Limfocite T naive

(categorie: imunologie)

Limfocitele T naive sunt celulele care au trecut maturarea în timus, dar nu au întâlnit încă antigenul pe care receptorul lor îl recunoaște. Reprezintă rezerva de răspunsuri posibile la microorganisme noi.

Numărul lor scade odată cu vârsta, pe măsură ce timusul involuează, iar aceasta este una dintre explicațiile mecanistice ale imunosenescenței.

Cum funcționează

Ies din timus cu un receptor unic, generat prin recombinare, și circulă între sânge și ganglionii limfatici. Fiecare celulă are o singură specificitate; diversitatea repertoriului vine din numărul lor imens.

Pentru activare au nevoie de întâlnirea cu antigenul prezentat de o celulă dendritică matură, împreună cu semnale de costimulare. Pragul lor de activare este mai ridicat decât al celulelor de memorie.

După activare se multiplică și se diferențiază în celule efectoare și în celule de memorie. Din acel moment încetează să fie naive: răspunsul lor la o reexpunere devine mai rapid și necesită un semnal mai mic.

Producția de celule noi depinde de timus, care se reduce progresiv din adolescență. La vârste înaintate, repertoriul se menține în principal prin multiplicarea celulelor existente, nu prin generarea de specificități noi.

Funcții

Rezerva de răspunsuri noi

Permit construirea unui răspuns specific împotriva unui microorganism întâlnit prima dată.

Diversitatea repertoriului

Numărul mare de specificități distincte acoperă o gamă largă de antigene posibile.

Sursa celulelor de memorie

Din ele se formează celulele de memorie după primul contact cu antigenul.

Răspunsul la vaccinuri noi

Eficiența unui vaccin împotriva unui antigen nou depinde de existența lor.

Relevanță clinică

Scăderea lor odată cu vârsta explică de ce persoanele în vârstă răspund mai slab la vaccinurile împotriva antigenelor noi, deși păstrează memoria imunologică față de microorganismele întâlnite în tinerețe.

Acesta este și argumentul pentru vaccinurile cu doză crescută sau cu adjuvanți la vârstnici: compensarea unui răspuns primar mai slab, nu o presupusă „întărire” generală a imunității.

Numărul lor nu se determină în practica obișnuită. Se cuantifică prin imunofenotipare extinsă, în context de cercetare sau în evaluarea unor imunodeficiențe și a reconstituirii imune după transplant.

După un transplant de celule stem sau după o depleție limfocitară severă, refacerea repertoriului naiv este lentă la adult, întrucât timusul nu mai are capacitatea de producție din copilărie.

Pentru un cititor, informația utilă este că imunosenescența nu înseamnă un sistem imun „obosit”, ci un repertoriu mai puțin divers, cu răspuns mai bun la ce a întâlnit deja și mai slab la ce este nou.

Ce se poate evalua

Nu se determină în practica obișnuită.

Imunofenotiparea extinsă le poate cuantifica, la indicație specializată.

Evaluarea indirectă se face prin răspunsul la un vaccin cu antigen nou.

Relevante în evaluarea reconstituirii imune după transplant.

Factori care influențează numărul de limfocite T naive

Vârsta, prin involuția timică.

Timectomia.

Corticoterapia și tratamentele imunosupresoare.

Chimioterapia și radioterapia.

Infecțiile virale cronice.

Malnutriția severă.

Stresul metabolic prelungit.

De ce contează

Explică nuanțat de ce imunitatea „scade” cu vârsta: nu pentru că sistemul obosește, ci pentru că rezerva de răspunsuri la ce nu a fost încă întâlnit se epuizează.

Pe Healthwise, apar în explicarea imunosenescenței și a răspunsului la vaccinare la vârstnici.

Concluzie

Limfocitele T naive sunt celulele care au trecut timusul, dar nu au întâlnit încă antigenul lor; ele reprezintă rezerva de răspunsuri la microorganisme noi.

Ce trebuie reținut: numărul lor scade odată cu involuția timică, ceea ce explică răspunsul mai slab al vârstnicilor la antigene noi, deși memoria față de infecțiile din tinerețe se păstrează.