Sindrom de răspuns inflamator sistemic

(categorie: medicină internă, terapie intensivă)

Sindromul de răspuns inflamator sistemic, prescurtat SIRS, este reacția generalizată a organismului la o agresiune majoră, indiferent dacă aceasta este o infecție, o arsură, un traumatism sau o inflamație ca cea din pancreatita acută.

Se definește prin criterii simple, măsurabile: temperatură anormală, puls accelerat, respirație rapidă și număr anormal de leucocite. Prezența a cel puțin două dintre ele indică o reacție sistemică, nu doar locală.

Cum funcționează

O leziune tisulară importantă eliberează în circulație două categorii de semnale: citokine proinflamatoare produse de celulele imune activate și molecule de alarmă eliberate de celulele care mor. Împreună, ele transformă un proces local într-o reacție a întregului organism.

Citokinele — interleukina 1, interleukina 6, factorul de necroză tumorală alfa — acționează pe endoteliul vaselor din tot corpul. Endoteliul activat devine permeabil, iar lichidul se scurge din circulație în țesuturi. Vasele se dilată, tensiunea scade, iar inima compensează prin accelerare.

În paralel, interleukina 6 acționează pe centrul termoregulator și pe ficat, care produce proteine de fază acută, printre care proteina C reactivă. Albumina scade, pentru că sinteza ei este redusă în favoarea acestor proteine și pentru că trece în interstițiu.

În pancreatita acută, acest lanț explică de ce o boală a unui singur organ ajunge să afecteze plămânii, rinichii și circulația. Volumul circulant scade fără sângerare vizibilă, iar organele primesc mai puțin oxigen. Când una dintre ele cedează măsurabil, se vorbește de insuficiență de organ.

Criterii și legături

Criteriile clasice

Temperatura peste 38°C sau sub 36°C; pulsul peste 90 pe minut; frecvența respiratorie peste 20 pe minut sau un dioxid de carbon arterial scăzut; leucocite peste 12.000 sau sub 4.000 pe mm³. Cel puțin două dintre ele definesc SIRS.

Element al scorului BISAP

Prezența semnelor de inflamație sistemică este una dintre cele cinci componente ale acestui scor de severitate din pancreatita acută.

Relația cu sepsisul

Când reacția este produsă de o infecție, se vorbea clasic de sepsis. Definițiile actuale ale sepsisului folosesc însă disfuncția de organ, nu criteriile SIRS, care s-au dovedit prea nespecifice.

Predictor imperfect

SIRS persistent peste 48 de ore se asociază cu evoluții mai grave în pancreatită, dar criteriile sunt îndeplinite de mulți pacienți care evoluează bine, ceea ce le limitează valoarea predictivă.

Relevanță clinică

Utilitatea practică a acestor criterii este că se pot evalua la patul bolnavului, fără analize speciale: termometru, puls, respirație și o hemoleucogramă. De aceea au rămas în uz, în ciuda specificității reduse.

Limita majoră este exact aceasta: sunt prea puțin specifice. Un pacient cu durere intensă și febră mică poate îndeplini criteriile fără ca boala să evolueze grav. Studiile arată că o parte importantă dintre pacienții cu pancreatită au SIRS la internare, iar majoritatea se vindecă fără complicații.

Persistența este mai informativă decât prezența. Un SIRS care se remite în primele 24–48 de ore are altă semnificație decât unul care continuă, iar această diferență orientează intensitatea monitorizării.

Modelele moderne de predicție caută tocmai un semnal mai fin. Studiul din 2026 a folosit șase analize de rutină — uree, albumină, leucocite, trombocite, timpul de coagulare și indicele TyG — și a obținut o discriminare mai bună decât scorul BISAP, care include criteriile de inflamație sistemică.

Pentru un pacient, semnele care corespund acestei reacții și care justifică prezentarea imediată la urgență sunt respirația rapidă, pulsul foarte accelerat, amețeala la ridicare, confuzia și urina foarte puțină.

Ce se urmărește

Semnele vitale — temperatură, puls, frecvență respiratorie, tensiune arterială, saturația oxigenului — se monitorizează repetat, nu o singură dată.

Hemoleucograma furnizează numărul de leucocite, al patrulea criteriu.

Diureza este un indicator practic al perfuziei renale și se urmărește îndeaproape.

Persistența criteriilor peste 48 de ore cere reevaluare și, la nevoie, transfer într-o secție cu monitorizare mai atentă.

Criteriile nu înlocuiesc evaluarea clinică și nu stabilesc singure severitatea bolii.

Factori care influențează intensitatea răspunsului inflamator sistemic

Amploarea leziunii tisulare inițiale.

Cantitatea de citokine eliberate în circulație.

Starea de hidratare și volumul circulant.

Fondul inflamator preexistent, inclusiv rezistența la insulină.

Vârsta și bolile cronice.

Prezența unei infecții suprapuse.

Adecvarea îngrijirii în primele ore.

Sindrom de răspuns inflamator sistemic în context Healthwise

SIRS este conceptul care explică de ce medicina vorbește despre „gravitate” în termeni de organe, nu de durere. Reacția sistemică, nu inflamația locală, decide evoluția în pancreatita acută.

Pe Healthwise, apare în explicarea mecanismului prin care pancreatita afectează plămânii, rinichii și circulația, și ca element al scorurilor de severitate. Criteriile sunt simple, dar interpretarea lor aparține medicului.

Concluzie

Sindromul de răspuns inflamator sistemic este reacția generalizată a organismului la o agresiune majoră, definită prin temperatură anormală, puls accelerat, respirație rapidă și număr anormal de leucocite.

Ce trebuie reținut: explică de ce o inflamație pornită în pancreas ajunge să afecteze plămânii, rinichii și circulația; criteriile sunt ușor de evaluat, dar puțin specifice, iar persistența peste 48 de ore este mai informativă decât simpla prezență.