Imunodeficiență secundară

(categorie: imunologie clinică)

Imunodeficiența secundară este scăderea funcției imune produsă de o cauză externă sistemului imun: o boală, un tratament, o pierdere proteică, o infecție. Este mult mai frecventă decât formele genetice.

La adult, aceasta este explicația obișnuită a unui tablou de infecții repetate sau severe, iar identificarea cauzei este adesea și calea de corectare.

Cum funcționează

Mecanismele diferă după cauză. Corticoterapia și imunosupresoarele reduc funcția limfocitelor și a fagocitelor. Chimioterapia scade producția medulară. Infecția HIV distruge selectiv limfocitele T CD4+.

Pierderile proteice renale sau digestive elimină imunoglobulinele din circulație, indiferent de cât de bine funcționează plasmocitele. Rezultatul este un deficit de anticorpi cu producție normală.

Diabetul dezechilibrat afectează funcția fagocitelor și vindecarea tisulară. Malnutriția severă reduce simultan mai multe componente, iar deficitele micronutriționale specifice pot afecta verigi distincte.

Bolile hematologice maligne pot produce deficit prin înlocuirea măduvei, prin producție de imunoglobuline nefuncționale sau prin tratamentul aplicat. Splenectomia elimină un filtru specific pentru bacteriile încapsulate.

Cauze frecvente

Medicamente

Corticoterapia, imunosupresoarele, chimioterapia, medicamentele care depletează limfocitele B.

Boli

Infecția HIV, diabetul dezechilibrat, bolile hematologice, insuficiența renală avansată, ciroza.

Pierderi proteice

Sindromul nefrotic, enteropatia cu pierdere de proteine, arsurile extinse.

Absența splinei

Splenectomia sau hiposplenismul funcțional, cu risc specific pentru bacteriile încapsulate.

Relevanță clinică

Ordinea corectă a investigației la un adult cu infecții repetate este: exclude cauzele secundare, apoi ia în calcul o cauză primară. Inversarea ordinii duce la investigații costisitoare și inutile.

Testarea HIV este obligatorie în orice limfopenie neexplicată sau infecție oportunistă. Este o cauză tratabilă, iar întârzierea diagnosticului are consecințe directe.

Multe cauze secundare sunt reversibile. Echilibrarea diabetului, corectarea unei pierderi proteice, ajustarea unei corticoterapii prelungite pot restabili în bună măsură funcția imună.

Statusul vaccinal trebuie planificat în raport cu tratamentul. Vaccinurile inactivate se administrează ideal înainte de începerea imunosupresiei, iar cele vii atenuate sunt contraindicate în imunosupresia semnificativă.

O particularitate practică: la o persoană imunosupresată, tabloul clinic al infecției este atenuat. Febra poate fi mică sau absentă, semnele locale reduse — ceea ce face din orice simptom nou un motiv de evaluare mai rapidă, nu mai lentă.

Ce se evaluează

Anamneza medicamentoasă completă.

Testarea HIV, glicemia, funcția renală și hepatică, proteinele serice.

Hemoleucograma cu formulă și dozarea imunoglobulinelor.

Evaluarea pierderilor proteice urinare sau digestive.

Planificarea vaccinărilor în raport cu tratamentul imunosupresor.

Factori care influențează gradul de imunosupresie

Doza și durata corticoterapiei.

Tipul de tratament imunosupresor.

Gradul de control al diabetului.

Amploarea pierderilor proteice.

Stadiul bolii de fond.

Statusul nutrițional.

Prezența sau absența splinei.

De ce contează

Este explicația obișnuită a unei imunități realmente scăzute la adult — și, spre deosebire de formele genetice, adesea reversibilă. De aceea ordinea investigației contează mai mult decât amploarea ei.

Pe Healthwise, apare în explicarea infecțiilor recurente, a planificării vaccinărilor și a monitorizării tratamentelor imunosupresoare.

Concluzie

Imunodeficiența secundară este scăderea funcției imune produsă de o boală, un tratament sau o pierdere proteică și este mult mai frecventă la adult decât formele genetice.

Ce trebuie reținut: se exclude înaintea unei cauze primare, testarea HIV este obligatorie în limfopenia neexplicată, iar multe cauze sunt reversibile; la o persoană imunosupresată, febra mică sau absentă nu este liniștitoare.