Sistem complement

(categorie: imunologie)

Sistemul complement este un grup de proteine plasmatice care se activează în cascadă și distrug direct unele microorganisme, marchează altele pentru fagocitoză și amplifică inflamația locală.

Face parte din imunitatea înnăscută, dar cooperează strâns cu anticorpii. Este componenta care explică de ce un anticorp legat pe o bacterie are efect mult mai mare decât simpla legare.

Cum funcționează

Proteinele circulă inactive în plasmă. Activarea începe pe una dintre trei căi: prin anticorpi legați pe suprafața microorganismului, prin recunoașterea directă a unor zaharuri de pe suprafața bacteriană sau prin activare spontană pe suprafețe străine.

Toate cele trei căi converg la aceeași etapă centrală, care generează fragmente cu roluri distincte. Unele se depun pe suprafața microorganismului și îl marchează pentru fagocitoză — acesta este mecanismul opsonizării.

Alte fragmente rămân libere și atrag neutrofilele spre focar, crescând permeabilitatea vasculară locală. De aici contribuția complementului la roșeața și tumefierea din inflamația acută.

Etapa finală asamblează un complex care perforează membrana unor bacterii și le distruge direct. Acest mecanism este deosebit de important împotriva unei familii restrânse de bacterii, printre care meningococul.

Funcții

Opsonizarea

Marchează microorganismele pentru a fi fagocitate mult mai eficient.

Liza directă

Perforează membrana unor bacterii, mecanism esențial împotriva meningococului.

Amplificarea inflamației

Fragmentele libere atrag neutrofilele și cresc permeabilitatea vasculară locală.

Curățarea complexelor imune

Participă la eliminarea complexelor antigen-anticorp din circulație.

Relevanță clinică

Deficitele de complement sunt imunodeficiențe primare rare. Tabloul clinic depinde de componenta afectată: deficitele etapelor finale se manifestă tipic prin infecții repetate cu meningococ, uneori la vârstă adultă.

Dozarea C3 și C4 nu face parte din analizele de primă linie, dar se solicită atunci când contextul o justifică — infecții neisseriene repetate, angioedem, suspiciune de boală autoimună cu consum de complement.

Valorile scăzute nu înseamnă automat deficit congenital. Complementul se consumă în bolile cu complexe imune, așa că o valoare mică poate reflecta o boală autoimună activă, nu un defect de producție.

Deficitul de complement este unul dintre mecanismele care explică o observație importantă din articolul de referință: numărul răcelilor contează mai puțin decât tipul de germen și felul în care se termină infecția.

O persoană cu deficit al etapelor terminale poate răcii la fel de rar ca oricine, dar riscul ei este de a face o infecție meningococică severă. Tiparul, nu frecvența, este semnalul de alarmă.

Ce se evaluează

C3 și C4 se dozează la indicație, nu de rutină.

Testele funcționale ale căilor de activare se fac în laboratoare specializate.

O valoare scăzută poate reflecta consum într-o boală autoimună activă, nu un deficit congenital.

Infecțiile repetate cu meningococ justifică evaluarea complementului.

Vaccinarea antimeningococică este recomandată persoanelor cu deficit documentat.

Factori care influențează nivelul și funcția complementului

Defectele genetice ale componentelor individuale.

Bolile autoimune cu complexe imune, care consumă complement.

Infecțiile acute severe.

Insuficiența hepatică, întrucât proteinele se sintetizează în ficat.

Unele glomerulonefrite.

Pierderile proteice masive.

De ce contează

Complementul arată de ce „imunitatea scăzută” nu este o noțiune utilă. Un deficit al ultimelor sale etape nu produce mai multe răceli — produce o singură infecție care poate fi fatală, cu un germen anume.

Pe Healthwise, apare în explicarea apărării antibacteriene, în evaluarea imunodeficiențelor și în indicațiile de vaccinare.

Concluzie

Sistemul complement este un grup de proteine plasmatice care se activează în cascadă, opsonizează microorganismele, amplifică inflamația și distrug direct unele bacterii.

Ce trebuie reținut: deficitele etapelor terminale se manifestă prin infecții meningococice repetate, nu prin răceli frecvente — iar o valoare scăzută de C3 sau C4 poate însemna consum într-o boală autoimună, nu un defect congenital.