Rutozid

(categorie: Fitochimie)

Rutozidul este un flavonoid glicozidat, forma în care quercetina circulă legată de un dizaharid numit rutinoză. Este unul dintre flavonoidele cele mai răspândite în regnul vegetal și principalul flavonoid identificat în frunza de frasin.

A fost numit, într-o perioadă, vitamina P — o denumire abandonată, pentru că nu îndeplinește criteriile unei vitamine: organismul nu are nevoie obligatorie de el.

Cum funcționează

Atașarea rutinozei schimbă comportamentul moleculei. Rutozidul este mai hidrosolubil decât quercetina liberă, deci bine extractibil în ceai, dar se absoarbe mai greu: trebuie hidrolizat de bacteriile colonice înainte ca aglicona să poată trece în circulație.

Consecința este un profil farmacocinetic lent: absorbția are loc în colon, cu un vârf plasmatic la câteva ore după administrare, și depinde considerabil de compoziția florei intestinale a fiecărei persoane.

Unde se găsește și ce s-a studiat

Surse alimentare

Hrișca este sursa cea mai bogată, urmată de sparanghel, de citrice — mai ales în coajă și în membranele albe — de mere și de ceaiul negru.

Frunza de frasin

Alături de alte glicozide ale quercetinei și ale kempferolului, rutozidul contribuie la profilul flavonoidic care explică în parte efectul acvaretic al ceaiului.

Utilizarea farmaceutică

Rutozidul și derivații lui semisintetici sunt folosiți în preparate pentru insuficiența venoasă cronică și pentru fragilitatea capilară, cu date clinice de calitate variabilă.

Relevanță clinică

În fitoterapie, combinația de flavonoide și săruri de potasiu din frunza de frasin este profilul tipic al plantelor numite acvaretice: cresc volumul urinei mai ales prin eliminarea de apă, fără pierderile importante de sodiu produse de diureticele de sinteză.

Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, dar flavonoidele par să influențeze fluxul sanguin renal și filtrarea glomerulară. Aceasta este explicația biologică plauzibilă a vechii reputații de plantă care curăță rinichii — o plauzibilitate, nu o demonstrație clinică.

Ce înseamnă pe o etichetă

Denumirile rutină, rutozid și troxerutin se referă la compuși înrudiți, dar nu identici: troxerutina este un derivat semisintetic, cu o farmacocinetică diferită. Datele clinice obținute pentru unul nu se transferă automat celorlalți, iar o comparație între produse cere citirea denumirii exacte.

Factori care influențează absorbția

Compoziția florei intestinale, care realizează hidroliza necesară absorbției.

Forma administrată — aglicona liberă se absoarbe mai repede decât glicozida.

Prezența grăsimilor în masă, care îmbunătățește absorbția flavonoidelor.

Tratamentele antibiotice recente, care pot reduce capacitatea de hidroliză a florei.

De ce contează

Istoria denumirii vitamina P spune ceva despre felul în care se construiesc reputațiile. În anii 1930, descoperirea că un extract de citrice reduce fragilitatea capilară a dus la ipoteza unei vitamine noi. Ipoteza nu a rezistat — organismul nu are nevoie obligatorie de flavonoide — dar numele a circulat decenii și reapare încă în texte de popularizare.

Concluzie

Rutozidul este quercetina legată de rutinoză, principalul flavonoid din frunza de frasin și unul dintre cele mai răspândite în plante. Hidrosolubil, deci bine extras în ceai, dar absorbit lent, după hidroliza de către flora colonică. Împreună cu sărurile de potasiu, formează profilul acvaretic al frunzei de frasin. Denumirea vitamina P a fost abandonată.