Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Diagnosticul melanomului fără bisturiu: ce vede tomografia optică LC-OCT în piele și unde se oprește

by Mihaela Marinescu

Diagnosticul melanomului se poate sprijini astăzi pe o tehnică imagistică neinvazivă, tomografia de coerență optică confocală cu câmp liniar (LC-OCT), care examinează pielea în timp real, în secțiuni verticale, orizontale și tridimensionale, la o rezoluție de aproximativ un micrometru, adică aproape la nivelul fiecărei celule. Cu ajutorul ei, medicul dermatolog poate observa semne arhitecturale asociate melanomului, precum dezorganizarea epidermului, prezența celulelor atipice care urcă spre suprafață (celule pagetoide) și estomparea joncțiunii dintre epiderm și derm. O revizuire sistematică publicată în octombrie 2026 în International Journal of Dermatology, care a analizat 32 de studii, arată că LC-OCT este un instrument complementar util în leziunile pigmentate incerte la dermatoscopie, dar că dovezile provin în mare parte din serii mici și descriptive. În practică, metoda ajută la decizia de a exciza sau nu o aluniță, însă nu înlocuiește biopsia și examenul histopatologic atunci când suspiciunea de melanom persistă.

Melanomul rămâne unul dintre cancerele de piele cu cea mai mare greutate clinică, iar prognosticul lui depinde puternic de stadiul în care este descoperit. Chiar dacă imunoterapia și terapiile țintite au îmbunătățit supraviețuirea în ultimii ani, diferența dintre un melanom depistat când este încă limitat la epiderm și unul care a pătruns în profunzime rămâne decisivă. De aceea, întreaga dermatologie modernă a investit în instrumente care să permită o privire mai atentă asupra leziunilor pigmentate înainte ca bisturiul să intervină.

În România, melanomul nu se numără printre cele mai frecvente cancere, dar cifrele arată de ce depistarea lui timpurie contează. Potrivit estimărilor Observatorului Global al Cancerului, coordonat de Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), în țara noastră sunt diagnosticate anual aproximativ 1.617 cazuri noi de melanom, iar boala produce în jur de 456 de decese pe an. Aproape 5.800 de persoane trăiesc cu un diagnostic de melanom primit în ultimii cinci ani, adică aproximativ 30 la fiecare 100.000 de locuitori.

Raportul brut dintre decesele și cazurile noi dintr-un an nu este o rată de supraviețuire, pentru că o parte din decesele de astăzi provine din diagnostice puse cu ani în urmă. El sugerează totuși că o parte importantă a melanoamelor ajunge la medic într-un stadiu în care tratamentul devine mai complex. Diferența se joacă adesea la nivelul unor fracțiuni de milimetru: un melanom subțire, descoperit devreme, se vindecă de regulă prin excizie, pe când unul gros poate necesita investigații și tratamente suplimentare. Din acest motiv, orice instrument care ajută la recunoașterea melanomului într-o fază timpurie, fără a crește numărul intervențiilor inutile, are o valoare practică directă.

Accesul la aceste instrumente este însă inegal. Dermatoscopia face astăzi parte din consultația obișnuită de dermatologie, pe când microscopia confocală și LC-OCT sunt disponibile într-un număr mic de centre, de regulă cu experiență dedicată imagisticii pielii. De aceea, drumul firesc al unei alunițe care ridică semne de întrebare rămâne același: examinare clinică, dermatoscopie și, numai atunci când răspunsul rămâne incert, imagistică avansată sau excizie.

Primul dintre aceste instrumente, devenit standard, este dermatoscopul: o lupă cu lumină polarizată care arată tiparele de pigment de la suprafața pielii. Dermatoscopia îmbunătățește net acuratețea față de examinarea cu ochiul liber, dar depinde de experiența medicului și are o specificitate imperfectă. Consecința practică este cunoscută: pentru fiecare melanom confirmat se excizează un număr variabil de alunițe care, la microscop, se dovedesc benigne. Fiecare excizie înseamnă o cicatrice, un timp de vindecare și, de multe ori, o perioadă de neliniște până la rezultatul histopatologic.

Notă Healthwise
Conținutul acestui articol are scop exclusiv educațional și informațional. Nu substituie consultul medical, diagnosticul sau recomandarea terapeutică personalizată. Dacă te confrunți cu simptome sau ai întrebări despre sănătatea ta, consultă un medic.

Calculatoare medicale

Cunoaște-ți corpul.
Cu instrumente construite pe dovezi.

Pentru tine: greutate, inimă, sarcină, somn. Pentru medici: scoruri clinice și formule de laborator. Fiecare rezultat vine cu mecanismul din spatele lui și se exportă în PDF.

218
calculatoare disponibile
Toate calculatoarele
Susține Healthwise Gratuit pentru toți. Nu gratuit de făcut. Informație medicală, instrumente și dosare de sănătate, gratuite și construite pe dovezi științifice. Vedeți ce costă și cum puteți ajuta. Susține Healthwise

Confuzia din jurul acestui subiect apare din două direcții. Pe de o parte, titlurile despre „biopsia virtuală” sugerează că tehnologia ar putea renunța complet la recoltarea de țesut. Pe de altă parte, mulți pacienți nu știu că între dermatoscopie și bisturiu există deja trepte intermediare, precum microscopia confocală de reflectanță (RCM) și, mai recent, LC-OCT. Revizuirea condusă de Marco Spadafora și colaboratorii săi de la universitățile din Modena, Roma și de la Policlinico Gemelli clarifică exact acest teren: ce semne vede LC-OCT, cât de solide sunt ele și unde se termină puterea lor de a separa melanomul de leziunile benigne care îl imită.

Tomografia optică a pielii și melanomul, în șapte idei

  • LC-OCT este o metodă fără tăietură care fotografiază straturile pielii aproape la nivel de celulă, cu un aparat ținut în mână.
  • Imaginile arată pielea în felie verticală, ca la microscop, dar și văzută de sus și în trei dimensiuni.
  • La melanom, medicul caută straturi dezordonate, celule atipice urcate spre suprafață și o graniță estompată între straturile pielii.
  • Alunițele obișnuite au de regulă straturi ordonate, o graniță clară și grupuri de celule aranjate regulat, ca niște valuri.
  • Unele alunițe atipice, alunițele Spitz și nevii albaștri pot arăta asemănător cu un melanom, așa că imaginea singură nu decide.
  • Cel mai bine dovedit câștig este reducerea alunițelor scoase inutil, fără să scadă șansa de a găsi melanoamele reale.
  • Când suspiciunea rămâne, diagnosticul sigur vine tot din analiza la microscop a țesutului recoltat, stabilită de dermatolog.

Cum vede LC-OCT pielea aproape la nivel celular

Pentru a înțelege ce aduce nou această tehnologie, este util să pornim de la cele două metode pe care le combină. Tomografia de coerență optică clasică (OCT) trimite în piele lumină infraroșie și măsoară ecoul ei, la fel cum un ecograf măsoară ecoul ultrasunetelor. Pătrunde relativ adânc, dar imaginea este prea grosieră pentru a distinge celule individuale. Microscopia confocală de reflectanță (RCM) face opusul: arată celulele cu o claritate remarcabilă, dar doar pe o adâncime mică și doar în plan orizontal, ca și cum ați privi pielea de sus, felie cu felie.

LC-OCT reunește principiile celor două metode. Aparatul folosește o linie de lumină, nu un punct, și un sistem confocal care reține doar lumina reflectată exact din planul focal. Rezultatul este o rezoluție izotropă de aproximativ un micrometru, adică aceeași finețe pe verticală și pe orizontală, și o pătrundere de până la circa 500 de micrometri, suficientă pentru a vedea epidermul, joncțiunea dermoepidermică și dermul superficial. Sonda este portabilă, se așază pe piele cu un strat subțire de ulei sau gel, iar imaginile apar în timp real pe ecran.

De la lupa dermatologului la tomografia confocală: un secol de imagistică a pielii

LC-OCT este ultima treaptă a unui drum început acum mai bine de o sută de ani. În 1920, medicul german Johann Saphier a descris o metodă de examinare a pielii cu un microscop binocular adaptat, pe care a numit-o „dermatoskopie”. Ideea a rămas multă vreme o curiozitate de laborator. Abia în 1987, echipa lui Hubert Pehamberger de la Viena a sistematizat tiparele de pigment văzute prin lupa luminată și a arătat că ele pot separa leziunile benigne de melanom. Din acel moment, dermatoscopul a devenit instrumentul de bază al dermatologului, iar o metaanaliză publicată în 2008 a confirmat că dermatoscopia este considerabil mai precisă decât examinarea cu ochiul liber.

A doua linie a acestei istorii vine din fizică. În 1991, echipa lui James Fujimoto de la Massachusetts Institute of Technology a publicat în revista Science prima descriere a tomografiei de coerență optică, o metodă care măsoară ecoul luminii în țesut. Primele aplicații au apărut în oftalmologie, unde OCT a schimbat felul în care se examinează retina. În 1995, Milind Rajadhyaksha și colaboratorii săi au arătat că microscopia confocală poate vizualiza în viu celulele pielii și că melanina oferă cel mai puternic contrast în aceste imagini. Observația explică și astăzi de ce microscopia confocală vede foarte bine leziunile pigmentate și mai puțin bine melanomul fără pigment.

LC-OCT a fost descrisă în 2018 de Arnaud Dubois și colaboratorii săi de la Institut d’Optique din Franța. Aparatul combina tomografia de coerență optică cu principiul confocal și ilumina pielea cu o linie de lumină, captată de o cameră liniară. Rezultatul a fost o rezoluție de aproximativ un micrometru în toate direcțiile, o adâncime de circa 500 de micrometri și imagini verticale generate în timp real, cu zece cadre pe secundă, foarte asemănătoare cu secțiunile histologice. Fiecare treaptă a acestei istorii a adăugat ceea ce lipsea celei anterioare: dermatoscopia a adus tiparul, OCT adâncimea, microscopia confocală celula, iar LC-OCT a reunit celula cu secțiunea verticală.

Trei planuri de imagine, trei feluri de a citi aceeași leziune

Avantajul care diferențiază LC-OCT este posibilitatea de a vedea aceeași zonă în trei moduri. În plan vertical, imaginea seamănă cu o secțiune histologică: se văd straturile pielii unul sub altul, de la suprafață spre profunzime. În plan orizontal, imaginea arată mozaicul de celule al unui strat, comparabil cu ceea ce oferă RCM. Modul tridimensional reconstruiește un mic cub de piele, în care medicul poate număra celule atipice sau poate urmări cum se extinde o structură în jurul unui fir de păr.

MetodăCe vedeAdâncime aproximativăLimita principală
DermatoscopieTipare de pigment la suprafațăSuprafața pieliiDepinde de operator; specificitate imperfectă
Microscopie confocală de reflectanță (RCM)Celule individuale, în plan orizontalMică (epiderm și derm papilar)Pătrundere redusă; contrast slab în leziunile fără pigment
OCT convenționalăStraturi și grosime tisularăMareFără rezoluție celulară
LC-OCTCelule individuale, în plan vertical, orizontal și 3DPână la circa 500 µmDovezi încă limitate; disponibilitate redusă
Biopsie cu histopatologieȚesut analizat la microscop, cu colorații specialeÎntreaga grosime recoltatăInvazivă; lasă cicatrice

De ce unele celule apar strălucitoare, iar altele întunecate

Imaginile LC-OCT sunt alb-negru, iar fiecare nuanță are o semnificație fizică. Lumina se reflectă mai puternic acolo unde se schimbă brusc densitatea optică a țesutului: la granița dintre nucleu și citoplasmă, la fibrele de colagen și, mai ales, la granulele de melanină. Melanina este una dintre cele mai reflectante componente ale pielii, motiv pentru care melanocitele încărcate cu pigment și keratinocitele pigmentate apar strălucitoare. Spațiile umplute cu lichid sau zonele în care celulele s-au desprins unele de altele reflectă puțin și apar întunecate.

Această fizică explică atât puterea, cât și capcanele metodei. O celulă strălucitoare din epiderm poate fi un melanocit atipic, dar și o celulă imunitară cu prelungiri sau un macrofag încărcat cu pigment (melanofag). Diferența nu se face după strălucire, ci după formă, mărime, poziție și numărul celulelor, adică după context. Avantajul LC-OCT față de microscopia confocală este că, pe lângă contrast, oferă și secțiunea verticală, în care medicul vede la ce înălțime se află celula și cum se raportează la straturile din jur.

Ce înseamnă „aproape la nivel celular” pentru o aluniță

Pielea sănătoasă are o arhitectură previzibilă. Epidermul este format din keratinocite așezate în straturi, care se maturizează pe măsură ce urcă spre suprafață: jos sunt celule mici și compacte, sus devin mai mari și mai turtite. Privit de sus, acest aranjament creează un model regulat, numit în imagistică „fagure de miere” (honeycomb) sau „pavaj” (cobblestone). Sub epiderm se află joncțiunea dermoepidermică, o linie ondulată unde stau melanocitele, celulele care produc pigment. Mai jos începe dermul, cu fibre de colagen și vase.

Într-o aluniță benignă, melanocitele se grupează în cuiburi ordonate, la joncțiune sau în derm, iar arhitectura din jur rămâne respectată. Melanomul, în schimb, este o proliferare care nu mai ascultă de această ordine. Celulele maligne se înmulțesc, urcă în straturile superioare ale epidermului, invadează joncțiunea și, într-o etapă ulterioară, pătrund în derm. LC-OCT nu vede gene și nici markeri moleculari, dar vede consecințele arhitecturale ale acestei dezordini.

Semnele de melanom pe care le caută dermatologul în imaginile LC-OCT

Revizuirea a grupat caracteristicile descrise în cele 32 de studii după nivelul pielii la care apar: epiderm, joncțiune dermoepidermică și derm. A clasificat apoi fiecare semn ca asociat malignității, suspect, asociat leziunilor benigne sau nespecific, în funcție de puterea datelor care îl susțin. Semnele confirmate prin analize multivariabile, în care un semn rămâne relevant chiar și după ce se iau în calcul celelalte, au primit cea mai mare greutate.

Fagurele dezordonat: arhitectura epidermului se pierde

Primul semn, și unul dintre cele mai solid susținute, este pierderea modelului regulat de fagure. În melanom, keratinocitele apar de forme și dimensiuni diferite, aranjamentul în straturi devine haotic, iar în secțiunea verticală lipsesc celulele mai mari și turtite care ar trebui să existe în straturile superioare. Studiul prospectiv condus de Sandra Schuh, pe 84 de leziuni melanocitare, a arătat că fagurele neregulat în planul orizontal rămâne asociat independent cu melanomul. Un studiu multicentric european condus de Javiera Pérez-Anker, pe 80 de leziuni, a confirmat aceeași direcție pentru arhitectura epidermică neregulată evaluată tridimensional, cu un risc de aproximativ 12 ori mai mare ca leziunea să fie melanom atunci când acest semn este prezent.

Celulele pagetoide: melanocite care urcă acolo unde nu le este locul

Al doilea semn central este prezența celulelor pagetoide, numite astfel după boala Paget, în care celule atipice se răspândesc printre straturile epidermului. În mod normal, melanocitele stau la baza epidermului. În melanom, ele urcă spre suprafață, izolat sau în grupuri, și apar pe LC-OCT ca celule mari, strălucitoare, rotunde sau cu prelungiri (dendritice). Studiul lui Schuh a identificat răspândirea pagetoidă ca predictor independent al melanomului, iar grupul lui Pérez-Anker a rafinat criteriul: prezența a peste 10 celule pagetoide în achiziția tridimensională a rămas asociată independent cu malignitatea.

Pragul numeric are o logică biologică. O aluniță atipică poate avea, ocazional, câteva melanocite urcate, răzlețe și limitate la o zonă. Un studiu pilot al aceluiași grup a observat că, în melanomul in situ, celulele atipice sunt mai dense și mai continue, pe când în nevii atipici sunt rare și focale. Așadar, nu simpla prezență a unei celule urcate contează, ci numărul, densitatea și gradul de pleomorfism, adică cât de diferite sunt celulele între ele ca formă și mărime.

o celulă pagetoidă nu înseamnă automat melanom

Celulele atipice din epiderm sunt un semn important, dar nu exclusiv. Ele pot apărea, în număr mic, în nevii atipici, în nevii Spitz și în tumorile spitzoide atipice. De aceea, studiile cu cea mai mare greutate nu se opresc la „prezent sau absent”, ci folosesc praguri, precum peste 10 celule în cubul 3D, și le combină cu alte semne arhitecturale. Un singur element izolat, scos din context, poate induce în eroare atât în sensul liniștirii false, cât și al alarmei inutile.

Joncțiunea dermoepidermică estompată

Al treilea grup de semne privește granița dintre epiderm și derm. În pielea sănătoasă și în multe alunițe benigne, joncțiunea apare pe secțiunea verticală ca o linie clară și strălucitoare. În melanom, ea poate deveni neclară, întreruptă sau imposibil de urmărit, cu papile dermice neregulate. Revizuirea descrie acest semn drept suspect, dar subliniază o nuanță importantă: alterarea joncțiunii nu dovedește că melanomul a pătruns în derm.

o joncțiune estompată nu înseamnă că melanomul a invadat

Ar fi tentant să citim o joncțiune dermoepidermică întreruptă ca dovadă că tumora a trecut în profunzime. Datele nu susțin această lectură. Joncțiuni alterate au fost descrise și în melanomul in situ, în lentigo malign, în nevii Spitz și în tumorile spitzoide atipice. Un caz raportat de Pinero-Crespo și colaboratorii săi a arătat pe LC-OCT o joncțiune întreruptă, în timp ce histopatologia a confirmat un melanom in situ, fără invazie dermică reală. Semnul indică dezordinea compartimentului joncțional, nu stadiul tumorii.

Cuiburile atipice din derm și fisurile din jurul lor

În derm, LC-OCT poate arăta grupuri de melanocite de mărimi diferite, cu celule pleomorfe, uneori aranjate în foi sau în lobuli densi. Aceste cuiburi atipice pot ridica suspiciunea unei componente invazive, dar dovezile sunt mai ales descriptive, iar cuiburi cu un anumit grad de atipie apar și în nevii atipici, în leziunile spitzoide și în nevii albaștri.

Un semn mai nou este „clefting”, fisurarea: spații întunecate care înconjoară cuiburile sau celulele melanocitare, ca o separare între grupul de celule și țesutul din jur. Ele reflectă pierderea coeziunii dintre celule. Un studiu pe 200 de leziuni a găsit fisuri la 28 din 70 de melanoame și doar la 8 din 130 de leziuni benigne, iar fisurile marcate au fost și mai puternic asociate cu melanomul. În aceeași analiză însă, sensibilitatea fisurării a fost modestă: semnul lipsea la majoritatea melanoamelor. Este, așadar, un indiciu care întărește suspiciunea atunci când apare, nu unul care o exclude atunci când lipsește.

Semn LC-OCTNivelul pieliiCorespondent probabil la microscopGreutatea dovezii
Fagure neregulat, epiderm dezorganizatEpidermAtipie arhitecturală epidermicăPuternică (analize multivariabile)
Peste 10 celule pagetoide în 3D, celule pleomorfeEpidermMelanocite atipice intraepidermicePuternică (analize multivariabile)
Joncțiune dermoepidermică estompată sau întreruptăJoncțiuneDezorganizarea compartimentului joncționalModerată; semn suspect, nespecific
Cuiburi dermice atipice, de mărimi diferiteDermProliferare melanocitară atipicăMai ales descriptivă
Fisuri în jurul cuiburilor (clefting)Joncțiune și dermPierderea coeziunii celulareUnivariabilă; semn de sprijin
Atipie în jurul foliculilor de părAnexe cutanate (față)Extinderea melanocitelor atipice în foliculUnivariabilă și descriptivă

Cum arată pe LC-OCT o aluniță benignă și de ce contează la fel de mult

Valoarea unei tehnici de diagnostic nu stă doar în capacitatea de a recunoaște boala, ci și în capacitatea de a recunoaște, cu încredere, ceea ce nu este boală. Pentru pacient, aceasta este partea care poate evita o excizie inutilă. Revizuirea descrie un set coerent de semne care favorizează benignitatea.

Nevii obișnuiți au de regulă un epiderm cu fagure păstrat, o joncțiune dermoepidermică bine conturată și cuiburi de melanocite organizate. În nevii intradermici și în componenta dermică a nevilor compuși, semnul-cheie este tiparul în valuri: linii ondulate care alternează între strălucitor și întunecat în dermul papilar și reticular, corespunzând la microscop cordoanelor și cuiburilor de melanocite benigne. Lipsa celulelor mari, dendritice sau pleomorfe în epiderm și derm completează imaginea liniștitoare.

Acest tipar în valuri are totuși o excepție documentată. În singurul caz de melanom nodular analizat în revizuire, LC-OCT a arătat tot un model ondulat, dar mai neregulat și mai strălucitor decât cel tipic leziunilor benigne. Detaliul arată cât de mult contează calitatea semnului, nu doar prezența lui, și de ce interpretarea cere experiență.

CaracteristicăFavorizează o leziune benignăRidică suspiciunea de melanom
Epiderm văzut de susFagure sau pavaj regulatFagure dezordonat, celule de forme diferite
Maturarea keratinocitelorCelule mai mari și turtite spre suprafațăStraturi haotice, fără maturare previzibilă
Melanocite în epidermAbsente sau foarte rareNumeroase, pleomorfe, peste 10 în cubul 3D
Joncțiunea dermoepidermicăBine conturată, strălucitoareEstompată, întreruptă, greu de urmărit
DermTipar regulat în valuri, cuiburi organizateCuiburi atipice, foi de celule, fisuri

Leziunile care imită melanomul: unde LC-OCT se poate înșela

Partea cea mai utilă a revizuirii pentru cititorul care vrea să înțeleagă limitele tehnologiei este inventarul capcanelor. Melanomul are mai multe „sosii” biologice: leziuni care împart cu el o parte din aspectul arhitectural, fără a fi maligne sau fiind la granița dintre benign și malign.

Nevii displazici, zona de mijloc greu de clasificat

Nevii atipici sau displazici sunt alunițe cu un grad de dezordine arhitecturală și celulară, care nu îndeplinesc criteriile de melanom. În studiul lui Schuh, atât LC-OCT, cât și microscopia confocală au avut dificultăți tocmai aici: sensibilitatea pentru recunoașterea nevului displazic a fost de doar 43%, multe fiind clasificate ca nevi obișnuiți. Practic, tehnologia separă bine extremele, melanomul clar de nevul clar, dar zona intermediară rămâne dificilă.

Nevii Spitz și tumorile spitzoide

Nevii Spitz, frecvenți la copii și adolescenți, sunt poate cea mai mare provocare. Pe LC-OCT ei pot arăta fagure lărgit, celule dendritice sau fusiforme, cuiburi neomogene, cuiburi care „plouă” vertical spre profunzime și chiar fisuri. Într-o serie de 17 nevi Spitz, joncțiunea întreruptă și fagurele lărgit au apărut în peste 70% dintre leziuni, iar fisurile în peste jumătate. Diferența, observată de autori, este că în nevii Spitz fisurile înconjoară de obicei cuiburi coezive și simetrice. Revizuirea concluzionează că, deocamdată, nici LC-OCT, nici RCM nu au un rol diagnostic sigur în separarea leziunilor spitzoide benigne de cele maligne.

Nevul albastru și keratoza actinică pigmentată

Nevul albastru, o aluniță benignă cu melanocite situate adânc în derm, a fost interpretat greșit ca leziune melanocitară atipică într-un studiu pe leziuni ale pleoapei: celulele strălucitoare dispuse printre fibrele de colagen imitau o proliferare atipică. Pe față, o altă capcană este keratoza actinică pigmentată, o leziune legată de expunerea cronică la soare, care poate arăta dezordine epidermică și celule dendritice, suprapunându-se parțial cu lentigo malign.

o imagine LC-OCT normală nu este o garanție, iar una suspectă nu este o sentință

Online circulă ideea că o tehnologie „aproape celulară” ar oferi un verdict. Datele arată altceva: o parte a leziunilor benigne seamănă cu melanomul, iar o parte a melanoamelor nu are toate semnele clasice. LC-OCT schimbă probabilitatea, nu certitudinea. Rezultatul ei se interpretează împreună cu istoricul leziunii, cu dermatoscopia și cu riscul personal al pacientului, iar decizia finală, când suspiciunea persistă, aparține histopatologiei.

Lentigo malign și melanomul feței: rolul foliculilor de păr

Pe față, pielea are o particularitate anatomică importantă: este bogată în foliculi piloși. Lentigo malign, forma de melanom in situ tipică pielii deteriorate cronic de soare, la persoane în vârstă, are tendința de a se extinde de-a lungul acestor foliculi. Revizuirea arată că tocmai implicarea foliculară poate fi unul dintre cele mai distinctive indicii LC-OCT pentru lentigo malign și pentru melanomul feței.

Pe imagine, aceasta apare ca celule atipice strălucitoare care înconjoară foliculii sau coboară în ei, de-a lungul stratului bazal. Într-un studiu, extensia foliculară a fost observată în aproape trei sferturi dintre achizițiile de lentigo malign, iar într-o altă serie, atipia din jurul anexelor a apărut la 7 din 8 cazuri. Cea mai mare serie pe leziuni pigmentate plate ale feței, condusă de Simone Cappilli pe 143 de leziuni, a raportat o capacitate de discriminare foarte bună pentru lentigo malign, cu o arie sub curbă (AUC) de 0,970 și o concordanță cu histopatologia de 94%.

Rămân însă două limite. Prima este că pe față nu există încă criterii LC-OCT validate care să separe sigur melanomul in situ de cel invaziv. A doua este că joncțiunea poate apărea estompată chiar și când leziunea este, histologic, încă in situ. Un studiu al grupului Lenoir a sugerat că o membrană bazală bine conturată, asociată doar cu atipie epidermică, sprijină mai degrabă diagnosticul unei leziuni in situ, dar observația are nevoie de confirmare pe serii mai mari.

LC-OCT are aici și o utilitate practică dincolo de diagnostic: delimitarea marginilor. Lentigo malign are adesea contururi neclare, greu de stabilit cu ochiul liber sau la dermatoscopie. Un studiu inclus în revizuire a analizat tocmai cum se pot defini marginile chirurgicale cu ajutorul LC-OCT, comparând zonele din interiorul și din afara limitei clinice, ceea ce poate ajuta la o excizie mai precisă.

Melanomul fără pigment și melanomul mucoaselor

Când melanomul nu are culoare

Melanomul amelanotic produce puțin sau deloc pigment, astfel încât indiciile de culoare pe care se bazează dermatoscopia lipsesc sau sunt discrete. Dovezile pentru LC-OCT în această formă provin doar din câteva cazuri raportate, dar sunt consecvente: arhitectură epidermică dezorganizată, celule pagetoide cu nuclei mari, joncțiune întreruptă și grupuri de celule reflectante în dermul superficial. Observația este interesantă prin comparație cu microscopia confocală, unde celulele pagetoide ale melanomului fără pigment pot apărea întunecate, deoarece contrastul RCM depinde mult de melanină. LC-OCT pare să poată evidenția semnele celulare și arhitecturale chiar și fără acest contrast, deși numărul de cazuri este încă mic.

Leziunile pigmentate genitale și ale mucoaselor

Melanomul mucoaselor este rar, dar zona genitală ridică dificultăți specifice: leziunile pot fi multiple, întinse, iar biopsia este incomodă. În plus, aici apar frecvent leziuni benigne care imită melanomul, precum melanoza, o pigmentare benignă a mucoasei. Cel mai mare studiu din acest domeniu, al lui Cappilli și colaboratorilor, a inclus 96 de leziuni genitale confirmate histologic, dintre care 10 melanoame mucoase, 21 de nevi, 56 de melanoze și 9 angiokeratoame.

În această serie, LC-OCT a recunoscut toate melanoamele (sensibilitate 100%), cu o specificitate de 89,5% și o acuratețe de 90,6%. Semnele cele mai relevante au fost răspândirea pagetoidă, prezentă la toate melanoamele mucoase, dezordinea keratinocitelor, distribuția neomogenă a papilelor și celulele atipice la joncțiune. Rezultatele fals pozitive au apărut însă tocmai la leziuni benigne: melanoze și nevi genitali atipici. Melanoza poate prezenta, la rândul ei, celule dendritice strălucitoare, ceea ce cere prudență la interpretarea semnelor izolate.

Context clinicIndiciu LC-OCT cel mai relevantCapcană principală
Melanom cutanat al trunchiului și membrelorFagure dezordonat, peste 10 celule pagetoide în 3DNevi atipici, nevi Spitz
Lentigo malign și melanomul fețeiAtipie în jurul foliculilor, celule atipice la joncțiuneKeratoză actinică pigmentată
Melanom fără pigment (amelanotic)Celule pagetoide cu nuclei mari, joncțiune întreruptăDovezi doar din cazuri izolate
Melanom al mucoaselor genitaleRăspândire pagetoidă difuză, papile neomogeneMelanoză, nevi genitali atipici

Ce spun cifrele: cât de exact este diagnosticul melanomului cu LC-OCT

Revizuirea a pornit de la 284 de înregistrări găsite în patru baze de date medicale, a eliminat duplicatele și studiile nepotrivite și a reținut 32 de studii. Protocolul a fost înregistrat în prealabil în registrul internațional PROSPERO, iar calitatea studiilor a fost evaluată cu instrumente standardizate. Din cauza diferențelor mari dintre studii, ca design, tip de leziune și localizare, autorii nu au putut face o metaanaliză, adică o combinare statistică a rezultatelor, ci o sinteză narativă.

Patru cifre care descriu un test de diagnostic

Studiile de diagnostic folosesc câțiva indicatori care merită înțeleși înainte de a citi orice rezultat. Sensibilitatea arată ce proporție din melanoamele reale este recunoscută de metodă. Specificitatea arată ce proporție din leziunile benigne este recunoscută corect ca atare. Cele două se completează: o metodă foarte sensibilă scapă puține melanoame, iar o metodă foarte specifică trimite puține alunițe benigne la excizie.

Un exemplu face diferența mai ușor de înțeles. Să presupunem că sunt examinate 100 de alunițe incerte, dintre care 20 sunt, de fapt, melanoame. O metodă cu sensibilitate de 95% recunoaște 19 din cele 20 de melanoame și scapă unul. Dacă aceeași metodă are o specificitate de 65%, ea recunoaște corect 52 din cele 80 de leziuni benigne, iar celelalte 28 sunt considerate suspecte. Cu o specificitate de 32,5%, numărul leziunilor benigne considerate suspecte ar urca la 54. Distanța dintre cele două scenarii corespunde aproape exact diferenței raportate de Lenoir și colaboratorii săi la adăugarea LC-OCT.

Valoarea predictivă negativă răspunde la întrebarea care îl interesează cel mai mult pe pacient: dacă rezultatul este liniștitor, cât de sigur este că leziunea este benignă? În exemplul de mai sus, dintre cele 53 de leziuni considerate benigne, una singură este melanom, deci valoarea predictivă negativă este de aproximativ 98%. Aria sub curbă (AUC) rezumă într-un singur număr capacitatea unei metode de a separa cele două grupuri: 0,5 înseamnă o separare la întâmplare, iar 1 o separare perfectă. Valorile de peste 0,9, precum cele raportate pentru lentigo malign, indică o discriminare foarte bună.

o acuratețe mare nu spune nimic fără grupul de pacienți în care a fost măsurată

Sensibilitatea și specificitatea depind de leziunile incluse în studiu, iar valorile predictive depind și de cât de frecvent este melanomul în grupul examinat. Un studiu realizat într-un centru de referință, unde ajung leziuni deja selectate ca suspecte și unde imaginile sunt interpretate de experți, poate raporta cifre diferite de cele pe care aceeași metodă le-ar obține într-un cabinet obișnuit. O cifră impresionantă se citește, așadar, împreună cu întrebarea: pe ce pacienți, examinați de cine și în ce context? Aceeași întrebare explică de ce autorii revizuirii cer studii pe populații largi și variate.

Rezultatele principalelor studii

Majoritatea lucrărilor incluse sunt descrieri de cazuri sau serii mici. Doar câteva au raportat cifre de performanță diagnostică. Cele mai relevante sunt sintetizate mai jos.

StudiuLeziuni analizateRezultat principal
Schuh și colab., 2022, prospectiv84 de leziuni melanocitareSensibilitate 93%, specificitate 100% pentru melanom față de nevi; performanță comparabilă cu RCM
Lenoir și colab., 2026, prospectiv227 de leziuni incerte, pacienți cu risc crescutSpecificitatea a crescut de la 32,5% la 65,6%, acuratețea de la 53,9% la 75,3%; sensibilitate menținută (96,1% față de 94,7%)
Pérez-Anker și colab., 2024, multicentric80 de leziuni melanocitareCriterii independente: peste 10 celule pagetoide în 3D și arhitectură epidermică neregulată; AUC 0,84
Cappilli și colab., 2025, față143 de leziuni pigmentate plateAUC 0,970 pentru lentigo malign; concordanță cu histopatologia de 94%
Cappilli și colab., 2025, zona genitală96 de leziuni confirmate histologicSensibilitate 100%, specificitate 89,5%, acuratețe 90,6%

Unde se află câștigul real: mai puține excizii inutile

Studiul condus de Clara Lenoir este, din punct de vedere practic, cel mai important, pentru că nu se limitează la a descrie imagini. El a evaluat ce se întâmplă atunci când LC-OCT este adăugat după examinarea clinică și dermatoscopică, la pacienți urmăriți pentru risc crescut de melanom, cu alunițe considerate incerte. Specificitatea, adică capacitatea de a recunoaște corect leziunile benigne, aproape s-a dublat. Sensibilitatea, adică proporția melanoamelor recunoscute, a rămas practic aceeași, iar valoarea predictivă negativă a fost ridicată.

Pentru a înțelege cât de important este acest câștig, este util un indicator folosit în dermatologie: numărul de excizii necesare pentru a găsi un melanom. Cu cât acest număr este mai mic, cu atât mai puține alunițe benigne sunt scoase pentru fiecare melanom confirmat. O metaanaliză publicată în 2020 de Amy Petty și colaboratorii săi, care a reunit 29 de studii și aproape 400.000 de biopsii și excizii, a estimat că, în medie, sunt necesare aproximativ 9,7 excizii pentru diagnosticarea unui melanom. Cifra variază mult după locul în care se ia decizia: în jur de 22,6 în medicina de familie, 9,6 la dermatologi și 5,85 la medicii specializați în leziuni pigmentate.

Diferența dintre aceste niveluri vine din experiență și din instrumente. Medicul specializat în leziuni pigmentate folosește sistematic dermatoscopia, urmărirea digitală a alunițelor și, acolo unde există, imagistica avansată. Fiecare treaptă de evaluare reduce numărul alunițelor scoase din precauție, fără a lăsa nedescoperite melanoamele. LC-OCT se înscrie în aceeași logică: rezultatele obținute de Lenoir și colaboratorii săi, cu o specificitate aproape dublată la aceeași sensibilitate, înseamnă concret mai puține cicatrici pentru același număr de melanoame găsite.

o aluniță benignă scoasă nu este o greșeală a medicului

Când rezultatul histopatologic arată că alunița scoasă era benignă, unii pacienți au impresia că intervenția a fost inutilă sau că medicul s-a înșelat. Lectura corectă este alta. În fața unei leziuni care nu poate fi încadrată sigur, excizia este o decizie de siguranță, iar o parte din aceste excizii se va dovedi întotdeauna benignă. Scopul tehnologiilor noi nu este ca numărul exciziilor benigne să ajungă la zero, ceea ce ar însemna inevitabil și melanoame scăpate, ci ca raportul dintre alunițele scoase și melanoamele găsite să devină mai favorabil.

Tradus în limbaj cotidian, aceasta înseamnă că LC-OCT nu pare să găsească mult mai multe melanoame decât un dermatolog bun cu dermatoscopul, dar ajută la evitarea unei părți importante din exciziile alunițelor care s-ar fi dovedit benigne. Autorii revizuirii formulează explicit această idee: valoarea adăugată principală a metodei în leziunile incerte stă în îmbunătățirea specificității și reducerea clasificărilor fals pozitive, nu în creșterea sensibilității.

o sensibilitate de 100% într-un studiu mic nu este o promisiune pentru fiecare pacient

Cifre precum 100% sensibilitate sau 100% specificitate atrag atenția, dar trebuie citite împreună cu dimensiunea studiului. O specificitate de 100% obținută pe 84 de leziuni sau o sensibilitate de 100% obținută pe 10 melanoame mucoase sunt rezultate promițătoare, nu garanții. Pe serii mai mari, în populații neselectate și cu medici mai puțin experimentați, valorile scad de regulă. În plus, revizuirea notează că unele grupuri de cercetare au publicat mai multe studii, iar populațiile s-ar putea suprapune parțial.

Ce lipsește încă din dovezi

Autorii enumeră cu claritate limitele actuale. Predomină cohortele mici și selectate, provenite din centre de referință cu experiență mare în imagistică. Validarea prospectivă multicentrică este limitată. Reproductibilitatea între observatori, adică măsura în care doi medici diferiți văd același lucru pe aceeași imagine, nu a fost evaluată suficient. Valoarea adăugată a LC-OCT față de microscopia confocală și impactul ei asupra deciziilor ulterioare de tratament rămân insuficient stabilite. Revizuirea cere, de aceea, studii prospective comparative, în populații largi, cu rezultate relevante pentru conduita clinică.

Biopsia rămâne standardul: ce poate și ce nu poate înlocui LC-OCT

Ideea de „biopsie virtuală” este utilă ca imagine, dar poate induce o așteptare greșită. Histopatologia nu înseamnă doar a privi celulele. Ea permite măsurarea grosimii tumorii (indicele Breslow), evaluarea ulcerației și a ritmului de diviziune celulară, colorații imunohistochimice și, la nevoie, analize moleculare. Aceste informații determină stadiul melanomului și, implicit, tratamentul și urmărirea. LC-OCT nu le oferă și nici nu pretinde să le ofere.

Grosimea Breslow: de ce câteva zecimi de milimetru schimbă stadiul

Cea mai importantă informație pe care o oferă histopatologia unui melanom invaziv este grosimea tumorii, măsurată în milimetri de la stratul granular al epidermului până la cel mai profund punct atins de celulele maligne. Metoda a fost propusă de patologul american Alexander Breslow în 1970 și a rămas, de atunci, principalul factor de prognostic al melanomului localizat. Ediția a opta a sistemului de stadializare AJCC, aplicată din 2018, împarte melanoamele în funcție de această grosime: T1 până la 1 milimetru, cu subgrupa T1a sub 0,8 milimetri fără ulcerație, T2 între 1 și 2 milimetri, T3 între 2 și 4 milimetri și T4 peste 4 milimetri.

Aceste praguri nu sunt simple etichete. De grosime depind marginile de siguranță ale exciziei, decizia de a discuta biopsia ganglionului santinelă, frecvența controalelor ulterioare și, în stadiile avansate, tratamentele suplimentare. Ulcerația, adică pierderea epidermului de deasupra tumorii, este al doilea element-cheie, pentru că mută melanomul într-o subcategorie cu prognostic mai rezervat la aceeași grosime.

Aici devine vizibilă limita fizică a LC-OCT. Metoda vede pielea până la aproximativ 0,5 milimetri, ceea ce acoperă epidermul, joncțiunea și dermul superficial. Ea poate arăta un melanom care abia a început să pătrundă în derm, dar nu poate urmări în profunzime un melanom mai gros și nu oferă o măsurătoare Breslow validată pentru stadializare. Tomografia de coerență optică convențională pătrunde mai adânc și a fost studiată pentru estimarea grosimii înainte de operație, însă nu are rezoluție celulară. Stadiul unui melanom rămâne, prin urmare, o informație care se obține la microscop.

o imagine care se oprește la jumătate de milimetru nu poate stadializa un melanom

Faptul că LC-OCT oferă imagini asemănătoare histologiei poate crea impresia că ar putea furniza și un raport histopatologic complet. Datele nu susțin această extindere. Grosimea, ulcerația, numărul de mitoze și starea marginilor se stabilesc pe țesutul recoltat. Imagistica poate ajuta la decizia de a scoate o leziune și la planificarea intervenției, dar nu înlocuiește informațiile care hotărăsc tratamentul.

Locul realist al metodei este înaintea deciziei de excizie, ca a doua treaptă după dermatoscopie. În fața unei alunițe care nu este nici clar benignă, nici clar suspectă, LC-OCT poate înclina balanța: fie spre urmărire, cu reevaluare programată, fie spre excizie. Pentru leziunile mari, multiple sau situate în zone sensibile, precum fața sau mucoasele genitale, metoda poate ajuta la alegerea locului exact al unei biopsii parțiale sau la estimarea marginilor.

Cine beneficiază cel mai mult

Datele actuale indică drept principali beneficiari persoanele cu leziuni incerte la dermatoscopie, pacienții cu multe alunițe sau cu risc crescut de melanom aflați în supraveghere, persoanele cu leziuni pigmentate plate pe față și pacienții cu leziuni pigmentate în zone unde biopsia este dificilă sau neplăcută. La copii, un studiu retrospectiv pe 74 de leziuni a arătat că adăugarea LC-OCT a crescut proporția evaluărilor făcute cu încredere mare de la 59,4% la 81,0%. Dintre cele 42 de alunițe atipice, 32 nu au avut semne suspecte pe LC-OCT și au fost urmărite fără biopsie, iar niciuna nu a necesitat excizie ulterior. Studiul nu a inclus însă tumori maligne confirmate și nu a calculat acuratețea diagnostică.

Cum decurge examinarea

Din perspectiva pacientului, examinarea LC-OCT seamănă cu o dermatoscopie mai lungă. Medicul aplică pe piele o picătură de ulei sau gel, apoi așază sonda pe leziune și înregistrează imagini în cele trei planuri. Procedura nu doare, nu necesită anestezie și nu lasă urme. Durata depinde de numărul de leziuni și de complexitatea lor. Rezultatul nu este un raport automat, ci o interpretare a medicului, de aceea experiența examinatorului contează mult. Aparatura este costisitoare și se găsește mai ales în centre de dermatologie cu profil de imagistică cutanată avansată.

Întrebări utile la consultația dermatologică

Dacă vi se propune o examinare imagistică avansată sau, dimpotrivă, o excizie, câteva întrebări clarifică decizia. Este util să aflați ce anume a făcut leziunea să pară incertă la dermatoscopie și dacă imagistica suplimentară poate schimba conduita în cazul dumneavoastră. Merită întrebat ce se va întâmpla dacă rezultatul este liniștitor: urmărire la cât timp și cu ce metodă de comparație, de exemplu fotografii dermatoscopice digitale. Dacă rezultatul ridică suspiciunea, întrebați dacă urmează excizia completă sau o biopsie parțială și cum se stabilesc marginile.

Pentru leziunile din zone sensibile, precum fața sau mucoasele, este firesc să discutați și despre consecințele estetice ale unei eventuale intervenții, iar pentru leziunile multiple, despre modul în care se aleg cele care trebuie analizate. Un dermatolog cu experiență în imagistică vă va explica de ce o anumită metodă este potrivită sau nu pentru leziunea dumneavoastră. Disponibilitatea LC-OCT este încă limitată, iar absența ei nu înseamnă o evaluare incompletă: dermatoscopia efectuată de un medic experimentat, împreună cu urmărirea în timp, rămâne baza supravegherii alunițelor.

o tehnologie mai precisă nu înlocuiește autoexaminarea și controlul periodic

Avansul imagisticii poate crea impresia că depistarea melanomului s-a mutat integral în cabinetul specializat. În realitate, LC-OCT intervine abia după ce o leziune a fost observată și considerată incertă. Primul pas rămâne cel mai simplu: cunoașterea propriei pieli, observarea alunițelor noi sau a celor care se schimbă și prezentarea la dermatolog. Fără acest prim pas, nicio tehnologie nu ajunge la leziunea potrivită.

Melanomul și semnele care merită arătate dermatologului

Pentru cititorul care nu va ajunge niciodată să vadă o imagine LC-OCT, partea practică a acestei cercetări este mai simplă decât pare. Toate instrumentele descrise mai sus, de la dermatoscop la tomografia optică, pornesc de la o observație clinică. Dermatologii folosesc de mult regula ABCDE pentru alunițe: asimetria, marginile neregulate, culoarea neuniformă, diametrul mai mare de circa 6 milimetri și, cel mai important, evoluția, adică orice schimbare de formă, mărime, culoare sau simptome.

La acestea se adaugă semnul „rățuștei urâte”: alunița care arată diferit de toate celelalte ale aceleiași persoane. Pentru melanomul fără pigment, criteriile de culoare nu ajută, iar semnalul de alarmă este o leziune roz sau roșiatică, nouă, care crește sau sângerează. Pentru lentigo malign, este o pată maronie plată pe față, care se lărgește lent de-a lungul lunilor sau anilor. Pentru zona genitală, o pată pigmentată nouă sau care se modifică merită evaluată, chiar dacă majoritatea acestor leziuni se dovedesc benigne.

SituațieCe înseamnă biologicPasul firesc
Aluniță nouă la vârsta adultăProliferare melanocitară recentăEvaluare dermatologică
Aluniță care se schimbăPosibilă evoluție a arhitecturii celulareEvaluare dermatologică cu dermatoscopie
Aluniță diferită de celelalteComportament biologic diferit de restul nevilorEvaluare dermatologică
Leziune roz nouă, care creștePosibilă leziune fără pigmentEvaluare dermatologică fără amânare
Pată maronie plată care se lărgește pe fațăPosibilă extindere lentă, inclusiv în foliculiEvaluare dermatologică
Leziune incertă la dermatoscopieZonă gri între benign și suspectDiscuție despre urmărire, imagistică avansată sau excizie

Sfaturi Healthwise

Cunoașterea propriei pieli este cea mai accesibilă formă de prevenție. O autoexaminare lunară, într-o lumină bună, cu o oglindă și, pentru spate și scalp, cu ajutorul unei persoane apropiate, permite observarea schimbărilor. Fotografiile periodice ale zonelor cu multe alunițe fac comparația mai obiectivă decât memoria.

Evoluția unei leziuni contează mai mult decât aspectul ei într-o singură zi. O aluniță cu un aspect ușor neregulat, dar stabilă de ani de zile, are o altă semnificație decât una care s-a schimbat în ultimele luni. Este util ca, la consultație, să puteți spune de când există leziunea și dacă s-a modificat.

O leziune incertă nu cere o reacție impulsivă, ci o decizie informată. Dacă dermatologul propune urmărirea cu reevaluare, aceasta este o strategie medicală recunoscută, nu o amânare. Dacă propune excizia, este o măsură de siguranță. În centrele unde este disponibilă, puteți întreba dacă o examinare suplimentară, precum microscopia confocală sau LC-OCT, are sens pentru leziunea dumneavoastră.

Un rezultat imagistic liniștitor nu anulează nevoia de control. Leziunile considerate benigne la un moment dat rămân în supraveghere, iar orice schimbare ulterioară merită o nouă evaluare. Pentru persoanele cu risc crescut, de exemplu cu multe alunițe, cu antecedente personale sau familiale de melanom ori cu piele foarte deschisă la culoare, ritmul controalelor se stabilește cu dermatologul.

Protecția solară rămâne fundamentul pe termen lung. Expunerea la ultraviolete, mai ales arsurile solare repetate și expunerea cronică a feței, este un factor recunoscut de risc pentru melanom și pentru lentigo malign. Umbra, îmbrăcămintea, pălăria și fotoprotecția aplicată corect reduc expunerea, fără a înlocui supravegherea leziunilor existente.

Când suspiciunea persistă, histopatologia este cea care oferă răspunsul complet. Tehnologiile noi ajută la alegerea leziunilor care trebuie scoase și a celor care pot fi urmărite, dar diagnosticul de certitudine și stadiul unui melanom se stabilesc la microscop, după recoltarea țesutului.

Concluzie Healthwise

Tomografia de coerență optică confocală cu câmp liniar aduce în cabinetul de dermatologie o privire asupra arhitecturii pielii care, până recent, era posibilă doar după biopsie. Melanomul lasă în această arhitectură urme recognoscibile: un epiderm care își pierde ordinea, melanocite care urcă acolo unde nu le este locul și o graniță între straturi care se estompează. Revizuirea sistematică a celor 32 de studii arată însă că aceste urme se suprapun parțial cu cele ale unor leziuni benigne sau intermediare și că dovezile provin încă, în mare parte, din serii mici. Valoarea cea mai bine documentată a LC-OCT este, deocamdată, mai puțin spectaculoasă decât „biopsia virtuală” și mai utilă în practică: o selecție mai bună a alunițelor care trebuie scoase. Înțelegerea a ceea ce vede și a ceea ce nu poate vedea această tehnologie este, ea însăși, o formă de prevenție.

Referințe științifice

Spadafora M, Palmisano G, Conforti C, Ambrosio L, Di Stefani A, Peris K, Pellacani G, Longo C. The Role of Line-Field Confocal Optical Coherence Tomography in the Diagnosis of Melanoma and Melanocytic Lesions: A Systematic Review. International Journal of Dermatology. 2026;0:1–21. doi:10.1111/ijd.70736
Sursa principală a articolului: caracteristicile tehnice ale LC-OCT, sinteza celor 32 de studii, semnele asociate melanomului, capcanele diagnostice și limitele dovezilor actuale.

Schuh S, Ruini C, Perwein MKE, Daxenberger F, Gust C, Sattler EC, Welzel J. Line-Field Confocal Optical Coherence Tomography: A New Tool for the Differentiation between Nevi and Melanomas? Cancers (Basel). 2022;14(5):1140. doi:10.3390/cancers14051140
Susține performanța LC-OCT în diferențierea melanomului de nevi (sensibilitate 93%, specificitate 100%) și dificultatea recunoașterii nevilor displazici (sensibilitate 43%).

Perez-Anker J, Soglia S, Lenoir C, Albero R, Alos L, García A, et al. Criteria for melanocytic lesions in LC-OCT. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology. 2024;38(10):2005–2016. doi:10.1111/jdv.20079
Susține criteriile independente de melanom: peste 10 celule pagetoide în achiziția 3D și arhitectura epidermică neregulată.

Lenoir C, Puig S, Albero-González R, et al. Added Value of LC-OCT in Equivocal Melanocytic Lesions: A Prospective Study. Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology. 2026:1–12. doi:10.1111/jdv.70645
Susține afirmația că LC-OCT adăugată dermatoscopiei crește specificitatea și acuratețea în leziunile incerte, cu menținerea sensibilității.

Cappilli S, Palmisano G, Cinotti E, et al. Line-Field Confocal Optical Coherence Tomography for the Evaluation of Pigmented Skin Lesions of the Genital Area. Diagnostics. 2025;15(23):3023. doi:10.3390/diagnostics15233023
Susține datele despre leziunile pigmentate genitale, melanomul mucos și melanoza ca principală capcană diagnostică.

Huang D, Swanson EA, Lin CP, Schuman JS, Stinson WG, Chang W, Hee MR, Flotte T, Gregory K, Puliafito CA, Fujimoto JG. Optical coherence tomography. Science. 1991;254(5035):1178–1181. doi:10.1126/science.1957169
Susține datele istorice despre prima descriere a tomografiei de coerență optică, în 1991.

Rajadhyaksha M, Grossman M, Esterowitz D, Webb RH, Anderson RR. In vivo confocal scanning laser microscopy of human skin: melanin provides strong contrast. Journal of Investigative Dermatology. 1995;104(6):946–952. doi:10.1111/1523-1747.ep12606215
Susține afirmația că microscopia confocală vizualizează celulele pielii în viu și că melanina oferă cel mai puternic contrast.

Dubois A, Levecq O, Azimani H, Siret D, Barut A, Suppa M, et al. Line-field confocal optical coherence tomography for high-resolution noninvasive imaging of skin tumors. Journal of Biomedical Optics. 2018;23(10):106007. doi:10.1117/1.JBO.23.10.106007
Susține descrierea tehnică a LC-OCT: rezoluție de circa un micrometru, adâncime de circa 500 de micrometri și imagini în timp real.

Vestergaard ME, Macaskill P, Holt PE, Menzies SW. Dermoscopy compared with naked eye examination for the diagnosis of primary melanoma: a meta-analysis of studies performed in a clinical setting. British Journal of Dermatology. 2008;159(3):669–676. doi:10.1111/j.1365-2133.2008.08713.x
Susține afirmația că dermatoscopia este considerabil mai precisă decât examinarea cu ochiul liber.

Petty AJ, Ackerson B, Garza R, Peterson M, Liu B, Green C, Pavlis M. Meta-analysis of number needed to treat for diagnosis of melanoma by clinical setting. Journal of the American Academy of Dermatology. 2020;82(5):1158–1165. doi:10.1016/j.jaad.2019.12.063
Susține cifrele privind numărul de excizii necesare pentru diagnosticarea unui melanom în funcție de cadrul clinic.

Trevethan R. Sensitivity, Specificity, and Predictive Values: Foundations, Pliabilities, and Pitfalls in Research and Practice. Frontiers in Public Health. 2017;5:307. doi:10.3389/fpubh.2017.00307
Susține explicațiile despre sensibilitate, specificitate, valori predictive și dependența lor de populația studiată.

Breslow A. Thickness, cross-sectional areas and depth of invasion in the prognosis of cutaneous melanoma. Annals of Surgery. 1970;172(5):902–908. doi:10.1097/00000658-197011000-00017
Susține originea măsurătorii grosimii tumorale ca factor de prognostic al melanomului.

Gershenwald JE, Scolyer RA, Hess KR, et al. Melanoma staging: Evidence-based changes in the American Joint Committee on Cancer eighth edition cancer staging manual. CA: A Cancer Journal for Clinicians. 2017;67(6):472–492. doi:10.3322/caac.21409
Susține pragurile de grosime și rolul ulcerației în stadializarea AJCC a melanomului.

International Agency for Research on Cancer. Global Cancer Observatory: Cancer Today — fișa de țară România. Lyon: IARC. https://gco.iarc.who.int/
Susține cifrele privind cazurile noi, decesele și prevalența la cinci ani a melanomului în România.

Was this article helpful?
Yes0No0

Table of Contents

You may also like

Leave a Comment

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00