Lacto-fermentare

by Mihaela Marinescu
2 minutes read
« Back to Glossary Index

(categorie: nutriție, microbiologie)

Lacto-fermentarea este fermentarea realizată de bacterii lactice, care transformă zaharurile în acid lactic. Este procedeul din spatele verzei murate, al kimchiului și al murăturilor în saramură.

Numele vine de la acidul lactic produs, nu de la lapte. Se aplică la fel de bine legumelor ca produselor lactate.

Cum funcționează

Bacteriile lactice sunt prezente natural pe suprafața legumelor. Sarea și absența oxigenului le dau avantaj față de speciile care ar strica alimentul.

Acidul lactic produs scade pH-ul, ceea ce conservă alimentul și blochează dezvoltarea bacteriilor de putrefacție și a mucegaiurilor.

Succesiunea speciilor este caracteristică. Primele etape sunt dominate de un grup de bacterii lactice, iar pe măsură ce aciditatea crește, altele, mai tolerante la acid, preiau fermentarea.

Concentrația de sare reglează procesul. Prea puțină sare permite speciilor nedorite să se dezvolte, prea multă încetinește bacteriile lactice.

Etapele procesului

Selecția prin sare și anaerobioză

Bacteriile lactice capătă avantaj față de speciile de putrefacție.

Acidifierea

Acidul lactic scade pH-ul și conservă alimentul.

Succesiunea speciilor

Grupuri tolerante la acid preiau fermentarea pe parcurs.

Stabilizarea

Produsul final are pH scăzut și floră dominată de bacterii lactice.

Relevanță clinică

Distincția care contează practic este între murăturile lacto-fermentate și cele în oțet. Cele în oțet sunt acidifiate chimic, nu fermentate, și nu conțin bacterii lactice vii.

Această diferență nu apare de regulă pe etichetă în mod explicit. Un indiciu util este lista de ingrediente: oțetul declarat înseamnă acidifiere, nu fermentare.

Produsele lacto-fermentate pasteurizate ulterior nu mai conțin bacterii vii, dar păstrează acidul lactic și moleculele formate în proces.

Conținutul de sare este relevant pentru persoanele cu hipertensiune sau cu restricție de sodiu. Murăturile sunt o sursă semnificativă, ușor de subestimat.

Fermentarea casnică este sigură dacă se respectă concentrația de sare și acoperirea cu saramură. Semnele unei fermentări greșite — mucegai, miros putrid, textură alunecoasă — înseamnă aruncarea produsului.

Ce se verifică

Lista de ingrediente: oțet declarat înseamnă acidifiere, nu fermentare.

Dacă produsul este pasteurizat.

Conținutul de sodiu, la persoanele cu restricție.

La fermentarea casnică: concentrația de sare și acoperirea cu saramură.

Semnele de fermentare greșită: mucegai, miros putrid, textură alunecoasă.

Factori care influențează reușita lacto-fermentării

Concentrația de sare.

Absența oxigenului.

Temperatura de fermentare.

Durata procesului.

Flora naturală a legumelor.

Igiena recipientelor.

De ce contează

Lacto-fermentarea explică o confuzie frecventă la raft: murăturile în oțet nu sunt fermentate, ci acidifiate chimic, și nu conțin bacterii lactice vii.

Pe Healthwise, apare în explicarea alimentelor fermentate și a diferenței dintre conservare și fermentare.

Concluzie

Lacto-fermentarea este fermentarea cu bacterii lactice care produc acid lactic, procedeul din spatele verzei murate și al murăturilor în saramură.

Ce trebuie reținut: numele vine de la acidul lactic, nu de la lapte, iar murăturile în oțet nu sunt lacto-fermentate.

Synonyms:
lacto-fermentare, lactofermentare, fermentatie lactica, lacto-fermentation, fermentare cu bacterii lactice, murare in saramura
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00