea IgG, IgA și IgM este investigație de primă linie.

Titrul de anticorpi înainte și după vaccinare evaluează funcția, nu doar numărul.

Imunofenotiparea limfocitară se face la indicație.

Un număr normal de limfocite B nu exclude un deficit de producție de anticorpi.

Se caută cauzele secundare: medicamente care depletează limfocitele B, pierderi proteice, boli hematologice.

Factori care influențează numărul și funcția limfocitelor B

Defectele genetice de maturare.

Tratamentele care depletează limfocitele B.

Corticoterapia prelungită.

Bolile hematologice maligne.

Pierderile proteice renale sau digestive.

Infecțiile virale cronice.

Splenectomia, prin pierderea unui compartiment de memorie.

De ce contează

Limfocitele B sunt veriga cel mai frecvent afectată în imunodeficiențele diagnosticate la adult, iar tabloul lor nu este „răceli multe”, ci infecții bacteriene respiratorii care se repetă și se complică.

Pe Healthwise, apar în explicarea anticorpilor, a memoriei imunologice și în evaluarea imunodeficiențelor.

Concluzie

Limfocitele B recunosc antigene specifice și, transformate în plasmocite, produc anticorpi; celulele de memorie asigură răspunsul rapid la reexpunere.

Ce trebuie reținut: dozarea imunoglobulinelor este una dintre cele două analize de primă linie, iar funcția se evaluează cel mai direct prin titrul de anticorpi înainte și după vaccinare — un număr normal de celule nu exclude un deficit.