Inulina

53 « Back to Glossary Index

(biochimie, nutriție funcțională, gastroenterologie)

Inulina este un polizaharid de stocare din familia fructanilor, format din lanțuri de unități de fructoză (10–60 unități) cu o glucoză terminală, legat prin legături beta(2→1) pe care enzimele digestive umane nu le pot hidroliza. Este prezentă natural în rădăcina de cicoare (sursă principală industrială), topinambur, anghinare, usturoi, ceapă, praz, banane verzi, agave și sparanghel, și produsă industrial prin hidroliza parțială a inulinei de cicoare pentru a produce FOS (fructooligozaharide, varianta cu lanț scurt). Este cel mai utilizat ingredient prebiotic din industria alimentară, cu dovezi clinice solide pentru efecte bifidogenice și beneficii digestive și metabolice la doze de 5–20 g/zi.

Mecanismul biologic

•  Rezistența la digestie — legăturile beta(2→1) ale inulinei sunt rezistente la amilazele salivare și pancreatice și la zaharazele intestinale; inulina ajunge intactă în colonul proximal unde devine substrat pentru bacteriile benefice; aceasta o clasifică drept fibră dietetică fermentabilă și prebiotic

•  Fermentare bifidogenică — Bifidobacterium longum, B. adolescentis și B. bifidum posedă inulinaze specifice pentru hidroliza inulinei; cresc selectiv în abundență în prezența inulinei față de alte bacterii colonice; fermentarea produce acetat și lactat (SCFA), acidifică colonul și furnizează substrat secundar bacteriilor producătoare de butirat (Faecalibacterium prausnitzii, Roseburia)

•  Inulina vs. FOS — inulina are lanțuri lungi (GP 10–60), fermentată mai lent și mai distal în colon; FOS (GP 2–8) este fermentată rapid și proximal, cu producție mai rapidă de gaze; combinarea inulina + FOS acoperă un spectru mai larg al colonului și are efect bifidogenic mai uniform față de unul singur; tolerabilitate digestivă mai bună a inulinei față de FOS la doze egale

•  Efecte metabolice suplimentare — inulina reduce LDL-colesterolul prin reducerea absorbției acizilor biliari; poate reduce moderat trigliceridele; crește absorbția calciului și magneziului în colonul distal prin acidificare (formarea de săruri solubile); reduce glicemia postprandială prin încetinirea golirii gastrice la doze >8 g/zi

Contexte clinice relevante

•  Constipație — inulina și FOS cresc frecvența defecatiei și ameliorează consistența scaunului la adulți și vârstnici cu constipație; eficacitate similară lactuloze în studii comparative; doza: 10–20 g/zi; debutul efectului la 1–2 săptămâni

•  Sindromul metabolic — suplimentarea cu inulina (10–16 g/zi) reduce trigliceridele, glicemia à jeun și crește sensibilitatea la insulina în studii clinice la persoane cu sindrom metabolic; mecanismul implică producția de propionat și modularea secreției de GLP-1

•  IBS și inulina — inulina și FOS sunt FODMAP și pot exacerba simptomele IBS prin producție excesivă de gaze; contraindicată în faza de restricție FODMAP; persoanele cu IBS trebuie să crească aportul de inulina gradual și să monitorizeze toleranța

•  Surse alimentare — cicoare crudă (41g/100g), topinambur (16g/100g), usturoi (9–16g/100g), praz (3–10g/100g), ceapă (2–6g/100g), banane verzi (0.3–0.7g/100g); suplimentele (Benefiber, Metamucil Inulin) permit doze terapeutice mai mari și mai controlate

inulina este unul dintre cele mai bine studiate prebiotice — și unul dintre cele mai des cauzatoare de discomfort digestiv la introducere bruscă sau la doze mari. creșterea graduală de la 3–5 g/zi spre doza terapeutică reduce semnificativ balonarea și flatulenta. la persoanele cu IBS, orice sursă de inulina (inclusiv zahărul de cocos cu 1–3% inulina) trebuie abordată cu precauție.

« Back to Glossary Index