Regenerare hepatică

by Mihaela Marinescu
1 minutes read
« Back to Glossary Index

Hepatologie | Biologie celulară | Fiziologie

Regenerarea hepatică este capacitatea ficatului de a-și reface masa funcțională după pierderi importante de țesut, proprietate unică printre organele parenchimatoase majore ale omului. După rezecția a până la 70% din volum, ficatul restant își reia dimensiunea inițială în câteva săptămâni, printr-un proces de proliferare compensatorie a hepatocitelor rămase, nu prin regenerarea structurii lobulare originale. Această capacitate este exploatată chirurgical în transplantul de la donator viu și constituie argumentul biologic împotriva ideii că ficatul ar avea nevoie de cure externe de recuperare.

Mecanismul biologic

  • Procesul este inițiat de citokine, în principal TNF-alfa și IL-6 eliberate de celulele Kupffer, care scot hepatocitele din faza de repaus și le fac receptive la factorii de creștere
  • HGF, secretat de celulele stelate și de alte celule nonparenchimatoase, și EGF acționează apoi ca mitogeni propriu-ziși, declanșând proliferarea
  • Procesul este autolimitat: TGF-beta și alte semnale inhibitoare opresc proliferarea când masa hepatică adecvată este atinsă
  • Proliferarea compensatorie prezintă ritm circadian, corelat cu ciclul somn-veghe, ceea ce leagă regenerarea de regularitatea somnului

Contexte clinice relevante

  • Regenerarea este compromisă de steatoză, de inflamația cronică, de consumul continuu de alcool și de vârsta înaintată, factori luați în calcul la evaluarea donatorilor vii
  • În ciroză, arhitectura este distorsionată ireversibil, iar regenerarea produce noduli fără organizare lobulară funcțională
  • Ficatul nu necesită stimuli externi pentru a regenera: procesul este declanșat de semnale intrinseci ale organului la leziune
  • Ceea ce poate perturba regenerarea sunt agresiunile cronice repetate, nu absența unor intervenții de tip cură
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00