Imunoglobuline

(categorie: imunologie, analize de laborator)

Imunoglobulinele sunt proteinele produse de plasmocite care recunosc specific un antigen și îl neutralizează, îl marchează pentru fagocitoză sau activează complementul. Termenul curent pentru ele este anticorpi.

Există cinci clase, cu roluri distincte: IgG, IgA, IgM, IgE și IgD. Dozarea celor trei prime în sânge este una dintre cele două investigații de primă linie în evaluarea unei imunodeficiențe.

Cum funcționează

Molecula are o parte variabilă, care leagă antigenul, și o parte constantă, care determină clasa și funcția efectoare. Aceeași specificitate poate fi purtată de clase diferite, prin comutare de clasă.

IgM apare primul într-o infecție nouă și activează eficient complementul, dar are afinitate mai redusă. IgG apare ulterior, are afinitate mare, traversează placenta și este principala imunoglobulină a memoriei.

IgA este forma dominantă la nivelul mucoaselor și în secreții, unde blochează aderarea microorganismelor. IgE este implicat în apărarea antiparazitară și în reacțiile alergice.

Efectele lor nu sunt doar de neutralizare. Prin opsonizare fac microorganismul mult mai ușor de fagocitat, iar prin activarea complementului declanșează liza directă a unor bacterii.

Funcții pe clase

IgG

Principala imunoglobulină circulantă și a memoriei imune; traversează placenta și opsonizează eficient.

IgM

Apare primul în infecțiile noi și activează puternic complementul.

IgA

Domină la nivelul mucoaselor și în secreții, unde blochează aderarea microorganismelor.

IgE

Implicat în apărarea antiparazitară și în reacțiile alergice.

Relevanță clinică

Dozarea IgG, IgA și IgM serice este, împreună cu hemoleucograma, investigația cu care începe evaluarea unei suspiciuni de imunodeficiență la adult. Este accesibilă, ieftină și orientativă.

Valorile scăzute la toate cele trei clase ridică suspiciunea unei imunodeficiențe comune variabile. Un IgA foarte scăzut izolat, cu celelalte normale, sugerează deficit selectiv de IgA.

Cauzele secundare sunt însă mai frecvente decât cele primare și trebuie excluse: pierderile proteice renale sau digestive, corticoterapia, tratamentele care depletează limfocitele B, bolile hematologice.

O valoare normală nu exclude un deficit funcțional. Se poate avea un nivel total normal, dar un răspuns slab la anumite antigene — motiv pentru care titrul de anticorpi înainte și după vaccinare este testul mai informativ.

Valorile crescute au altă semnificație. O creștere policlonală apare în infecții cronice și boli inflamatorii; o creștere monoclonală orientează spre o proliferare hematologică și necesită investigație suplimentară.

Ce se evaluează

Dozarea IgG, IgA și IgM serice, ca investigație de primă linie.

Titrul de anticorpi înainte și după vaccinare, ca test funcțional.

Excluderea cauzelor secundare: pierderi proteice, medicamente, boli hematologice.

O valoare normală nu exclude un deficit funcțional.

Creșterea monoclonală necesită investigație hematologică.

Factori care influențează nivelul imunoglobulinelor

Funcția limfocitelor B și a plasmocitelor.

Ajutorul dat de limfocitele T CD4+.

Pierderile proteice renale sau digestive.

Corticoterapia și medicamentele care depletează limfocitele B.

Bolile hematologice maligne.

Malnutriția severă.

Infecțiile cronice, care pot crește valorile.

De ce contează

Imunoglobulinele sunt singura componentă imună pe care o analiză ieftină și larg disponibilă o măsoară direct. De aceea dozarea lor, nu un „test de imunitate”, este punctul de plecare corect al unei evaluări.

Pe Healthwise, apar în explicarea anticorpilor, în evaluarea imunodeficiențelor și în interpretarea serologiei.

Concluzie

Imunoglobulinele sunt anticorpii produși de plasmocite; cele cinci clase au roluri distincte, iar IgG, IgA și IgM se dozează ca investigație de primă linie.

Ce trebuie reținut: cauzele secundare de scădere sunt mai frecvente decât cele primare și se exclud întâi, iar o valoare normală nu exclude un deficit funcțional — acesta se evidențiază prin titrul de anticorpi după vaccinare.