Rinoree

(categorie: ORL, semiologie)

Rinoreea este secreția nazală abundentă, produsă de hipersecreția glandelor din mucoasa nazală. Aspectul ei — apoasă, mucoasă sau purulentă — orientează spre cauză.

În rinita alergică este tipic apoasă, limpede și abundentă, cu debut rapid după expunere.

Cum funcționează

Mucoasa nazală conține glande care produc în mod normal mucus pentru umidificarea aerului și pentru captarea particulelor inhalate.

Histamina și ceilalți mediatori eliberați în reacția alergică stimulează aceste glande și cresc permeabilitatea vasculară, de unde o secreție apoasă și abundentă.

Stimularea este și reflexă, prin terminațiile nervoase. Acesta este motivul pentru care rinoreea apare în câteva minute și adesea bilateral, simetric.

În infecțiile virale, secreția începe apoasă și devine mai groasă și colorată pe parcursul evoluției, prin aportul de celule inflamatorii — un tipar temporal diferit.

Ce orientează aspectul

Apoasă și limpede

Tipică pentru rinita alergică și pentru debutul viral.

Mucoasă, mai groasă

Evoluția unei infecții virale.

Purulentă, colorată

Sugerează suprainfecție sau sinuzită.

Unilaterală

La copil, ridică suspiciunea unui corp străin nazal.

Relevanță clinică

Secreția unilaterală persistentă la un copil mic merită o mențiune separată: este una dintre prezentările tipice ale unui corp străin nazal și necesită evaluare ORL.

Culoarea secreției nu indică prin ea însăși o infecție bacteriană și nu justifică antibiotic. Secreția galben-verzuie apare și în evoluția normală a unei infecții virale.

Această confuzie este una dintre cauzele frecvente de prescriere nejustificată de antibiotic la copil. Durata și evoluția contează mai mult decât culoarea.

În rinita alergică, rinoreea răspunde bine la antihistaminice, fiind mediată în mare parte de histamină. Obstrucția nazală, în schimb, răspunde mai slab.

Rinoreea posterioară — secreția care se scurge spre faringe — poate produce tuse persistentă, mai ales nocturnă, frecvent interpretată greșit ca o problemă bronșică.

Ce se evaluează

Aspectul și evoluția în timp.

Caracterul uni- sau bilateral.

Durata simptomelor.

Asocierea cu prurit, strănut, obstrucție.

Prezența tusei nocturne, pentru scurgerea posterioară.

Factori care influențează abundența rinoreei

Expunerea la alergen.

Infecțiile virale suprapuse.

Aerul rece și uscat.

Iritanții: fum, mirosuri puternice.

Tratamentul antihistaminic.

Poziția: agravare în decubit.

De ce contează

Rinoreea este simptomul care generează cele mai multe antibiotice inutile la copil, pentru că secreția colorată este citită ca infecție bacteriană — ceea ce nu înseamnă.

Pe Healthwise, apare în explicarea rinitei alergice, a histaminei și a diagnosticului diferențial al rinoreei cronice.

Concluzie

Rinoreea este secreția nazală abundentă, apoasă și limpede în rinita alergică, cu debut rapid după expunere.

Ce trebuie reținut: culoarea secreției nu indică o infecție bacteriană și nu justifică antibiotic — iar o secreție unilaterală persistentă la copilul mic cere evaluare ORL.