Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Creasta iliacă

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Creasta iliacă este marginea superioară, curbă, a osului iliac — porțiunea cea mai lată a osului coxal. Este palpabilă sub piele pe aproape toată lungimea ei, la nivelul flancului.

În antropometrie, servește ca reper osos pentru localizarea punctului standard de măsurare a circumferinței taliei: jumătatea distanței dintre marginea inferioară a ultimei coaste și creasta iliacă.

Fiind un reper osos, și nu un punct determinat de forma corpului, oferă o reproductibilitate superioară celor bazate pe aspect — ombilicul sau cel mai îngust punct al abdomenului.

Pe scurt

Marginea superioară a osului iliac.
Palpabilă sub piele, la nivelul flancului.
Reper osos pentru măsurarea taliei.
Punctul standard: jumătatea distanței până la ultima coastă.
Reproductibilitate superioară reperelor bazate pe aspect.
Sursă de grefă osoasă și loc de puncție medulară.
Punct de inserție pentru mai mulți mușchi.

Cum funcționează

Osul coxal este format prin fuziunea a trei oase — ilion, ischion și pubis. Ilionul este porțiunea superioară, în formă de evantai, iar creasta iliacă este marginea lui superioară, care se întinde de la spina iliacă antero-superioară până la spina iliacă postero-superioară.

Palparea se face cu mâna așezată pe flanc, coborând dinspre coaste: primul plan osos ferm întâlnit este creasta. La majoritatea persoanelor este identificabilă fără dificultate, inclusiv la cele cu exces ponderal, deși la valori foarte mari palparea devine mai greu de făcut cu precizie.

Protocolul Organizației Mondiale a Sănătății pentru măsurarea taliei folosește punctul de la jumătatea distanței dintre marginea inferioară a ultimei coaste palpabile și creasta iliacă, cu metrul ținut orizontal, la sfârșitul unei expirații normale.

Alte protocoale folosesc nivelul ombilicului sau cel mai îngust punct al abdomenului. Diferența dintre metode poate ajunge la câțiva centimetri, mai ales la femei, iar motivul este tocmai că acestea din urmă depind de forma corpului, nu de o structură fixă.

În antropometrie, în practica medicală, ca reper anatomic

De ce un reper osos este preferabil

Ombilicul se deplasează în jos odată cu acumularea de grăsime abdominală și cu laxitatea cutanată, iar cel mai îngust punct al abdomenului poate dispărea complet la valori mari de adipozitate. Niciunul nu rămâne în același loc anatomic de la o persoană la alta sau de la o determinare la alta.

Creasta iliacă și ultima coastă nu se mișcă. Punctul definit între ele rămâne același indiferent de forma abdomenului, ceea ce face valorile comparabile între persoane, între observatori și în timp.

În practica medicală

Creasta iliacă este una dintre principalele surse de grefă osoasă autologă, pentru că oferă atât os cortical, cât și spongios, în cantitate suficientă și cu acces chirurgical relativ simplu.

Este și locul clasic de puncție pentru aspirația și biopsia medulară, la nivelul spinei iliace postero-superioare. Servește, în plus, ca reper pentru localizarea spațiilor intervertebrale lombare în anestezia spinală și epidurală.

Ca reper funcțional

Pe creasta iliacă se inseră mai mulți mușchi importanți ai peretelui abdominal și ai coloanei: oblicul extern, oblicul intern, transversul abdominal, pătratul lombelor, latissimus dorsi.

Această convergență explică de ce durerea la nivelul crestei poate proveni din patologii foarte diferite — tendinopatii de inserție, suprasolicitare, iradiere de la coloana lombară — și de ce reperul este folosit și în evaluarea posturii și a asimetriilor de bazin.

Palparea celor două creste iliace la același nivel este, de altfel, testul clinic simplu pentru depistarea unei asimetrii de bazin. O diferență de înălțime între ele poate proveni dintr-o inegalitate reală a membrelor inferioare sau dintr-o basculare compensatorie, iar distincția se face prin măsurători suplimentare. Pentru măsurarea taliei, o asimetrie importantă obligă la folosirea aceleiași părți de fiecare dată.

Puncte de măsurare a taliei și reproductibilitatea lor

Punctul Definiția Reproductibilitatea
Standard OMS jumătatea distanței ultima coastă – creasta iliacă cea mai bună, repere osoase
Deasupra crestei iliace imediat superior crestei bună, reper osos
Nivelul ombilicului la înălțimea ombilicului mai slabă, reper mobil
Cel mai îngust punct unde abdomenul este cel mai subțire slabă, poate lipsi

Diferența dintre protocoale poate ajunge la câțiva centimetri la aceeași persoană, mai ales la femei.

Pentru urmărirea în timp, consecvența tehnicii contează mai mult decât alegerea dintre protocoale.

Relevanță clinică

Pentru măsurarea taliei în cabinet, identificarea crestei iliace este pasul care face valoarea reproductibilă. Fără ea, măsurătoarea devine aproximativă, iar comparațiile în timp pierd sensul.

Pentru persoanele cu adipozitate abdominală importantă, palparea cere puțin mai mult timp, dar rămâne posibilă. În aceste cazuri, reperul osos este și mai valoros, pentru că alternativele bazate pe aspect devin complet nefiabile.

Pentru pacientul care își măsoară talia singur, instrucțiunea utilă este concretă: mâna coboară pe flanc dinspre coaste până la primul plan osos ferm, apoi se caută ultima coastă, iar metrul se așază la jumătatea distanței. Practic, la majoritatea adulților aceasta corespunde unui nivel ușor deasupra ombilicului.

Pentru urmărirea unei intervenții, singura cerință reală este consecvența: aceeași tehnică, în același loc, de fiecare dată. O valoare absolută imperfectă, obținută consecvent, este mai utilă decât una corectă o singură dată.

Pentru cercetare, standardizarea reperului este condiția comparabilității între studii. O parte din eterogenitatea rezultatelor privind pragurile de circumferință a taliei provine chiar din folosirea unor protocoale diferite în populațiile studiate — ceea ce înseamnă că pragurile publicate trebuie citite împreună cu metoda de măsurare folosită pentru a le deriva.

Cum se identifică reperul

Mâna așezată pe flanc, coborând dinspre coaste.

Primul plan osos ferm întâlnit este creasta.

Palparea marginii inferioare a ultimei coaste.

Măsurarea distanței dintre cele două repere.

Marcarea punctului de la jumătatea distanței.

Metrul orizontal, la sfârșitul unei expirații normale.

Factori care influențează ușurința identificării reperului

Gradul de adipozitate abdominală.

Experiența celui care palpează.

Poziția persoanei — în picioare, relaxată.

Tonusul musculaturii abdominale.

Prezența unor intervenții chirurgicale anterioare.

Îmbrăcămintea de peste zona palpată.

Asimetriile de bazin.

Deformările coloanei lombare.

Întrebări frecvente

Ce este creasta iliacă?

Marginea superioară, curbă, a osului iliac — porțiunea cea mai lată a osului coxal. Este palpabilă sub piele pe aproape toată lungimea ei, la nivelul flancului.

La ce se folosește în antropometrie?

Ca reper osos pentru localizarea punctului standard de măsurare a taliei: jumătatea distanței dintre marginea inferioară a ultimei coaste și creasta iliacă.

De ce nu se măsoară la ombilic?

Ombilicul se deplasează în jos odată cu acumularea de grăsime abdominală și cu laxitatea cutanată. Nu rămâne în același loc anatomic de la o persoană la alta sau de la o determinare la alta.

Cât de mare e diferența între protocoale?

Poate ajunge la câțiva centimetri la aceeași persoană, mai ales la femei. Pentru urmărirea în timp, consecvența tehnicii contează mai mult decât alegerea dintre protocoale.

Cum o găsesc singur?

Mâna coboară pe flanc dinspre coaste până la primul plan osos ferm — aceea este creasta. Apoi se caută ultima coastă, iar metrul se așază la jumătatea distanței, ușor deasupra ombilicului la majoritatea adulților.

Se poate palpa la persoanele cu exces ponderal?

Da, deși cere puțin mai mult timp. În aceste cazuri reperul osos este și mai valoros, pentru că alternativele bazate pe aspectul abdomenului devin complet nefiabile.

La ce altceva se folosește în medicină?

Este una dintre principalele surse de grefă osoasă autologă, locul clasic de puncție și biopsie medulară și un reper pentru localizarea spațiilor intervertebrale lombare în anestezia spinală.

Ce mușchi se inseră pe ea?

Oblicul extern, oblicul intern, transversul abdominal, pătratul lombelor și latissimus dorsi, printre alții. Această convergență explică de ce durerea la acest nivel poate avea cauze foarte diferite.

Se poate folosi pentru depistarea asimetriei de bazin?

Da. Palparea celor două creste la același nivel este testul clinic simplu. O diferență poate proveni dintr-o inegalitate reală a membrelor sau dintr-o basculare compensatorie, iar distincția cere măsurători suplimentare.

Ce arată și ce nu arată

Ce arată Ce nu arată
Un reper osos fix Un punct determinat de forma corpului
Locul standard de măsurare a taliei Valoarea circumferinței
Reproductibilitate între observatori Precizie fără tehnică respectată
Un punct de inserție pentru mai mulți mușchi Cauza unei dureri la acest nivel
Nevoia de palpare înainte de măsurare Că poziția se poate estima din aspect

Greșeli frecvente de interpretare

Măsurarea taliei fără a palpa reperele

Fără identificarea crestei iliace și a ultimei coaste, măsurătoarea devine aproximativă. Comparațiile în timp pierd sensul, iar diferențele pot fi de câțiva centimetri.

Folosirea ombilicului ca reper fix

Se deplasează în jos cu acumularea de grăsime abdominală și cu laxitatea cutanată. Nu corespunde aceluiași nivel anatomic la persoane diferite.

Schimbarea protocolului între determinări

Pentru urmărire, consecvența este mai importantă decât alegerea protocolului. O valoare imperfectă, obținută consecvent, este mai utilă decât una corectă o singură dată.

De ce contează

Creasta iliacă este un bun exemplu de ce anatomia rămâne utilă într-o eră de aparate. Toată valoarea circumferinței taliei — un indicator care prezice evenimente cardiovasculare mai bine decât multe analize — depinde de un gest de trei secunde: punerea mâinii pe flanc până se simte osul. Dacă acel gest nu se face, cifra rezultată nu este comparabilă cu nimic. Niciun aparat nu poate compensa, iar niciun protocol scris nu ajută dacă reperul nu este palpat efectiv.

Concluzie

Creasta iliacă este marginea superioară a osului iliac, palpabilă sub piele la nivelul flancului, și servește în antropometrie ca reper osos pentru punctul standard de măsurare a taliei: jumătatea distanței dintre marginea inferioară a ultimei coaste și creastă. Fiind o structură fixă, oferă o reproductibilitate superioară reperelor bazate pe aspect — ombilicul sau cel mai îngust punct al abdomenului — care se deplasează cu acumularea de grăsime. Este și sursă de grefă osoasă, loc de puncție medulară și reper pentru anestezia spinală.

Referințe

World Health Organization. Waist Circumference and Waist–Hip Ratio: Report of a WHO Expert Consultation, Geneva, 8–11 December 2008. Geneva: WHO; 2011.

Susține protocolul de măsurare a taliei la jumătatea distanței dintre ultima coastă și creasta iliacă și compararea cu celelalte protocoale folosite.

Lohman TG, Roche AF, Martorell R, editori. Anthropometric Standardization Reference Manual. Champaign: Human Kinetics Books; 1988.

Susține identificarea reperelor osoase prin palpare, tehnica de măsurare și variabilitatea introdusă de folosirea unor repere mobile.

Ross R, Neeland IJ, Yamashita S, et al. Waist circumference as a vital sign in clinical practice: a Consensus Statement from the IAS and ICCR Working Group on Visceral Obesity. Nature Reviews Endocrinology. 2020;16(3):177–189. doi:10.1038/s41574-019-0310-7

Susține importanța standardizării punctului de măsurare pentru comparabilitatea valorilor și recomandarea de măsurare de rutină.

Standring S, editor. Gray’s Anatomy: The Anatomical Basis of Clinical Practice. 42nd ed. Londra: Elsevier; 2020.

Susține descrierea anatomică a crestei iliace, a inserțiilor musculare și a utilizărilor clinice — grefă osoasă, puncție medulară, repere pentru anestezie.

Termeni corelați

Circumferința taliei, Antropometrie, Raport talie-înălțime, Raport talie-șold, Plicometrie

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00