Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Cancer tiroidian papilar

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Cancerul tiroidian papilar este cea mai frecventă formă de cancer al glandei tiroide și are, în general, cea mai bună evoluție dintre toate tipurile de cancer tiroidian.

Formele foarte mici, de ordinul milimetrilor, sunt numite microcarcinoame. Ele sunt frecvent descoperite incidental și, în marea majoritate a cazurilor, nu ar fi produs niciodată simptome sau deces pe parcursul vieții persoanei.

Această particularitate îl plasează în centrul discuției despre supradiagnostic. Diagnosticul este corect, confirmat la microscop, iar leziunea există cu adevărat — ce lipsește este consecința clinică.

Pe scurt

Cea mai frecventă formă de cancer tiroidian.
Are, în general, cea mai bună evoluție.
Formele foarte mici se numesc microcarcinoame.
Majoritatea celor mici nu ar produce niciodată simptome.
Exemplul clasic de supradiagnostic la nivel populațional.
Supravegherea activă este o opțiune în formele de risc scăzut.
Nu se recomandă screening la persoane asimptomatice.

Cum funcționează

Tumora provine din celulele foliculare ale tiroidei și are o arhitectură caracteristică la examenul microscopic, care îi dă numele. Creșterea este, de regulă, lentă, iar răspândirea se face preferențial către ganglionii limfatici din regiunea gâtului.

Faptul că evoluează lent are o consecință directă asupra screeningului. Un test sensibil aplicat unei populații asimptomatice detectează preferențial tumorile cu creștere lentă — exact cele care nu ar fi devenit niciodată relevante — pentru că ele petrec cel mai mult timp în stadiul detectabil și asimptomatic.

Studiile de autopsie efectuate la persoane decedate din alte cauze au arătat o prevalență semnificativă de microcarcinoame papilare nediagnosticate în timpul vieții. Această observație, independentă de orice program de screening, este dovada cea mai directă că leziunile pot exista fără a produce vreodată consecințe.

Supradiagnosticul, lecția Coreei și supravegherea activă

Coreea de Sud: demonstrația la scara unei țări

În 1999, Coreea de Sud a lansat un program național de screening oncologic. Ecografia tiroidiană nu făcea parte oficial din program, dar a fost oferită pe scară largă, ca investigație suplimentară, la un cost redus.

Incidența cancerului tiroidian a crescut de aproximativ 15 ori față de 1993, până când acesta a devenit cel mai frecvent cancer diagnosticat în Coreea de Sud. Mortalitatea a rămas însă practic neschimbată pe întreaga perioadă. Faptul că decesele au rămas constante arată că marea majoritate a cancerelor descoperite erau tumori mici, papilare, care nu ar fi produs simptome sau deces pe parcursul vieții persoanelor respective.

Ce a urmat pentru persoanele diagnosticate

Pentru o mare parte dintre cei diagnosticați, consecința practică a fost o intervenție chirurgicală pe tiroidă, adesea urmată de tratament hormonal de substituție pe viață și, uneori, de complicații precum afectarea nervului care controlează vocea sau a glandelor paratiroide.

Analiza publicată în 2014 în New England Journal of Medicine de Hyeong Sik Ahn, Hyun Jung Kim și H. Gilbert Welch a avut un impact important asupra practicii. Ulterior, mai multe societăți medicale au recomandat ca ecografia tiroidiană să nu fie folosită pentru screening la persoanele fără simptome și fără factori de risc, iar în Coreea numărul diagnosticelor a început să scadă.

Supravegherea activă

Pentru microcarcinoamele cu caracteristici de risc scăzut, supravegherea activă a devenit o opțiune acceptată: diagnosticul se pune, dar intervenția se amână, iar leziunea este urmărită ecografic la intervale stabilite, cu tratament doar dacă progresează.

Studiile japoneze care au condus această schimbare, conduse de echipa lui Yasuhiro Ito și Akira Miyauchi, au urmărit timp îndelungat persoane cu microcarcinoame care au optat pentru supraveghere și au raportat o proporție mică de progresie, cu posibilitatea intervenției ulterioare fără pierdere de șansă. Strategia nu elimină supradiagnosticul, dar previne o parte importantă a consecințelor lui.

De ce screeningul produce supradiagnostic aici

Caracteristică Consecința pentru screening
Creștere lentă timp lung petrecut în stadiu detectabil și asimptomatic
Prevalență mare a formelor mici multe leziuni de descoperit la persoane sănătoase
Evoluție favorabilă beneficiul tratamentului precoce greu de demonstrat
Imposibilitatea de a prezice evoluția nu se poate ști care leziune ar fi contat
Investigație foarte sensibilă disponibilă detectare la dimensiuni milimetrice

Combinația acestor caracteristici este cea care produce fenomenul; niciuna singură nu ar fi suficientă.

Aceeași combinație explică de ce problema nu poate fi rezolvată prin metode de imagistică mai bune — ea provine din biologia tumorii, nu din limitele tehnologiei.

Relevanță clinică

Lecția se aplică și dincolo de tiroidă. Cu cât o investigație este mai sensibilă și cu cât este aplicată unui număr mai mare de persoane fără simptome, cu atât crește probabilitatea de a descoperi leziuni reale, dar lipsite de importanță clinică.

Pentru persoana diagnosticată, imposibilitatea de a ști dacă leziunea ei ar fi evoluat este dificultatea centrală. Fenomenul se observă în studii pe populații, nu la nivel individual, iar decizia de a opta pentru supraveghere presupune acceptarea unui risc incert.

Pentru formele cu caracteristici de risc crescut — dimensiune mare, extensie în afara glandei, afectare ganglionară, anumite variante histologice — conduita rămâne intervenția. Supravegherea activă este o opțiune pentru leziunile selectate, nu o alternativă generală la tratament.

Reclasificarea unor variante a fost o altă consecință a acestei discuții. O formă încapsulată, considerată anterior carcinom, a fost redenumită astfel încât să nu mai poarte eticheta de cancer, tocmai pentru că nu producea consecințele asociate termenului. Schimbarea nu a modificat nicio celulă — a modificat ce i se comunică persoanei și ce tratament i se propune.

Ce decide conduita

Dimensiunea leziunii și localizarea ei în glandă.

Prezența extensiei în afara glandei sau a afectării ganglionare.

Varianta histologică identificată.

Vârsta persoanei și speranța de viață rămasă.

Proximitatea față de structuri importante, precum traheea sau nervul laringeu.

Preferințele persoanei, după prezentarea opțiunilor și a incertitudinii.

Factori care influențează riscul de progresie

Dimensiunea inițială a leziunii.

Varianta histologică.

Vârsta la diagnostic.

Localizarea față de capsula glandei.

Prezența afectării ganglionare.

Evoluția dimensiunii la examinări succesive.

Anumite modificări genetice identificate.

Iradierea cervicală în antecedente.

Întrebări frecvente

Ce este cancerul tiroidian papilar?

Cea mai frecventă formă de cancer al glandei tiroide, cu cea mai bună evoluție dintre toate tipurile de cancer tiroidian. Formele foarte mici, de ordinul milimetrilor, se numesc microcarcinoame.

De ce este exemplul clasic de supradiagnostic?

Pentru că evoluează lent, iar formele mici sunt frecvente în populație. Un test sensibil aplicat persoanelor asimptomatice detectează preferențial tumorile care nu ar fi devenit niciodată relevante.

Ce a arătat experiența Coreei de Sud?

După extinderea ecografiei tiroidiene, incidența a crescut de aproximativ 15 ori față de 1993, iar mortalitatea a rămas practic neschimbată. Majoritatea cancerelor descoperite erau tumori mici, papilare.

Deci diagnosticele erau greșite?

Nu. Erau corecte și confirmate la microscop. Leziunile existau cu adevărat; ce lipsea era consecința clinică — situația numită supradiagnostic, nu rezultat fals pozitiv.

Ce este supravegherea activă?

O strategie pentru microcarcinoamele cu risc scăzut, în care diagnosticul se pune, dar intervenția se amână, iar leziunea e urmărită ecografic, cu tratament doar dacă progresează.

Pot ști dacă leziunea mea ar fi contat?

De regulă nu. Fenomenul se observă în studii pe populații, nu individual, iar decizia de a opta pentru supraveghere presupune acceptarea unui risc incert, discutată cu medicul.

De ce s-au schimbat denumirile unor forme?

Pentru că eticheta de cancer aduce cu ea un tratament și o povară psihologică disproporționate față de evoluția reală a unor variante. O formă încapsulată a fost redenumită astfel încât să nu mai poarte acest termen.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
O leziune reală, confirmată histologic Că leziunea ar fi devenit periculoasă
O formă cu evoluție în general favorabilă Un prognostic garantat pentru fiecare caz
De ce screeningul nu e recomandat aici Că diagnosticul pus a fost o eroare
Că supravegherea activă e o opțiune validată Că este opțiunea potrivită în orice caz
O consecință a sensibilității investigațiilor O problemă rezolvabilă tehnic

Greșeli frecvente de interpretare

Confundarea supradiagnosticului cu un rezultat fals pozitiv

În supradiagnostic leziunea există și e confirmată la microscop. Testul nu a greșit, iar diagnosticul este corect — situație complet diferită de o alarmă falsă, care se infirmă la investigația de confirmare.

Extinderea supravegherii active la orice formă

Strategia este validată pentru microcarcinoame cu caracteristici de risc scăzut. Dimensiunea mare, extensia în afara glandei, afectarea ganglionară sau anumite variante histologice impun intervenție.

Efectuarea ecografiei tiroidiene ca screening de rutină

La persoanele fără simptome și fără factori de risc, mai multe societăți medicale au recomandat explicit împotriva acestei practici, tocmai pentru că produce diagnosticul unor leziuni fără consecințe.

Când e nevoie de evaluare medicală

Un nodul tiroidian descoperit se evaluează într-un serviciu de specialitate, care decide dacă este necesară puncția aspirativă, intervenția sau supravegherea.

Opțiunea de supraveghere activă se discută cu medicul curant, pe baza caracteristicilor leziunii și a preferințelor dumneavoastră.

De ce contează

Cancerul tiroidian papilar a obligat medicina să își pună o întrebare incomodă: ce înseamnă să numești o leziune cancer, dacă marea majoritate a purtătorilor ei nu vor afla niciodată că o au? Răspunsul nu a fost schimbarea tumorii, ci schimbarea vocabularului și a conduitei — reclasificarea unor variante, apariția supravegherii active, retragerea recomandării de screening. Este una dintre puținele situații în care progresul a constat în a face mai puțin, pe baza unor date care arătau că mai mult nu ajuta.

Concluzie

Cancerul tiroidian papilar este cea mai frecventă formă de cancer tiroidian și are, în general, cea mai bună evoluție, iar formele foarte mici — microcarcinoamele — sunt frecvent descoperite incidental fără a fi produs vreodată simptome. Combinația dintre creștere lentă, prevalență mare a formelor mici și disponibilitatea unei investigații foarte sensibile l-a transformat în exemplul clasic de supradiagnostic: în Coreea de Sud, incidența a crescut de aproximativ 15 ori fără nicio schimbare a mortalității. Pentru formele de risc scăzut, supravegherea activă este astăzi o opțiune validată, iar screeningul la persoane asimptomatice nu este recomandat.

Referințe

Ahn HS, Kim HJ, Welch HG. Korea’s thyroid-cancer „epidemic” – screening and overdiagnosis. New England Journal of Medicine. 2014;371(19):1765–1767. doi:10.1056/NEJMp1409841

Susține creșterea de aproximativ 15 ori a incidenței în Coreea de Sud fără creșterea mortalității, predominanța formelor mici papilare și consecințele chirurgicale.

Haugen BR, Alexander EK, Bible KC, et al. 2015 American Thyroid Association Management Guidelines for Adult Patients with Thyroid Nodules and Differentiated Thyroid Cancer. Thyroid. 2016;26(1):1–133. doi:10.1089/thy.2015.0020

Susține clasificarea riscului, criteriile care impun intervenție și includerea supravegherii active ca opțiune pentru leziunile selectate.

Ito Y, Miyauchi A, Oda H. Low-risk papillary microcarcinoma of the thyroid: a review of active surveillance trials. Eur J Surg Oncol. 2018;44(3):307–315. doi:10.1016/j.ejso.2017.03.004

Susține rezultatele studiilor japoneze de supraveghere activă, proporția mică de progresie și posibilitatea intervenției ulterioare.

Welch HG, Black WC. Overdiagnosis in cancer. Journal of the National Cancer Institute. 2010;102(9):605–613. doi:10.1093/jnci/djq099

Susține definiția supradiagnosticului, rolul studiilor de autopsie ca dovadă a leziunilor fără consecințe și diferența față de rezultatul fals pozitiv.

Termeni corelați

Supradiagnostic, Ecografie tiroidiană, Supratratament, Screening, Rezultat fals pozitiv

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00