Rejuvenation Olympics: cum funcționează clasamentul îmbătrânirii biologice și ce măsoară DunedinPACE

Rejuvenation Olympics este un clasament public care ordonează participanții după viteza cu care par să îmbătrânească biologic, estimată dintr-un test de sânge ce citește metilarea ADN-ului prin algoritmul DunedinPACE. Pe scala acestui test, valoarea 1,0 corespunde unui an biologic pentru fiecare an calendaristic, iar primii cinci participanți din clasamentul Rejuvenation Olympics afișează, la sfârșitul lui octombrie 2026, valori între 0,50 și 0,59. DunedinPACE este unul dintre cele mai bine validate ceasuri epigenetice, asociat în cohorte mari cu bolile cronice, cu dizabilitatea și cu mortalitatea, însă a fost construit pentru studii pe grupuri de oameni, nu pentru a stabili cât va trăi o anumită persoană. Clasamentul reflectă, așadar, un instrument de cercetare solid, citit prin regulile unei competiții: numărul de teste efectuate, selecția celor mai bune rezultate, lipsa ajustării pentru vârstă și costul participării.

Competiția a fost lansată în 2023 de antreprenorul american Bryan Johnson, cunoscut pentru protocolul său de longevitate numit Blueprint, împreună cu medicul Oliver Zolman și cu TruDiagnostic, o companie care comercializează teste epigenetice. De atunci, ideea de a transforma îmbătrânirea într-o probă sportivă, cu clasament, locuri fruntașe și rivalități publice, a dat naștere unei mici industrii: alte clasamente, podcasturi dedicate, protocoale publicate pas cu pas și companii de suplimente care își promovează clienții cu scoruri bune. Numărul celor înscriși a crescut de la aproximativ 4.000 la începutul lui 2024 la peste 5.600 în primăvara lui 2025, potrivit cifrelor comunicate de organizatori și de presa americană.

Confuzia în jurul acestui subiect pornește de la trei suprapuneri frecvente. Prima este cea dintre vârsta biologică, o estimare a stării organismului la un moment dat, și ritmul îmbătrânirii, o estimare a vitezei cu care organismul se deteriorează. A doua este cea dintre asocierea statistică, valabilă pentru mii de oameni, și prognoza individuală, care nu se poate deduce din ea. A treia este cea dintre schimbarea unui test și schimbarea biologiei pe care testul ar trebui să o reflecte. Clasamentul Rejuvenation Olympics le reunește pe toate trei, iar înțelegerea lui cere separarea lor atentă.

Subiectul contează și pentru cititorul care nu va intra niciodată într-o asemenea competiție. Testele epigenetice de tip DunedinPACE se vând tot mai des direct publicului, inclusiv în Europa, iar rezultatele lor sunt prezentate ca o sinteză a sănătății întregului organism. A ști ce poate și ce nu poate spune un astfel de scor ajută la decizii mai liniștite: când merită făcut un test, cum se citește rezultatul și ce rămâne, în continuare, mai important decât orice cifră de pe un clasament online.

Rejuvenation Olympics în șapte idei

• Rejuvenation Olympics este un clasament online, lansat în 2023, care compară cât de repede îmbătrânesc participanții, pe baza unui test de sânge.
• Testul citește mici marcaje chimice de pe ADN, care se schimbă odată cu vârsta, cu stilul de viață și cu mediul.
• Rezultatul arată viteza îmbătrânirii: 1 înseamnă ritmul mediu, iar 0,5 înseamnă aproximativ jumătate din ritmul obișnuit, estimat pe moment.
• În studii mari, oamenii cu scoruri mai mari au avut mai des boli cronice, dizabilitate și decese premature, dar la nivel de grup.
• Regulile favorizează testarea frecventă, fiindcă în clasament contează media celor mai bune trei rezultate din ultimii doi ani.
• Într-un studiu controlat, mâncatul cu aproximativ 12% mai puține calorii, timp de doi ani, a încetinit ritmul cu doar 2–3%.
• Un scor îngrijorător se discută cu medicul, alături de tensiune, glicemie, colesterol și celelalte analize obișnuite.

Ce este Rejuvenation Olympics și cum a apărut clasamentul

Rejuvenation Olympics a pornit dintr-o întrebare simplă, formulată ca o provocare sportivă: cine îmbătrânește cel mai încet? Pentru a putea compara oameni foarte diferiți, organizatorii aveau nevoie de un singur număr, măsurat la fel pentru toți, care să poată fi repetat la câteva luni distanță. Alegerea a căzut pe DunedinPACE, un algoritm dezvoltat de cercetători de la universitățile Duke și Columbia pe baza unei cohorte urmărite din copilărie în Noua Zeelandă. Testul se face dintr-o probă mică de sânge, recoltată adesea acasă, prin înțeparea unui deget, și trimisă laboratorului TruDiagnostic din Statele Unite.

Participarea presupune achiziționarea testelor, acordul pentru publicarea datelor și repetarea analizei la intervale regulate. Pe pagina competiției, organizatorii recomandă retestarea la fiecare trei luni și precizează că un abonament anual include patru teste. Clasamentul se actualizează zilnic, poate fi filtrat după gen și țară și separă participanții care au acumulat suficiente teste pentru a fi considerați verificați de cei aflați la început.

Primele versiuni: un clasament relativ și unul absolut

În 2023, competiția a fost lansată cu două clasamente paralele. În cel relativ, participanții primeau puncte după cât își îmbunătățiseră scorul față de propria valoare de pornire, ceea ce favoriza progresul, indiferent de punctul de plecare. În cel absolut, conta valoarea ritmului îmbătrânirii raportată la vârsta cronologică, ceea ce favoriza rezultatul final. Numărul de participanți afișați era inițial limitat, iar printre primii participanți vizibili s-au numărat și oameni fără resurse financiare mari, care au urcat în clasament cu rutine simple de alimentație, mișcare și somn.

Unul dintre exemplele cele mai citate din această perioadă este cel al unei recrutoare din Phoenix, în vârstă de 55 de ani, care a ocupat mai bine de un an locul al doilea, înaintea lui Bryan Johnson, cu un buget lunar declarat de aproximativ 108 dolari. Rezultatul ei a fost obținut în cadrul unui studiu de caz finanțat de un producător de suplimente pentru longevitate, iar scorul a coborât de la 0,76 la 0,65 în decurs de șase luni. Povestea a devenit argumentul preferat al celor care susțin că longevitatea nu trebuie să fie scumpă, dar și un exemplu despre cât de greu se separă, într-un singur caz, efectul unui produs de efectul atenției sporite acordate stilului de viață.

Clasamentul relativ din prima ediție avea și o slăbiciune statistică mai puțin vizibilă, cunoscută drept regresie spre medie. Fenomenul a fost descris în 1886 de savantul britanic Francis Galton, care a observat că părinții foarte înalți au, în medie, copii ceva mai puțin înalți decât ei, iar părinții foarte scunzi au copii ceva mai puțin scunzi. Galton a interpretat inițial observația ca pe o tendință biologică spre mediocritate. Explicația reală este statistică: o valoare extremă conține, de obicei, și o componentă de întâmplare, care nu se repetă la măsurarea următoare.

Același mecanism acționează asupra oricărui test repetat. O persoană care își face primul test epigenetic într-o perioadă nefavorabilă, de pildă după o infecție, după săptămâni de somn insuficient sau într-un moment de stres intens, obține un rezultat mai slab decât valoarea ei obișnuită. La al doilea test, făcut în condiții mai bune, rezultatul tinde să revină spre valoarea obișnuită, chiar dacă între timp nu s-a schimbat nimic în stilul de viață. Un clasament care răsplătește îmbunătățirea față de primul test răsplătește, în parte, tocmai această revenire.

Studiile clinice controlează fenomenul prin trei metode. Prima este grupul de control, la care regresia spre medie apare la fel ca în grupul tratat, astfel încât diferența dintre grupuri rămâne efectul intervenției. A doua este folosirea mai multor măsurători la pornire, a căror medie este mai puțin influențată de o zi neobișnuită. A treia este o analiză statistică ce ia în calcul valoarea de pornire. Un studiu de caz cu o singură persoană, două teste și niciun grup de control nu poate aplica niciuna dintre aceste metode. O coborâre de la 0,76 la 0,65 poate reflecta efectul unei intervenții, regresia spre medie, variația măsurătorii sau o combinație a lor, iar datele disponibile nu permit separarea lor.

Rejuvenation Olympics 2.0 și trecerea la scorul absolut

În 2024, TruDiagnostic a relansat competiția sub forma unei versiuni 2.0. Limita de participanți a fost eliminată, iar clasamentul a trecut exclusiv la valoarea absolută a ritmului îmbătrânirii, fără raportare la progresul personal și fără ajustare pentru vârstă. În vara aceluiași an, regula de calcul s-a schimbat din nou: în locul celui mai bun rezultat anual, clasamentul a început să folosească media celor mai bune trei teste din ultimele 24 de luni. Rezultatele mai vechi de doi ani au ieșit din calcul.

Schimbările au fost contestate public de o parte dintre participanți. Unii au observat că trecerea la media celor mai bune trei teste coincidea cu o perioadă în care Bryan Johnson, unul dintre fondatori, își îmbunătățise scorul după o terapie genică experimentală cu folistatină, efectuată în afara Statelor Unite, și că noua regulă îi favoriza pe cei care se testează des. Johnson a declarat în repetate rânduri că se testează de peste 20 de ori pe an. Alții au salutat renunțarea la ajustarea pentru vârstă, pe motiv că pune toți concurenții pe aceeași scală. Ulterior, o companie de suplimente ai cărei clienți fuseseră reclasificați sau scoși din clasament și-a publicat propria listă, susținând că regulile s-au modificat fără explicații publice prealabile.

Terapia genică pomenită în disputa despre schimbarea regulilor merită o explicație separată, pentru că ilustrează distanța dintre un clasament și medicina bazată pe dovezi. Folistatina este o proteină produsă în mod natural de organism, izolată pentru prima dată în 1987 din lichidul folicular ovarian. Numele ei vine de la efectul care a dus la descoperire: inhibă secreția de FSH, hormonul foliculostimulant. Ulterior s-a constatat că rolul ei principal este de a lega și neutraliza alte proteine din aceeași familie, în special activinele și miostatina.

Miostatina este frâna naturală a creșterii musculare. În 1997, echipa geneticianului Se-Jin Lee a arătat că șoarecii la care gena miostatinei a fost dezactivată dezvoltă o masă musculară mult mai mare decât a animalelor normale, în unii mușchi de două până la trei ori mai mare. Aceeași explicație s-a găsit apoi pentru rasa de bovine Belgian Blue, cunoscută de crescători de peste un secol pentru musculatura ei neobișnuită, purtătoare a unei mutații naturale a acestei gene. De aici a pornit interesul pentru folistatină ca posibil tratament al pierderii musculare din distrofii, din boli cronice și din îmbătrânire.

Terapia administrată lui Bryan Johnson a fost dezvoltată de Minicircle, o companie americană de mici dimensiuni, și constă într-un fragment circular de ADN, un plasmid, care determină celulele să producă mai multă folistatină. Injecțiile au fost făcute pe insula Roatán din Honduras, într-o zonă economică cu reglementare proprie, începând din septembrie 2023, la un cost raportat de aproximativ 25.000 de dolari pe administrare. Terapia nu este aprobată de Agenția pentru Alimente și Medicamente a Statelor Unite (FDA), compania nu a publicat date dintr-un studiu clinic, iar beneficiile documentate provin din studii pe animale. Specialiști citați de presa americană au atras atenția asupra riscurilor teoretice ale stimulării prelungite a creșterii tisulare, inclusiv a riscului de cancer, și asupra lipsei oricărei monitorizări independente.

Plecarea lui Oliver Zolman și disputa despre valoarea științifică

În martie 2025, Oliver Zolman, medicul care fusese cofondator al competiției și coordonator științific al protocolului lui Johnson, s-a retras din proiect. Potrivit unei cronologii publicate de organizatorii Longevity World Cup, o competiție rivală, Zolman a motivat plecarea prin îngrijorări privind integritatea științifică a clasamentului, pe care l-a descris drept neștiințific și fără semnificație clinică după modificările aduse de Johnson și de TruDiagnostic. Sursa provine dintr-o competiție concurentă, așa că afirmația trebuie citită cu prudență, dar ea rezumă o critică formulată și de alți participanți: un clasament poate deveni mai spectaculos tocmai prin reguli care îl îndepărtează de logica unui studiu.

La 1 ianuarie 2026, Bryan Johnson ocupa primul loc în Rejuvenation Olympics, în timp ce clasamentul rival era condus de un cercetător care folosește un alt instrument de măsurare a vârstei biologice. Cele două competiții au ajuns astfel să numească simultan câștigători diferiți, pe baza unor ceasuri biologice diferite, ceea ce spune ceva important despre natura acestor clasamente: rezultatul depinde la fel de mult de instrumentul ales ca de biologia celui testat.

Clasamentul Rejuvenation Olympics în octombrie 2026

La data documentării acestui articol, pagina oficială a competiției afișează următorii cinci participanți în fruntea clasamentului DunedinPACE. Toți cei cinci sunt marcați ca verificați, adică au cel puțin trei teste în ultimii doi ani. Pagina precizează că ultima zi de înscriere în actuala ediție este 30 octombrie 2026, iar competiția se încheie la 30 martie 2027.

Sursa: rejuvenationolympics.com, consultat la 28 octombrie 2026. Clasamentul se actualizează zilnic, astfel încât ordinea se poate modifica.

Diferențele dintre primele locuri sunt de ordinul sutimilor. Între locul întâi și locul al treilea se află două sutimi, o distanță mai mică decât variația pe care o pot produce, între două recoltări apropiate, factori obișnuiți precum o infecție recentă, o perioadă de somn slab sau diferențele dintre loturile de reactivi ale laboratorului. Un clasament care ordonează oameni la nivel de sutimi presupune o precizie pe care testul o are la nivel de grup, dar mai puțin la nivelul unei singure măsurători individuale.

Media celor mai bune trei teste și cel mai bun test

Clasamentul afișează pentru fiecare participant două valori. Prima este media celor mai bune trei teste din ultimii doi ani, valoarea după care se face ierarhizarea. A doua este cel mai bun test individual. Diferența dintre ele arată cât de constante sunt rezultatele unei persoane. O captură a clasamentului publicată în ianuarie 2026 ilustrează bine această diferență.

Sursa: captură a clasamentului publicată în ianuarie 2026 pe un site independent de analiză a longevității. Valorile au fost actualizate între timp.

Cazul de pe ultimul rând este instructiv. Un participant cu cel mai bun test individual din tabel, 0,45, se află mult mai jos în clasament, pentru că celelalte rezultate ale sale au fost considerabil mai mari. Dacă același om ar fi făcut un singur test, în ziua acelui rezultat, ar fi părut cel care îmbătrânește cel mai încet. Dacă ar fi făcut un singur test într-o altă zi, ar fi părut aproape de mijlocul primelor zece locuri. Exemplul arată de ce o singură măsurătoare epigenetică se interpretează cu prudență și de ce regulile de calcul ale clasamentului influențează atât de mult ordinea finală.

DunedinPACE: testul din spatele clasamentului Rejuvenation Olympics

Pentru a înțelege ce ierarhizează clasamentul Rejuvenation Olympics, trebuie înțeles mai întâi cum a fost construit DunedinPACE. Numele vine de la Dunedin, orașul din Noua Zeelandă unde, în 1972 și 1973, s-au născut cei 1.037 de copii incluși în Dunedin Multidisciplinary Health and Development Study, una dintre cele mai lungi și mai complete cercetări longitudinale din lume. Acronimul PACE înseamnă, în engleză, ritmul îmbătrânirii calculat din epigenom.

Ce este metilarea ADN-ului și de ce se schimbă în timp

Secvența ADN-ului, adică ordinea literelor genetice, rămâne în mare parte aceeași de-a lungul vieții. Ceea ce se modifică este modul în care această secvență este citită. Unul dintre mecanismele prin care celulele reglează accesul la gene este metilarea ADN-ului: atașarea unor mici grupări chimice, numite grupări metil, pe anumite poziții ale ADN-ului, în special acolo unde o citozină este urmată de o guanină. Aceste poziții se numesc situsuri CpG, iar genomul uman conține câteva milioane.

Gradul de metilare al fiecărui situs se poate măsura ca proporție, între 0 și 1, în celulele dintr-o probă. Odată cu înaintarea în vârstă, unele situsuri devin treptat mai metilate, altele mai puțin. O parte dintre aceste schimbări sunt foarte regulate și urmează vârsta aproape ca un ceas, de unde și denumirea de ceasuri epigenetice. Altă parte reflectă expunerile acumulate: fumatul, inflamația cronică, excesul de greutate, stresul prelungit, anumite medicamente sau condițiile de viață din copilărie. Testele comerciale citesc, de regulă, aproximativ 850.000 de situsuri cu ajutorul unor cipuri de tip microarray, apoi aplică un algoritm care selectează și cântărește doar câteva sute dintre ele.

De la limita Hayflick la ceasurile epigenetice: o scurtă istorie a măsurării îmbătrânirii

Ideea că îmbătrânirea poate fi măsurată în interiorul celulelor este mai veche decât testele epigenetice. În 1961, biologul american Leonard Hayflick a observat, împreună cu Paul Moorhead, că celulele umane crescute în laborator nu se divid la nesfârșit, ci se opresc după aproximativ 40–60 de diviziuni. Pragul, numit ulterior limita Hayflick, a contrazis convingerea de atunci că celulele scoase din organism ar fi nemuritoare și a sugerat existența unui contor intern al diviziunilor.

Explicația a venit în deceniile următoare, odată cu descoperirea telomerilor, secvențele repetitive care protejează capetele cromozomilor și se scurtează la fiecare diviziune, și a telomerazei, enzima care îi poate reface. Elizabeth Blackburn, Carol Greider și Jack Szostak au primit pentru aceste descoperiri Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2009. Telomerii au devenit astfel primul ceas biologic măsurabil în sânge. În practică, s-au dovedit însă prea variabili de la o persoană la alta și de la o metodă de laborator la alta pentru a spune ceva precis despre un singur om.

Pasul următor a fost făcut în 2013, când două echipe au publicat, la câteva luni distanță, primele ceasuri bazate pe metilarea ADN-ului. Gregory Hannum și colaboratorii săi au construit un model din 71 de situsuri CpG, pornind de la sângele a 656 de persoane cu vârste între 19 și 101 ani. Steve Horvath, de la Universitatea California din Los Angeles, a folosit aproximativ 8.000 de probe din circa 50 de țesuturi și tipuri de celule și a obținut un ceas din 353 de situsuri, valabil aproape în orice țesut al corpului. Ambele modele estimau vârsta din calendar cu o eroare medie de doar câțiva ani, o precizie fără precedent pentru un biomarker.

Diferențele dintre vârsta estimată și vârsta reală s-au dovedit curând mai interesante decât acuratețea în sine, pentru că se asociau cu boala și cu mortalitatea. De aici a pornit a doua generație de ceasuri, antrenate direct pe consecințele îmbătrânirii: PhenoAge, în 2018, construit pe un scor clinic legat de mortalitate, și GrimAge, în 2019, antrenat pe timpul până la deces. A treia etapă a fost renunțarea la ideea de vârstă în favoarea vitezei: DunedinPoAm, în 2020, și versiunea rafinată, DunedinPACE, în 2022. Fiecare generație și-a schimbat ținta, iar această istorie explică de ce testele care poartă același nume generic, de ceas epigenetic, pot măsura lucruri diferite.

De la 19 biomarkeri urmăriți 20 de ani la un singur test de sânge

Spre deosebire de ceasurile epigenetice anterioare, DunedinPACE nu a fost antrenat să ghicească vârsta cronologică a unei persoane. Cercetătorii au pornit de la o măsură numită Pace of Aging, construită în cohorta Dunedin prin urmărirea a 19 indicatori ai funcționării organelor la vârstele de 26, 32, 38 și 45 de ani. Indicatorii acoperă sistemul cardiovascular, metabolismul, rinichii, ficatul, sistemul imunitar, sănătatea gingiilor și funcția pulmonară: tensiune arterială, colesterol, hemoglobină glicată, raport talie-șold, funcție renală, markeri de inflamație, capacitate pulmonară, pierdere de os în jurul dinților și alții.

Pentru fiecare participant și pentru fiecare indicator, cercetătorii au calculat o curbă de evoluție în timp. Combinate, curbele arată cât de repede s-a deteriorat organismul fiecărei persoane într-un interval de aproape două decenii. Rezultatul a fost exprimat în ani biologici pe an calendaristic, cu media cohortei fixată la 1. Diferențele dintre oameni născuți în același an au fost mari: participantul cu cel mai lent ritm a acumulat aproximativ 0,40 ani biologici pe an, iar cel cu cel mai rapid ritm aproximativ 2,44.

Al doilea pas a fost transformarea acestei măsuri, care necesitase 20 de ani de urmărire, într-un test realizabil dintr-o singură recoltare de sânge. Cercetătorii au folosit metilarea ADN-ului măsurată la vârsta de 45 de ani și o metodă statistică de selecție a variabilelor, numită regresie elastic-net, pentru a găsi combinația de situsuri CpG care reproduce cel mai bine ritmul îmbătrânirii calculat din cei 19 indicatori. Înainte de antrenare, au eliminat situsurile cu fiabilitate scăzută la măsurători repetate pe aceeași probă. Algoritmul rezultat folosește 173 de situsuri CpG și a fost publicat în 2022 în revista eLife.

Viteză, nu vârstă: ce deosebește DunedinPACE de ceasurile clasice

Diferența dintre o vârstă biologică și un ritm al îmbătrânirii seamănă cu diferența dintre kilometrajul unei mașini și vitezometrul ei. Kilometrajul spune cât drum s-a parcurs până acum și include toată istoria. Vitezometrul spune cât de repede se merge în acest moment. Ceasurile epigenetice de primă generație funcționează ca un kilometraj. DunedinPACE a fost conceput să funcționeze ca un vitezometru, de unde și interesul pentru el în studiile care testează intervenții: o schimbare de ritm poate apărea mai repede decât o schimbare a vârstei biologice acumulate.

Clasificarea pe generații este folosită frecvent în literatura de specialitate, deși nu toți autorii o adoptă identic.

Ce prezice DunedinPACE și ce nu poate spune despre o singură persoană

Valoarea unui biomarker al îmbătrânirii se judecă după câteva criterii: dacă rezultatul se repetă când aceeași probă este măsurată de două ori, dacă se asociază cu evenimente reale de sănătate, dacă reflectă expuneri cunoscute ca dăunătoare și dacă răspunde la intervenții testate în studii controlate. La primele trei criterii, DunedinPACE se numără printre cele mai bine documentate instrumente epigenetice disponibile.

Asocierea cu bolile cronice, dizabilitatea și mortalitatea

În lucrarea de validare, cercetătorii au testat DunedinPACE în cinci seturi de date independente de cohorta în care a fost construit. În cohorta americană Framingham Offspring, cu aproape 2.500 de participanți, fiecare creștere cu o abatere standard a scorului s-a asociat cu un risc de deces cu aproximativ 65% mai mare în perioada de urmărire, cu un risc mai mare de boală cardiovasculară și de accident vascular cerebral și cu mai multe limitări în activitățile zilnice. În Normative Aging Study, o cohortă de bărbați vârstnici, asocierile au mers în aceeași direcție, cu intensitate mai mică. Mărimea efectelor a fost comparabilă cu cea a ceasului GrimAge, iar DunedinPACE a adăugat informație predictivă peste acesta.

Testul a reflectat și expuneri cunoscute ca dăunătoare. În cohorta britanică E-Risk, tinerii de 18 ani care trecuseră prin adversități în copilărie, precum violența în familie, neglijarea sau sărăcia severă, aveau deja un ritm al îmbătrânirii estimat mai rapid decât colegii lor de aceeași vârstă. Este unul dintre rezultatele care au dat credibilitate ideii că ritmul măsurat captează o acumulare biologică reală, nu doar zgomot statistic.

Măsura originală, construită din cei 19 indicatori, a fost la rândul ei asociată cu consecințe vizibile încă de la 45 de ani. Participanții din cohorta Dunedin cu un ritm mai rapid aveau, la această vârstă, performanțe cognitive mai slabe, semne de îmbătrânire cerebrală la imagistică, echilibru și forță de prindere mai reduse, un aspect facial perceput ca mai în vârstă de evaluatori independenți și o atitudine mai pesimistă față de propria îmbătrânire.

Fiabilitatea tehnică: cât de repetabil este rezultatul

Un avantaj al DunedinPACE față de ceasurile mai vechi este fiabilitatea la măsurători repetate. În lucrarea de validare, aceeași probă măsurată de două ori pe același tip de cip a produs rezultate foarte apropiate, cu un coeficient de corelație intraclasă de 0,96–0,97, pe o scală pe care 1 înseamnă potrivire perfectă. Atunci când aceeași probă a fost măsurată pe două generații diferite de cipuri, coeficientul a scăzut la 0,87. Cu alte cuvinte, schimbarea tehnologiei de laborator poate muta scorul mai mult decât repetarea analizei pe aceeași platformă.

Zgomotul tehnic a fost documentat sistematic pentru ceasurile epigenetice în general. O analiză publicată în 2022 în Nature Aging a arătat că, pentru șase ceasuri epigenetice cunoscute, aceeași probă măsurată de două ori putea produce diferențe de până la nouă ani între cele două măsurători. Autorii au propus o soluție matematică, bazată pe componente principale, care a redus majoritatea diferențelor sub un an și jumătate. Concluzia lor este relevantă pentru orice competiție: atunci când se urmărește o persoană în timp, o parte din schimbările observate poate proveni din măsurare, nu din biologie.

Ce mai influențează rezultatul unei singure recoltări

Metilarea ADN-ului se măsoară în celulele din proba de sânge, în principal în globulele albe. Proporțiile dintre diferitele tipuri de globule albe variază de la o săptămână la alta, de exemplu după o infecție, o vaccinare, un efort fizic intens sau o perioadă de stres acut. Deoarece fiecare tip de celulă are propriul profil de metilare, schimbarea compoziției sângelui poate modifica scorul fără ca ritmul real al îmbătrânirii să se fi schimbat. Laboratoarele aplică corecții statistice pentru aceste proporții, dar corecțiile reduc efectul, nu îl elimină complet.

Mai există două limite pe care chiar autorii DunedinPACE le-au subliniat. Prima este că testul a fost dezvoltat și validat mai ales pe persoane de origine europeană, iar valabilitatea lui în populații diverse are nevoie de confirmare suplimentară. A doua este că scorul crește ușor odată cu vârsta: în cohorta Normative Aging Study, valorile au urcat, în medie, cu aproximativ 0,02 la fiecare cinci ani de urmărire, iar într-o cohortă britanică de adulți de vârste diferite scorul s-a corelat moderat cu vârsta cronologică. Ambele detalii contează pentru un clasament care pune pe aceeași scală oameni de 30 și de 65 de ani.

Regulile clasamentului Rejuvenation Olympics și efectul lor asupra rezultatelor

Fiecare regulă a unei competiții decide cine are avantaj. În Rejuvenation Olympics, trei reguli influențează ordinea mai mult decât s-ar putea crede la prima vedere: selecția celor mai bune trei teste, renunțarea la ajustarea pentru vârstă și costul participării, care determină cine se poate testa des.

De ce testarea frecventă coboară media celor mai bune trei teste

Orice măsurătoare repetată variază în jurul unei valori reale. Dacă o persoană face trei teste, media lor estimează destul de corect ritmul ei real. Dacă face 24 de teste și le păstrează doar pe cele mai bune trei, media acestora va fi aproape întotdeauna mai mică decât valoarea reală, pur și simplu pentru că au fost alese extremele norocoase ale variației. Fenomenul este cunoscut în statistică drept efect de selecție a extremelor și nu are nicio legătură cu biologia.

Tabelul de mai jos arată un model statistic simplu, construit pentru acest articol. Se presupune o persoană al cărei ritm real al îmbătrânirii este 0,70 și ale cărei teste variază întâmplător în jurul acestei valori cu o abatere standard de 0,03. Valorile au fost obținute prin simularea a 200.000 de serii de teste pentru fiecare scenariu.

Model ilustrativ: variația de 0,03 este o ipoteză de lucru, nu o valoare publicată de laborator. Tendința rămâne aceeași pentru orice valoare a variației, doar amploarea se schimbă.

Fără nicio schimbare biologică, persoana care face 48 de teste în doi ani, adică aproximativ două pe lună, apare în clasament cu un scor cu circa 0,06 mai bun decât aceeași persoană testată de trei ori. În primele locuri ale clasamentului, unde diferențele sunt de câteva sutimi, 0,06 poate însemna zeci de poziții. Modelul nu contestă faptul că participanții fruntași pot îmbătrâni mai încet. Arată doar că regula de calcul amestecă două lucruri diferite: ritmul real și numărul de încercări.

Fără ajustare pentru vârstă: un avantaj pentru concurenții mai tineri

Prima versiune a competiției ținea cont de vârsta cronologică. Versiunea actuală compară direct scorurile, indiferent de vârstă. Unii participanți au considerat schimbarea corectă, pentru că elimină o corecție discutabilă. Totuși, datele de validare arată că DunedinPACE tinde să crească odată cu vârsta, ceea ce înseamnă că, la același stil de viață, un concurent de 30 de ani pornește, în medie, cu un mic avantaj față de unul de 65 de ani. În același timp, clasamentul nu mai afișează vârsta participanților, astfel încât cititorul nu poate face singur această corecție.

Costul participării și cine ajunge, de fapt, în clasament

Participarea presupune plata testelor, iar estimările publicate pentru un abonament anual cu patru teste se situează în jurul a 1.000 de dolari. Concurenții care urmăresc primele locuri cheltuiesc, de regulă, mult mai mult, pe teste suplimentare, analize complementare, suplimente, aparatură și, în unele cazuri, terapii experimentale. Cei înscriși sunt, așadar, un grup foarte selectat: oameni interesați de sănătate, cu acces la resurse, care aleg să-și publice rezultatele. Un asemenea grup nu poate fi comparat direct cu populația generală, iar mediile sale nu spun ce rezultate ar obține o persoană obișnuită urmând același protocol.

Participarea are și un cost mai puțin vizibil decât prețul testelor: datele. Un profil de metilare a ADN-ului spune mult mai mult decât scorul DunedinPACE afișat în clasament. O metaanaliză din 2016, care a inclus aproape 16.000 de participanți din 16 cohorte, a identificat peste 2.600 de situsuri CpG a căror metilare diferă între fumători și nefumători. Majoritatea revin spre valorile nefumătorilor în primii cinci ani de la renunțare, dar unele rămân modificate și după trei decenii. Semnături asemănătoare au fost descrise pentru consumul de alcool, pentru greutatea corporală, pentru expuneri de mediu și pentru vârsta cronologică, astfel încât un profil epigenetic poate dezvălui informații pe care persoana testată nu le-a declarat nicăieri.

În Uniunea Europeană, Regulamentul general privind protecția datelor, cunoscut sub prescurtarea GDPR, definește datele genetice drept date cu caracter personal privind caracteristicile genetice moștenite sau dobândite ale unei persoane și le încadrează în categoriile speciale de date, a căror prelucrare este, în principiu, interzisă fără consimțământ explicit sau fără un alt temei strict prevăzut de lege. Un participant la Rejuvenation Olympics își trimite proba unui laborator din Statele Unite, își dă acordul pentru publicarea rezultatelor la înregistrarea kitului și apare în clasament cu numele propriu, alături de țară și de scor.

Pentru cititorul care ia în calcul un test epigenetic comandat din străinătate, câteva întrebări merită clarificate înainte de trimiterea probei: unde sunt stocate datele brute, cine are acces la ele, dacă sunt folosite în cercetare sau transmise unor parteneri, cât timp sunt păstrate și cum pot fi șterse definitiv. Răspunsurile se găsesc, de regulă, în termenii și în politica de confidențialitate a laboratorului, iar diferențele dintre companii pot fi importante. Un scor poate fi retras dintr-un clasament, dar datele brute deja analizate și partajate sunt mai greu de recuperat.

Mai există și conflictul de interese, recunoscut chiar de susținătorii competiției. Unul dintre fondatori este și participantul aflat pe primul loc, iar compania care face testele este și organizatorul clasamentului. Nimic din toate acestea nu dovedește manipularea rezultatelor, dar explică de ce schimbările de reguli au fost privite cu suspiciune și de ce o parte dintre participanți au migrat spre alte clasamente.

Ce intervenții modifică DunedinPACE în studii controlate

Cea mai importantă întrebare despre orice biomarker al îmbătrânirii este dacă se schimbă atunci când intervenim asupra organismului și dacă schimbarea are sens biologic. Răspunsul cel mai solid până acum vine din CALERIE, un studiu randomizat finanțat de Institutele Naționale de Sănătate din Statele Unite, în care adulți sănătoși, fără obezitate, au fost repartizați aleatoriu fie să-și reducă aportul caloric timp de doi ani, fie să-și păstreze alimentația obișnuită.

Studiul CALERIE: restricție calorică moderată, efect mic, dar real

Ținta inițială a fost o reducere a caloriilor cu 25%. În practică, participanții din grupul de intervenție au reușit, în medie, o reducere de aproximativ 12%, menținută doi ani. Analiza metilării ADN-ului, publicată în 2023 în Nature Aging, a inclus aproape 200 de participanți. Restricția calorică a încetinit ritmul îmbătrânirii măsurat prin DunedinPACE, cu un efect mic, pe care autorii l-au echivalat cu o încetinire de aproximativ 2–3%. În schimb, ceasurile PhenoAge și GrimAge, care estimează vârsta biologică acumulată, nu s-au modificat semnificativ.

Sursa: analiza epigenetică a studiului CALERIE (Waziry și colaboratorii, Nature Aging, 2023). Mărimea efectului pentru DunedinPACE a fost de aproximativ un sfert de abatere standard.

Rezultatul este important din două motive. Primul: arată că DunedinPACE răspunde la o intervenție despre care cercetarea pe animale a arătat că prelungește viața, ceea ce susține ideea că testul captează ceva legat de procesele îmbătrânirii. Al doilea: oferă o scară realistă. O intervenție exigentă, menținută doi ani sub supraveghere, a mutat ritmul cu câteva procente. Clasamentul Rejuvenation Olympics prezintă diferențe de 40–50% față de media populației. Distanța dintre cele două ordine de mărime nu se explică doar prin protocoale mai bune.

Studiul DO-HEALTH: omega-3, vitamina D și exercițiul fizic, testate pe ceasurile epigenetice

Al doilea studiu controlat important pentru DunedinPACE vine din Europa. DO-HEALTH a fost un studiu randomizat, desfășurat în cinci țări europene, care a testat la persoane de peste 70 de ani trei intervenții simple, separat și în combinație: 2.000 UI de vitamina D3 pe zi, 1 g de acizi grași omega-3 de origine marină pe zi și un program scurt de exerciții de forță la domiciliu, de trei ori pe săptămână. Designul, numit factorial, permite estimarea efectului fiecărei intervenții și a combinațiilor lor în același studiu.

Rezultatele principale, publicate în 2020, au fost neutre: după trei ani, niciuna dintre intervenții nu a avut un efect semnificativ asupra tensiunii arteriale, a funcției fizice, a funcției cognitive, a fracturilor nevertebrale sau a infecțiilor. În 2025, o analiză suplimentară a măsurat metilarea ADN-ului la 777 dintre participanții elvețieni, la începutul studiului și după trei ani, cu patru ceasuri epigenetice: PhenoAge, GrimAge, GrimAge2 și DunedinPACE. Printre autori s-au aflat chiar Daniel Belsky, unul dintre creatorii DunedinPACE, și Steve Horvath.

Suplimentarea cu omega-3 a încetinit trei dintre cele patru măsuri, inclusiv DunedinPACE, cu un efect echivalent cu aproximativ trei–patru luni de îmbătrânire biologică evitată pe parcursul celor trei ani. Pentru PhenoAge, cele trei intervenții au avut efecte aditive, combinația lor producând cea mai mare diferență. Autorii au prezentat analiza drept exploratorie, iar specialiștii din domeniu au subliniat că nu se știe dacă diferența se traduce în ani de viață sau în sănătate mai bună.

Studiul confirmă, în linii mari, lecția din CALERIE. Ceasurile epigenetice răspund la intervenții reale, testate corect, dar efectele sunt de ordinul câtorva procente, nu al zecilor de procente. În plus, DO-HEALTH oferă un exemplu concret al diferenței dintre un biomarker și un rezultat clinic: aceleași intervenții care au mișcat ceasurile nu au schimbat, în studiul principal, evenimentele de sănătate măsurate direct.

Protocoalele extreme: experimente pe o singură persoană

Participanții din fruntea clasamentului combină, de regulă, zeci de intervenții simultan: alimentație strict controlată, adesea vegetală și cu restricție calorică, exerciții zilnice, somn la ore fixe, zeci de suplimente, medicamente folosite în afara indicației aprobate, tratamente cu lumină, terapii hormonale și, în cazul lui Bryan Johnson, terapii genice experimentale. Atunci când un scor se îmbunătățește, nu există nicio modalitate de a ști care dintre aceste elemente a contat, dacă vreunul a contat sau dacă schimbarea vine din numărul mare de teste efectuate.

Aceste experimente pe o singură persoană au valoare ca observații și pot genera ipoteze pentru studii viitoare. Ele nu au însă grup de control, participantul știe întotdeauna ce intervenții face și nu se poate separa efectul intervențiilor de variația măsurătorii sau de selecția rezultatelor. Un protocol publicat de un fruntaș al clasamentului nu este, prin urmare, o rețetă testată, ci jurnalul unei persoane cu o biologie, o vârstă și resurse proprii.

Cum se citește un rezultat DunedinPACE: între variație normală și semnal de atenție

Pentru cineva care și-a făcut un test epigenetic sau intenționează să-l facă, întrebarea practică este ce înseamnă cifra primită. Raportul comercial plasează, de obicei, rezultatul pe o scală colorată, comparându-l cu populația de referință a laboratorului. Tabelul de mai jos oferă o grilă orientativă de lectură, nu un prag clinic.

Grilă orientativă construită pentru lectura rezultatelor. Laboratoarele folosesc propriile praguri și propriile populații de referință.

Câteva aspecte schimbă felul în care se interpretează orice rezultat. Un singur test este doar o fotografie, influențată de starea organismului din acea perioadă. Testele făcute la laboratoare diferite sau pe platforme diferite nu sunt direct comparabile. O schimbare mică între două teste, de câteva sutimi, se află adesea în marja de variație a măsurătorii. În sfârșit, testul este oferit de laborator pentru uz informativ și de cercetare, nu ca instrument de diagnostic, iar rezultatul nu indică prezența sau absența vreunei boli.

Când un rezultat ridicat devine motiv de discuție cu medicul

Un scor DunedinPACE ridicat nu este un diagnostic, dar poate fi un semnal că merită verificate elementele care, în studii, au fost asociate cu un ritm mai rapid al îmbătrânirii și care se pot măsura și trata direct. Medicul de familie poate evalua tensiunea arterială, glicemia și hemoglobina glicată, profilul lipidic, funcția renală, markerii inflamatori, greutatea și circumferința taliei, consumul de tutun și de alcool, calitatea somnului și nivelul de activitate fizică. Toți acești factori au praguri clinice stabilite, tratamente validate și o legătură directă, demonstrată, cu riscul de boală.

Dacă un test epigenetic determină o persoană să-și facă aceste verificări și să corecteze ceea ce se poate corecta, el a fost util, indiferent de cifra afișată. Dacă, în schimb, un rezultat bun devine motiv de a amâna analizele obișnuite sau un rezultat slab produce anxietate fără să ducă la vreo măsură concretă, testul a făcut mai mult rău decât bine.

Alte clasamente de longevitate: Longevity World Cup și listele companiilor

Disputele din jurul Rejuvenation Olympics au dus la apariția altor clasamente. Cel mai cunoscut este Longevity World Cup, lansat în 2025, care folosește un instrument diferit: PhenoAge calculat din analize de sânge clasice, nu din metilarea ADN-ului. Scorul combină nouă valori obișnuite din analizele de laborator, între care glicemia, albumina, creatinina și markeri ai inflamației și ai globulelor albe, cu vârsta cronologică, iar clasamentul se face după diferența dintre vârsta biologică estimată și vârsta din calendar.

Nici acest clasament nu este scutit de limite. PhenoAge a fost construit pentru a prezice mortalitatea în populații, iar câteva dintre analizele pe care se bazează se pot modifica pe termen scurt, de pildă prin hidratare, prin alimentația din zilele dinaintea recoltării sau prin efort intens. Avantajul lui este că folosește valori pe care orice medic le cunoaște și le poate interpreta. În paralel, cel puțin o companie de suplimente și-a publicat propriul top al clienților, pe baza aceluiași test epigenetic, ceea ce arată cât de ușor se transformă un instrument de cercetare într-un instrument de marketing.

Ce spune cercetarea despre ceasurile epigenetice ca instrumente de longevitate

Comunitatea științifică privește ceasurile epigenetice cu interes, dar și cu o rezervă metodologică clară. În 2023, un consorțiu internațional de cercetători din domeniul biomarkerilor îmbătrânirii a publicat în revista Cell un cadru de lucru pentru evaluarea acestor instrumente. Punctul de plecare al documentului este constatarea că lipsesc standarde comune și un consens asupra proprietăților pe care trebuie să le aibă un biomarker de încredere al îmbătrânirii, ceea ce încetinește validarea lor pentru uz clinic.

Cadrul propus separă mai multe utilizări posibile: estimarea riscului într-o populație, selecția participanților pentru studii, monitorizarea răspunsului la o intervenție și folosirea biomarkerului ca rezultat în locul evenimentelor clinice. Fiecare utilizare cere dovezi diferite. DunedinPACE are dovezi bune pentru prima, dovezi în curs de acumulare pentru a treia și nicio dovadă încă pentru ultima. Un clasament public care ierarhizează indivizi nu se încadrează în niciuna dintre aceste utilizări validate.

Unde dovezile sunt solide și unde sunt încă în lucru

Rejuvenation Olympics în viața reală: ce rămâne util pentru un cititor obișnuit

Dincolo de spectacol, competiția a avut și un efect bun: a făcut cunoscută ideea că îmbătrânirea nu avansează la fel pentru toți și că ritmul ei este, în parte, influențat de felul în care trăim. Datele cohortei Dunedin, care au stat la baza testului, arată diferențe considerabile între oameni născuți în același an, vizibile deja la 45 de ani. Acest mesaj, rupt de clasament, rămâne valabil.

Merită observat și ce au în comun participanții cu rezultate bune care nu dispun de bugete mari. Poveștile lor publice descriu, aproape fără excepție, aceleași elemente: o alimentație bazată pe alimente puțin procesate, cu multe legume, leguminoase și cantități moderate de calorii, mișcare zilnică, care combină efortul aerob cu exercițiile de forță, somn regulat, absența fumatului și un consum redus sau inexistent de alcool. Sunt exact factorii pe care cercetarea epidemiologică îi leagă de o speranță de viață sănătoasă mai lungă, cu sau fără un test epigenetic care să-i confirme.

În același timp, aceste povești trebuie citite cu atenție. Fiecare om care apare în clasament a ales să-și publice rezultatele, iar cei care și-au văzut scorul crescând după luni de efort sunt mai puțin vizibili. Unele dintre cele mai citate exemple provin din studii de caz finanțate de producători de suplimente. Iar faptul că o persoană cu un buget mic a ajuns pe un loc fruntaș nu înseamnă că oricine, urmând același program, ar obține același rezultat: genetica, vârsta, istoria medicală și frecvența testării contează și ele.

Testul epigenetic: când are sens și când nu

Un test DunedinPACE poate avea sens pentru cineva care vrea un indicator suplimentar, înțelege limitele lui, își permite costul și este dispus să-l repete în aceleași condiții, la același laborator, pentru a urmări o tendință în timp, nu o cifră izolată. Are mai puțin sens ca prim pas pentru cineva care nu și-a verificat recent tensiunea, glicemia sau colesterolul, pentru că acestea oferă informații mai directe, mai ieftine și mai ușor de transformat în decizii medicale. Nu are sens deloc ca instrument de comparație cu un clasament public construit după alte reguli.

Pentru cei care decid totuși să se testeze, câteva condiții simple fac rezultatul mai ușor de interpretat: recoltarea într-o perioadă fără infecții acute sau efort neobișnuit, aceeași oră a zilei la testele repetate, același laborator și aceeași versiune a testului. Iar interpretarea se face împreună cu restul datelor despre sănătate, nu în locul lor.

Când monitorizarea sănătății devine o sursă de neliniște

În 2017, o echipă de specialiști în medicina somnului din Chicago a descris câțiva pacienți ale căror dificultăți de somn erau întreținute chiar de dispozitivele care le măsurau somnul. Oamenii petreceau tot mai mult timp în pat pentru a obține cifre mai bune, se îngrijorau dimineața din cauza unui grafic nefavorabil și aveau încredere mai mare în aplicație decât în propria senzație de odihnă. Autorii au numit fenomenul ortosomnie, adică preocuparea pentru somnul perfect, care ajunge să strice somnul.

Logica unei competiții de longevitate seamănă cu acest mecanism. Retestarea la trei luni, clasamentul public, comparația permanentă cu alții și diferențele de sutimi transformă un indicator de sănătate într-un obiectiv în sine. Pentru unii participanți, structura aceasta este motivantă și îi ajută să păstreze obiceiuri bune. Pentru alții, fiecare test devine un examen, iar fiecare rezultat mai slab un motiv de a adăuga încă o restricție, încă un supliment sau încă o regulă.

Câteva semne arată că monitorizarea a început să ceară mai mult decât oferă: deciziile despre mâncare, somn sau mișcare se iau după cifră, nu după felul în care vă simțiți; perioada de dinaintea unui rezultat aduce neliniște; mesele în oraș, călătoriile sau serile cu prietenii sunt evitate pentru că ar putea strica un scor; lista de reguli crește de la o lună la alta, fără ca starea de bine să crească odată cu ea. Același tipar apare în ortorexie, preocuparea excesivă pentru alimentația corectă, care pornește de la o intenție sănătoasă și ajunge să restrângă viața.

Un instrument de măsurare este util atâta timp cât servește unui scop pe care persoana îl poate numi: o decizie medicală, o schimbare pe care vrea să o urmărească, o curiozitate trecătoare. Când scorul devine scopul, merită făcută o pauză de la testare și, dacă neliniștea persistă, o discuție cu medicul de familie sau cu un psiholog. Longevitatea include și bucuria de a trăi anii pe care îi câștigăm, nu doar măsurarea lor.

2x GimnasticăAcvatică Premium

Un prim pas pentru un bebe mai puternic

De la 2 luni|Doar până pe 8 noiembrie|ABC Dorobanți

Sfaturi Healthwise

Priviți clasamentul ca pe un fenomen cultural, nu ca pe un etalon personal. Rejuvenation Olympics spune multe despre interesul pentru longevitate și despre felul în care se poate măsura îmbătrânirea, dar poziția cuiva în acest clasament nu este o normă cu care să vă comparați propria sănătate.

Porniți de la analizele care au deja praguri clinice clare. Tensiunea arterială, glicemia și hemoglobina glicată, profilul lipidic, funcția renală, greutatea și circumferința taliei spun mai mult, la un cost mai mic, decât orice test epigenetic, și pot fi urmate de măsuri concrete.

Dacă alegeți un test epigenetic, urmăriți tendința, nu o singură cifră. Două sau trei teste, făcute la același laborator, la câteva luni distanță și în condiții asemănătoare, spun mai mult decât un singur rezultat, oricât de bun sau de slab ar fi.

Nu interpretați diferențele de câteva sutimi. O schimbare de 0,02 sau 0,03 între două teste se poate încadra în variația normală a măsurătorii și nu justifică nici entuziasm, nici îngrijorare.

Feriți-vă de protocoalele copiate din clasament. Combinațiile de zeci de suplimente, medicamente folosite în afara indicației sau terapii experimentale nu au fost testate ca ansamblu și pot avea efecte adverse sau interacțiuni. Orice medicament sau supliment nou se discută, înainte, cu medicul.

Investiți în factorii care au cele mai solide dovezi. Mișcarea zilnică, exercițiile de forță, somnul regulat, o alimentație bazată pe alimente puțin procesate, renunțarea la fumat și limitarea alcoolului sunt asociate cu o viață mai lungă și mai sănătoasă, iar efectul lor nu depinde de existența unui test care să-l confirme.

Lăsați timpului rolul pe care niciun test nu îl poate prelua. Efectele reale asupra îmbătrânirii se văd în ani și decenii, nu în trei luni. O strategie care poate fi menținută liniștit pe termen lung valorează mai mult decât un rezultat spectaculos obținut prin eforturi greu de susținut.

Concluzie Healthwise

Rejuvenation Olympics a transformat un instrument de cercetare valoros într-un clasament public, iar această transformare explică atât succesul, cât și limitele lui. DunedinPACE estimează din metilarea ADN-ului viteza cu care se deteriorează organismul, este fiabil la măsurători repetate și se asociază, în cohorte mari, cu boala, dizabilitatea și mortalitatea. Regulile competiției, însă, adaugă peste această biologie efecte care nu țin de ea: selecția celor mai bune rezultate, avantajul testării frecvente, lipsa ajustării pentru vârstă și un grup de participanți puternic selectat. Între ritmul îmbătrânirii și locul într-un clasament se află, așadar, mult context. Înțelegerea acestui context este mai utilă decât orice cifră, pentru că mută atenția de la competiție la factorii al căror efect asupra sănătății pe termen lung este demonstrat.

Referințe științifice

Belsky DW, Caspi A, Corcoran DL, Sugden K, et al. DunedinPACE, a DNA methylation biomarker of the pace of aging. eLife. 2022;11:e73420. doi:10.7554/eLife.73420
Susține descrierea construcției DunedinPACE din cei 19 indicatori ai cohortei Dunedin, fiabilitatea la măsurători repetate, asocierile cu boala, dizabilitatea și mortalitatea, corelația cu vârsta și limitele declarate de autori.

Belsky DW, Caspi A, Houts R, Cohen HJ, Corcoran DL, Danese A, et al. Quantification of biological aging in young adults. Proc Natl Acad Sci U S A. 2015;112(30):E4104-E4110. doi:10.1073/pnas.1506264112
Susține prezentarea măsurii originale Pace of Aging și a diferențelor mari de ritm al îmbătrânirii între persoane născute în același an.

Elliott ML, Caspi A, Houts RM, Ambler A, Broadbent JM, Hancox RJ, et al. Disparities in the pace of biological aging among midlife adults of the same chronological age have implications for future frailty risk and policy. Nat Aging. 2021;1(3):295-308. doi:10.1038/s43587-021-00044-4
Susține afirmațiile despre consecințele vizibile la 45 de ani ale unui ritm mai rapid al îmbătrânirii: performanță cognitivă, îmbătrânire cerebrală, funcție motorie și aspect facial.

Waziry R, Ryan CP, Corcoran DL, Huffman KM, Kobor MS, Kothari M, et al. Effect of long-term caloric restriction on DNA methylation measures of biological aging in healthy adults from the CALERIE trial. Nat Aging. 2023;3(3):248-257. doi:10.1038/s43587-022-00357-y
Susține rezultatele studiului CALERIE: încetinirea de aproximativ 2–3% a ritmului măsurat prin DunedinPACE și lipsa modificărilor semnificative pentru PhenoAge și GrimAge.

Higgins-Chen AT, Thrush KL, Wang Y, et al. A computational solution for bolstering reliability of epigenetic clocks: implications for clinical trials and longitudinal tracking. Nat Aging. 2022;2(7):644-661. doi:10.1038/s43587-022-00248-2
Susține secțiunea despre zgomotul tehnic al ceasurilor epigenetice, cu diferențe de până la nouă ani între măsurătorile repetate ale aceleiași probe, și importanța lui în urmărirea în timp.

Moqri M, Herzog C, Poganik JR; Biomarkers of Aging Consortium; et al. Biomarkers of aging for the identification and evaluation of longevity interventions. Cell. 2023;186(18):3758-3775. doi:10.1016/j.cell.2023.08.003
Susține afirmațiile despre lipsa standardelor comune pentru biomarkerii îmbătrânirii și despre dovezile diferite necesare pentru fiecare utilizare, inclusiv ca rezultat în studiile de intervenție.

Horvath S. DNA methylation age of human tissues and cell types. Genome Biol. 2013;14(10):R115. doi:10.1186/gb-2013-14-10-r115
Susține secțiunea despre istoria ceasurilor epigenetice: ceasul din 353 de situsuri CpG, valabil în numeroase țesuturi.

Hannum G, Guinney J, Zhao L, et al. Genome-wide methylation profiles reveal quantitative views of human aging rates. Mol Cell. 2013;49(2):359-367. doi:10.1016/j.molcel.2012.10.016
Susține descrierea primului ceas epigenetic din sânge, construit din 71 de situsuri CpG la 656 de persoane.

Barnett AG, van der Pols JC, Dobson AJ. Regression to the mean: what it is and how to deal with it. Int J Epidemiol. 2005;34(1):215-220. doi:10.1093/ije/dyh299
Susține explicația regresiei spre medie și metodele prin care studiile controlate o corectează.

McPherron AC, Lawrence AM, Lee SJ. Regulation of skeletal muscle mass in mice by a new TGF-beta superfamily member. Nature. 1997;387(6628):83-90. doi:10.1038/387083a0
Susține afirmațiile despre miostatină ca frână a creșterii musculare și despre creșterea masei musculare la șoarecii fără această genă.

Bischoff-Ferrari HA, Gängler S, Wieczorek M, et al. Individual and additive effects of vitamin D, omega-3 and exercise on DNA methylation clocks of biological aging in older adults from the DO-HEALTH trial. Nat Aging. 2025. doi:10.1038/s43587-024-00793-y
Susține rezultatele analizei epigenetice din studiul DO-HEALTH: efectul suplimentării cu omega-3 asupra PhenoAge, GrimAge2 și DunedinPACE.

Joehanes R, Just AC, Marioni RE, et al. Epigenetic signatures of cigarette smoking. Circ Cardiovasc Genet. 2016;9(5):436-447. doi:10.1161/CIRCGENETICS.116.001506
Susține afirmația că metilarea ADN-ului poartă semnătura fumatului, inclusiv la decenii după renunțare.

Baron KG, Abbott S, Jao N, Manalo N, Mullen R. Orthosomnia: are some patients taking the quantified self too far? J Clin Sleep Med. 2017;13(2):351-354. doi:10.5664/jcsm.6472
Susține descrierea ortosomniei și a efectelor paradoxale ale monitorizării continue a sănătății.