Inhibina B

13 « Back to Glossary Index

(categorie: endocrinologie, ginecologie)

Inhibina B este un hormon produs de foliculii ovarieni în creștere, care frânează secreția de FSH din hipofiză. Este veriga prin care ovarul își reglează propria stimulare.

Scăderea ei este una dintre cele mai precoce modificări endocrine ale tranziției menopauzale — apare înainte ca ciclul menstrual să se schimbe și înainte de orice simptom.

Cum funcționează

Foliculii aflați în creștere secretă inhibină B, care ajunge la hipofiză și reduce eliberarea de FSH. Cu cât mai mulți foliculi sunt disponibili, cu atât frâna este mai puternică.

Pe măsură ce rezerva foliculară se reduce, cantitatea de inhibină B scade. Frâna slăbește, iar FSH începe să crească — prima verigă a lanțului care caracterizează tranziția.

Un FSH mai mare stimulează mai agresiv foliculii rămași. Rezultatul nu este mereu mai puțin estrogen: adesea este exact invers, cu niveluri de estradiol normale sau chiar crescute în această etapă.

Aceasta explică de ce tranziția începe cu instabilitate, nu cu deficit. Secvența este scăderea inhibinei B, apoi creșterea FSH, apoi variabilitatea estradiolului, iar deficitul estrogenic constant apare abia la final.

Rol și semnificație

Frână pe secreția de FSH

Reglează stimularea hipofizară a ovarului, proporțional cu numărul de foliculi în creștere.

Marker al rezervei foliculare

Scăderea ei reflectă reducerea numărului de foliculi disponibili.

Prima modificare a tranziției

Scade înainte de creșterea FSH și înainte de orice schimbare a ciclului.

Nerecomandată ca test diagnostic

Nu se folosește pentru identificarea perimenopauzei după patruzeci și cinci de ani.

Relevanță clinică

Ghidurile nu recomandă dozarea inhibinei B pentru identificarea perimenopauzei la femeile de peste patruzeci și cinci de ani. Diagnosticul rămâne clinic, pe baza simptomelor și a modificărilor de ciclu.

Valoarea ei conceptuală este însă mare: explică de ce un ciclu regulat nu exclude tranziția. Modificările endocrine încep înaintea celor din calendar, iar primul lucru observat poate fi somnul, nu sângerarea.

Explică și de ce „perimenopauză înseamnă estrogen scăzut” este o simplificare greșită. În etapa timpurie, FSH crescut poate produce niveluri de estradiol mai mari decât în tinerețe.

În medicina reproductivă, dozarea ei a avut utilizări în evaluarea rezervei ovariene, dar a fost în mare parte înlocuită de hormonul anti-Müllerian, mai stabil pe parcursul ciclului.

Pentru o cititoare, informația utilă este că absența unei modificări de ciclu nu dovedește că nimic nu se schimbă — este doar o informație dintre mai multe.

Ce se poate spune despre dozare

Nu se recomandă pentru identificarea perimenopauzei după patruzeci și cinci de ani.

Valoarea ei este explicativă, nu diagnostică, în această situație.

În evaluarea rezervei ovariene a fost în mare parte înlocuită de hormonul anti-Müllerian.

Diagnosticul perimenopauzei rămâne clinic, pe baza simptomelor și a calendarului menstrual.

Factori care influențează nivelul de inhibină B

Numărul de foliculi ovarieni în creștere.

Vârsta și rezerva foliculară rămasă.

Momentul din ciclu la care se recoltează.

Contracepția hormonală.

Intervențiile chirurgicale pe ovare.

Chimioterapia și radioterapia pelvină.

De ce contează

Inhibina B este primul domino al tranziției: scade ea, se ridică FSH, oscilează estradiolul. Această ordine explică de ce simptomele pot apărea cu ciclul încă perfect regulat.

Pe Healthwise, apare în explicarea fiziologiei perimenopauzei, a FSH și a limitelor analizelor hormonale.

Concluzie

Inhibina B este hormonul produs de foliculii în creștere care frânează secreția de FSH; scăderea ei este una dintre cele mai precoce modificări ale tranziției menopauzale.

Ce trebuie reținut: secvența este scăderea inhibinei B, creșterea FSH, apoi variabilitatea estradiolului — de aceea un ciclu regulat nu exclude tranziția, iar dozarea ei nu se folosește ca test diagnostic după patruzeci și cinci de ani.

« Back to Glossary Index