Analiză per-protocol

(categorie: metodologie științifică)

Analiza per-protocol include doar participanții care au urmat intervenția conform protocolului, excluzându-i pe cei care au abandonat sau nu au respectat-o.

Pare intuitiv corectă — de ce să incluzi în analiză oameni care nu au primit tratamentul? — dar este sistematic distorsionată.

Cum funcționează

Excluderea participanților care nu au urmat protocolul rupe echilibrul creat de randomizare. Cei excluși nu sunt un eșantion aleatoriu din grupul lor.

Persoanele care urmează un protocol diferă de cele care abandonează prin motivație, prin severitatea bolii, prin context social, prin tolerabilitatea efectelor adverse — toate caracteristici care influențează și rezultatul.

Consecința este că diferența observată între grupuri poate reflecta aceste caracteristici, nu efectul intervenției. Analiza măsoară, în parte, cine sunt cei care duc un tratament până la capăt.

Distorsiunea merge, de regulă, în direcția supraestimării efectului, pentru că participanții complianți tind să aibă rezultate mai bune indiferent de tratament.

Când și cum se folosește

Nu ca analiză principală

Raportată ca analiză secundară, niciodată în locul celei prin intenție de tratament.

Supraestimează de regulă efectul

Participanții complianți au rezultate mai bune independent de tratament.

Utilă ca verificare de robustețe

Dacă rezultatul se păstrează în ambele analize, concluzia este mai solidă.

Înlocuită de CACE când se poate

Analiza CACE răspunde la aceeași întrebare fără distorsiunea de selecție.

Relevanță clinică

Recunoașterea acestei analize este utilă pentru un cititor care evaluează un studiu. Dacă rezultatul principal raportat exclude participanții necomplianți, concluzia este mai fragilă decât pare.

Aceasta este relevantă în special pentru studiile care promovează o intervenție. Prezentarea unui rezultat per-protocol ca principal este un semnal care merită observat.

Distincția față de analiza CACE este importantă. Ambele urmăresc efectul la cei care au urmat intervenția, dar CACE construiește un grup de comparație echivalent, în timp ce per-protocol pur și simplu elimină pe cei care nu au urmat-o.

Raportarea ambelor analize — principală și per-protocol — este o practică bună. Concordanța dintre ele crește încrederea în rezultat, iar discordanța semnalează o problemă care merită explicată.

Pentru o cititoare, întrebarea practică este simplă: câți participanți au fost randomizați și câți au fost incluși în analiza prezentată ca principală? O diferență mare merită explicație.

Ce se verifică

Câți participanți au fost randomizați față de câți au fost analizați.

Dacă analiza principală raportată este cea prin intenție de tratament.

Motivele excluderii participanților, raportate explicit.

Concordanța dintre analiza principală și cea per-protocol.

Existența unei analize CACE, ca alternativă mai riguroasă.

Factori care influențează amploarea distorsiunii

Proporția participanților excluși.

Diferențele sistematice dintre complianți și necomplianți.

Motivele abandonului în fiecare grup.

Asimetria abandonului între grupuri.

Severitatea bolii la cei excluși.

De ce contează

Analiza per-protocol este cea mai intuitivă și, tocmai de aceea, cea mai frecvent prezentată greșit ca rezultat principal — deși supraestimează sistematic efectul.

Pe Healthwise, apare în evaluarea studiilor clinice și în interpretarea rezultatelor de cercetare.

Concluzie

Analiza per-protocol include doar participanții care au urmat intervenția conform protocolului și rupe echilibrul creat de randomizare.

Ce trebuie reținut: supraestimează de regulă efectul, pentru că participanții complianți au rezultate mai bune independent de tratament; se raportează ca analiză secundară, iar CACE răspunde mai riguros la aceeași întrebare.