Celule dendritice

(categorie: imunologie)

Celulele dendritice sunt celulele care fac legătura dintre imunitatea înnăscută și cea adaptativă. Preiau fragmente din microorganisme, le procesează și le prezintă limfocitelor, declanșând răspunsul specific.

Sunt puține la număr, dar indispensabile: fără prezentarea antigenului de către ele, limfocitele T nu pot fi activate pentru prima dată.

Cum funcționează

Se găsesc în țesuturile aflate la interfața cu exteriorul — piele, mucoasa respiratorie, mucoasa intestinală — exact acolo unde microorganismele ajung primele. O parte provine din monocite, alta se dezvoltă pe linii proprii.

În stare de repaus captează continuu material din mediu. Când întâlnesc un semnal de pericol — un component bacterian, o leziune tisulară — se maturizează și migrează spre ganglionul limfatic regional.

În ganglion prezintă fragmentele de antigen pe suprafață, într-un complex molecular recunoscut de limfocitele T. Adaugă și semnale de costimulare, care confirmă limfocitului că antigenul este asociat cu un pericol real.

Fără acele semnale suplimentare, contactul se poate încheia cu toleranță în loc de activare. Acesta este unul dintre mecanismele prin care sistemul imun evită să reacționeze la proteine inofensive, de exemplu la alimente.

Funcții

Prezentarea antigenului

Sunt celulele cele mai eficiente în activarea limfocitelor T naive, la primul contact cu un antigen.

Supravegherea barierelor

Sunt poziționate în piele și în mucoase, unde microorganismele ajung întâi.

Migrarea către ganglion

Transportă informația antigenică din țesut spre locul unde se află limfocitele.

Menținerea toleranței

Prin absența semnalelor de costimulare, pot induce toleranță față de proteine inofensive.

Relevanță clinică

Numărul și funcția celulelor dendritice nu fac parte din analizele de rutină. Rolul lor este relevant însă pentru înțelegerea unui principiu: un răspuns imun specific eficient depinde de o secvență de pași, nu de o singură componentă.

Dacă prezentarea antigenului este deficitară, răspunsul specific întârzie sau este incomplet, chiar dacă numărul de neutrofile și nivelul de imunoglobuline sunt normale. Acest tip de defect nu se vede în analizele de primă linie.

Mecanismul explică și de ce adjuvanții din vaccinuri funcționează. Ei furnizează semnalul de pericol care maturizează celulele dendritice, fără care antigenul purificat ar putea fi tratat ca inofensiv.

Pentru un cititor, informația utilă este că activarea sistemului imun nu este un comutator. Există o diferență între a întâlni un antigen și a construi un răspuns împotriva lui, iar diferența ține de semnalele care însoțesc întâlnirea.

Din același motiv, un sistem imun activat maximal nu este un sistem imun sănătos. Capacitatea de a nu reacționa la ce este inofensiv este la fel de importantă ca reacția la ce este periculos.

Ce se poate evalua

Nu fac parte din analizele de rutină.

Evaluarea răspunsului imun specific se face indirect, de exemplu prin titrul de anticorpi după vaccinare.

Testele specializate există, dar se efectuează la indicație, în centre de imunologie.

Un răspuns specific slab, cu analize de primă linie normale, justifică trimiterea la un specialist.

Factori care influențează funcția celulelor dendritice

Prezența semnalelor de pericol din mediu.

Tratamentele imunosupresoare.

Corticosteroizii.

Infecțiile virale în curs.

Adjuvanții vaccinali, care le favorizează maturarea.

Defectele genetice rare ale acestei linii celulare.

De ce contează

Celulele dendritice explică de ce imunitatea nu este un comutator care poate fi dat mai tare. Ele decid dacă un antigen întâlnit devine țintă sau este tolerat — iar capacitatea de a nu reacționa este o funcție, nu o slăbiciune.

Pe Healthwise, apar în explicarea răspunsului imun specific și a modului în care funcționează vaccinurile.

Concluzie

Celulele dendritice preiau fragmente de microorganisme din țesuturi, le duc în ganglionul limfatic și le prezintă limfocitelor, declanșând răspunsul specific.

Ce trebuie reținut: activarea depinde de semnale de pericol care însoțesc antigenul — fără ele rezultatul poate fi toleranță; iar un defect la acest nivel întârzie răspunsul specific fără să apară în analizele de primă linie.