Receptacul floral

by Mihaela Marinescu
2 minutes read
« Back to Glossary Index

(categorie: botanică)

Receptaculul floral este baza lărgită a unei inflorescențe, pe care se prind florile. La anghinare este porțiunea cărnoasă cunoscută drept „inima” sau „fundul” anghinarei.

Este partea cea mai apreciată culinar și, în același timp, cea mai puțin fibroasă a capitulului.

Cum funcționează

În inflorescența de tip capitul, receptaculul se lărgește și devine o platformă pe care sute de flori mici se prind una lângă alta.

La anghinare, selecția milenară a mers exact în această direcție: receptacule tot mai mari și mai cărnoase, care au transformat un ciulin într-o legumă.

Textura depinde de maturitate. Într-un capitul recoltat la timp, receptaculul este moale și dulce; dacă recoltarea se întârzie, se lignifică și devine necomestibil.

Deasupra receptaculului se află florile nedeschise, care formează partea fibroasă din centru, îndepărtată la curățare la anghinarele mature.

Ce trebuie știut

Partea cea mai apreciată

Textura moale și gustul dulce o fac cea mai căutată culinar.

Rezultatul selecției

Milenii de cultivare au mărit receptaculul, transformând un ciulin în legumă.

Se lignifică la maturitate

Recoltarea târzie îl face necomestibil.

Partea fibroasă din centru

Florile nedeschise se îndepărtează la curățarea anghinarelor mature.

Relevanță clinică

La curățare, receptaculul se eliberează prin îndepărtarea bracteelor exterioare și a florilor fibroase din centru. La anghinarele foarte tinere, partea centrală este suficient de moale pentru a fi consumată.

Suprafața tăiată se înnegrește imediat, prin acțiunea unei enzime care transformă acizii cafeoilchinici în compuși bruni. Lămâia încetinește procesul.

Inimile de anghinare din borcan sau congelate sunt exact această parte, prelucrată industrial. Merită citită eticheta: cele marinate conțin ulei și sare în cantități care schimbă profilul nutrițional.

Din punct de vedere nutrițional, receptaculul concentrează inulina, fibrele, potasiul, magneziul și folatul. Acizii cafeoilchinici sunt prezenți, dar în cantitate mai mică decât în frunze.

Gătirea la abur sau înăbușirea în puțin lichid păstrează cel mai bine compușii solubili. La fierbere, o parte trece în apă, care capătă gust amar.

Cum se prepară

Se îndepărtează bracteele exterioare și florile fibroase din centru.

Suprafața tăiată se stropește imediat cu lămâie.

Gătirea la abur sau înăbușirea păstrează cel mai bine compușii solubili.

La anghinarele foarte tinere, partea centrală poate fi consumată.

Conservele marinate conțin ulei și sare adăugate.

Factori care influențează calitatea receptaculului

Momentul recoltării.

Soiul cultivat.

Mărimea capitulului.

Durata păstrării după recoltare.

Metoda de gătire.

Folosirea lămâii imediat după tăiere.

De ce contează

Receptaculul este proba cea mai clară a domesticirii: o platformă florală care, în strămoșul sălbatic, era subțire și fibroasă, iar după milenii de selecție a devenit partea pentru care se cultivă planta.

Pe Healthwise, apare în explicarea anghinarei, a capitulului floral și în prepararea culinară.

Concluzie

Receptaculul floral este baza cărnoasă pe care se prind florile, cunoscută la anghinare drept „inima” sau „fundul” ei.

Ce trebuie reținut: este partea cea mai apreciată culinar și rezultatul direct al selecției milenare; se lignifică la recoltare târzie, iar suprafața tăiată se înnegrește prin oxidare enzimatică.

Synonyms:
receptacul floral, receptacul, inima anghinarei, fundul anghinarei, floral receptacle, talamus
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00