Lactație

(categorie: fiziologie, obstetrică)

Lactația este producerea și eliberarea laptelui de către glanda mamară, un proces coordonat de prolactină pentru sinteză și de oxitocină pentru ejecție.

Se instalează după naștere, odată cu scăderea bruscă a progesteronului placentar, care până atunci bloca efectul prolactinei asupra țesutului mamar.

Cum funcționează

În sarcină, prolactina crește progresiv și pregătește glanda mamară, dar producția efectivă de lapte este inhibată de nivelurile mari de progesteron.

După expulzia placentei, progesteronul scade rapid, iar prolactina, rămasă crescută, poate acționa nestingherit. Secreția de lapte se instalează în primele zile.

Menținerea producției depinde de supt. Stimularea mamelonului declanșează un reflex care crește eliberarea de prolactină și de oxitocină — prima susține sinteza, a doua contractă celulele care împing laptele spre canale.

Acest mecanism explică principiul fundamental al alăptării: cu cât glanda este golită mai frecvent, cu atât producția se menține. Reducerea stimulării duce la scăderea treptată a secreției.

Hormonii implicați

Prolactina

Susține sinteza laptelui în celulele glandulare.

Oxitocina

Produce ejecția laptelui prin contracția celulelor mioepiteliale.

Scăderea progesteronului

Ridică blocajul care împiedica lactația în sarcină.

Reflexul de supt

Menține producția prin stimulare repetată.

Relevanță clinică

Prolactina crescută în timpul alăptării este fiziologică și nu necesită nicio investigație. Măsurarea ei în această perioadă nu are sens diagnostic.

Lactația are și un efect contraceptiv parțial, prin suprimarea ovulației. Acesta este incomplet și depinde de frecvența alăptării, deci nu este o metodă contraceptivă fiabilă.

Secreția lactată apărută în afara sarcinii sau a alăptării nu este lactație, ci galactoree, și are altă semnificație clinică — impune evaluarea prolactinei.

Stimularea mamară repetată, inclusiv în afara alăptării, poate crește prolactina. De aceea recomandarea standard este de a o evita înaintea recoltării pentru analiză.

Agoniștii dopaminergici reduc prolactina și, prin asta, suprimă lactația. Acest lucru este relevant pentru o persoană care alăptează și primește un astfel de tratament.

Ce trebuie știut

Prolactina crescută în alăptare este fiziologică.

Măsurarea prolactinei în această perioadă nu are sens diagnostic.

Efectul contraceptiv al alăptării este parțial și nefiabil.

Secreția lactată în afara alăptării este galactoree, nu lactație.

Agoniștii dopaminergici suprimă lactația.

Factori care influențează producția de lapte

Frecvența golirii glandei mamare.

Nivelul de prolactină.

Scăderea progesteronului postpartum.

Starea nutrițională și hidratarea.

Unele medicamente.

Stresul și odihna.

Afecțiunile tiroidiene.

De ce contează

Lactația explică de ce o prolactină crescută se interpretează complet diferit în funcție de context: aceeași valoare este fiziologică la o persoană care alăptează și un motiv de investigație la alta.

Pe Healthwise, apare în explicarea prolactinei, a galactoreei și a perioadei postpartum.

Concluzie

Lactația este producerea și eliberarea laptelui, coordonată de prolactină pentru sinteză și de oxitocină pentru ejecție.

Ce trebuie reținut: producția se menține prin golirea frecventă a glandei, iar prolactina crescută în această perioadă este fiziologică și nu se investighează.