Mangan

41 « Back to Glossary Index

(biochimie, nutriție, toxicologie)

Manganul (Mn) este un oligoelement esențial prezent în organism în cantități de 10–20 mg, concentrat în oase, ficat, rinichi și pancreas. Este cofactor al mai multor enzime esențiale: superoxid dismutaza mitocondrială (MnSOD), arginaza, piruvat carboxilaza și glutamina sintetaza. Deficitul de mangan este rar la om (dat abundenței sale în cereale integrale, leguminoase, nuci și ceai), dar toxicitatea cronică prin expunere industrială (sudori, mineri în mine de mangan) produce manganism — o sindrom neurologic similar bolii Parkinson. Siropul de arțar este o sursă alimentară neobișnuit de bogată în mangan față de îndulcitorii alternativi.

Mecanismul biologic

•  MnSOD — superoxid dismutaza mitocondrială cu mangan ca cofactor este principala apărare antioxidantă a mitocondriei împotriva radicalilor superoxid produși de lanțul respirator; distinctă de CuZnSOD citoplasmatica; esențiala pentru funcția mitocondrială în toate celulele cu metabolism aerob intens (inimă, creier, mușchi)

•  Piruvat carboxilaza — enzima mitocondrială cu mangan care convertește piruvatul la oxalacetat, esențiala pentru gluconeogeneză și pentru reaprovizionarea ciclului Krebs; deficitul de mangan perturbă metabolismul energetic

•  Arginaza — enzima cu mangan din ciclul ureei care convertește arginina în uree și ornitina; esențiala pentru detoxifierea amoniacului; deficitul produce hiperamoniemie

•  Absorbția și reglarea — manganul este absorbit în intestinul subțire prin transportori DMT1 (shared cu fierul); absorbtia este invers proporțională cu aportul (crește în deficit, scade în exces); eliminat prin bilă în fecale; bariera intestinală și biliară reglează homeostazia; fierul crescut reduce absorbția manganului — competiție pe același transportor

•  Toxicitate — manganismul apare la expunere industrială (inhalare de pulberi) sau prin apa potabilă contaminată; nu a fost raportat la consum alimentar normal; simptome: rigiditate, tremor, tulburări de mers, simptome psihiatrice (anxietate, iritabilitate, halucinații) — similar Parkinson

Contexte clinice relevante

•  Necesarul zilnic — AI (Adequate Intake): 1,8 mg/zi (femei), 2,3 mg/zi (bărbați); UL (tolerable upper intake level): 11 mg/zi; siropul de arțar furnizează ~2–5 mg mangan per 100 ml — o porție de 2–3 linguri (30–45 ml) poate acoperi 25–75% din AI

•  Surse alimentare — tărâțe de grâu (10 mg/100g), alune de pădure (6 mg/100g), nuci pecan (5 mg/100g), tofu (1–3 mg/100g), leguminoase (0.5–1 mg/100g), ceai negru (1–2 mg/cana); siropul de arțar (2–5 mg/100ml) este una dintre sursele cu concentrație mai mare, dar și cu caloriile zaharozei asociate

•  Deficitul de mangan — rar la om în condiții normale de alimentație; experimental produce: retard de creștere, anomalii scheletice, disfuncție reproductivă, perturbarea metabolismului glucidic; posibil mai frecvent în dietele extrem de restrictive sau la persoanele cu malabsorbție cronică

•  Interacțiunea cu fierul — aportul ridicat de fier reduce absorbția manganului și invers; persoanele cu anemie feriprivă tratate cu suplimente de fier pot absorbi mai puțin mangan; nutriția integrală cu diversitate alimentară asigură echilibrul fără suplimentare individuală

manganul din siropul de arțar este o diferență nutritivă reală față de zahărul alb rafinat — dar nu justifică consumul crescut de sirop de arțar. aceleași cantități de mangan se găsesc în alune, tofu sau ceai negru, fără caloriile din zaharoza. valoarea nutritivă a manganului din siropul de arțar este un avantaj marginal al unui îndulcitor cu profil metabolic similar zahărului, nu un argument pentru a-l consuma în cantități mai mari.

« Back to Glossary Index