Receptor de progesteron

(categorie: biologie celulară, ginecologie)

Receptorul de progesteron este proteina intracelulară prin care progesteronul își exercită efectele. Fără el, sau cu o expresie deficitară, hormonul poate fi prezent în cantitate normală și totuși semnalul să nu fie citit.

Această distincție — între hormon prezent și semnal transmis — este cheia unei corecții importante: în endometrioză, problema nu este cantitatea de progesteron, ci capacitatea țesutului de a-l auzi.

Cum funcționează

Progesteronul, fiind liposolubil, traversează membrana celulară și se leagă de receptorul aflat în citoplasmă sau în nucleu. Complexul format se atașează de secvențe specifice din ADN și modifică transcrierea genelor.

Există două forme principale, PR-A și PR-B, produse de aceeași genă prin promotori diferiți. Ele nu sunt echivalente: PR-B mediază în general efectele stimulatoare, iar PR-A poate inhiba activitatea PR-B. Raportul dintre ele determină răspunsul tisular.

Expresia receptorului este controlată de estrogen. Estradiolul crește numărul de receptori de progesteron în endometru, ceea ce pregătește țesutul să răspundă la progesteronul care apare după ovulație. Cele două hormoni nu sunt doar antagoniști — unul îl face posibil pe celălalt.

Efectul principal în endometru este oprirea proliferării induse de estrogen și transformarea mucoasei din stadiul proliferativ în cel secretor, pregătit pentru o eventuală implantare.

Roluri și consecințe

Oprirea proliferării endometriale

Mediază efectul prin care progesteronul limitează creșterea glandelor endometriale și maturează mucoasa.

Ținta progestativelor

Toate progestativele de sinteză acționează pe acest receptor, deci eficacitatea lor depinde de expresia lui în țesut.

Rezistența la progesteron

Expresia deficitară în leziunile de endometrioză explică lipsa de răspuns la tratamentele progestative la o parte dintre paciente.

Dependența de estrogen

Estradiolul crește numărul de receptori. Un endometru neexpus la estrogen răspunde slab la progesteron.

Relevanță clinică

Consecința clinică cea mai importantă apare în endometrioză. Leziunile exprimă deficitar receptorul de progesteron, ceea ce produce fenomenul numit rezistență la progesteron. Progesteronul există, ajunge la țesut, dar semnalul nu este citit normal.

Acesta este motivul pentru care o parte dintre paciente nu răspund la tratamentele progestative, deși „au progesteron suficient”. Lipsa de răspuns nu înseamnă un deficit hormonal și nu se corectează prin creșterea dozei la infinit.

În cancerul endometrial și în cel mamar, prezența receptorului de progesteron în țesutul tumoral este un element de prognostic și de decizie terapeutică, determinat prin examen imunohistochimic.

Dependența de estrogen are o consecință practică în terapia hormonală: schemele care administrează progestogen fără o expunere estrogenică prealabilă adecvată nu produc același efect asupra endometrului.

Pentru un cititor, informația utilă este că un răspuns slab la un tratament progestativ nu se interpretează ca „hormonii nu sunt echilibrați”. Este o informație clinică ce orientează medicul spre alt mecanism și alt tratament.

Ce se evaluează

Expresia receptorului nu se măsoară de rutină; se determină imunohistochimic în țesut tumoral, când este relevant.

Lipsa de răspuns la un progestativ se interpretează clinic, nu ca deficit hormonal.

În endometrioză, rezistența la progesteron este una dintre explicațiile eșecului terapeutic și orientează spre alte opțiuni.

Dozarea progesteronului seric nu spune nimic despre capacitatea țesutului de a-l folosi.

Alegerea și schimbarea tratamentului aparțin medicului curant.

Factori care influențează expresia și funcția receptorului

Expunerea prealabilă la estrogen.

Raportul dintre izoformele PR-A și PR-B.

Modificările epigenetice din țesut, relevante în endometrioză.

Inflamația locală.

Tipul de progestativ folosit.

Durata expunerii la progestogen.

Variantele genetice ale receptorului.

De ce contează

Receptorul de progesteron este exemplul care desființează cea mai comodă interpretare a simptomelor hormonale: că o analiză normală înseamnă un sistem funcțional. Un hormon care ajunge la țesut fără să fie citit produce exact simptomele unui deficit, cu o valoare de laborator perfectă.

Pe Healthwise, apare în explicarea rezistenței la progesteron din endometrioză și în discuția despre relația dintre estrogen și progesteron.

Concluzie

Receptorul de progesteron este proteina intracelulară prin care progesteronul modifică transcrierea genelor, iar expresia lui este crescută de estradiol.

Ce trebuie reținut: în endometrioză, expresia deficitară produce rezistență la progesteron — hormonul ajunge la țesut, dar semnalul nu este citit —, ceea ce explică lipsa de răspuns la progestative fără niciun deficit hormonal măsurabil.