STEARETH-100/PEG-136/HDI COPOLYMER by Mihaela Marinescu noiembrie 10, 2026 written by Mihaela Marinescu noiembrie 10, 2026 0FacebookTwitterPinterestLinkedinWhatsappCopy LinkThreadsEmail 13 « Înapoi la enciclopedieIngrediente cosmetice (INCI)Agent de îngroșare care dă formulei vâscozitatea și alunecarea potrivite. Funcționează prin legarea moleculelor între ele, nu prin simpla umflare în apă. Steareth-100/PEG-136/HDI Copolymer este un poliuretan asociativ: un polimer obținut prin legarea unor segmente hidrofile de polietilenglicol cu segmente lipofile de alcool stearilic etoxilat, prin punți de diizocianat de hexametilen. Numele conține toate cele trei componente, iar cifrele indică gradul de etoxilare. Clasa se numește HEUR — poliuretan hidrofob modificat etoxilat — și este agentul de îngroșare preferat atunci când se dorește vâscozitate fără senzația de gel sau de peliculă. Se deosebește fundamental de carbomer și de gumele naturale, care îngroașă prin umflare într-un mediu apos. Pe scurt Poliuretan asociativ din familia HEUR, folosit ca agent de vâscozitate. Îngroașă prin asociere hidrofobă între lanțuri, nu prin umflare. Dă o curgere scurtă și o alunecare plăcută, fără senzația de gel. Funcționează în concentrații mici, de obicei sub 1%. Tolerant la electroliți — de aceea apare în deodorante cu sare de aluminiu. Ce face în formulă Mecanismul merită înțeles, pentru că explică de ce acest ingredient apare acolo unde apare. Într-un gel de carbomer, polimerul se desface și se umflă, iar vâscozitatea vine din volumul ocupat. Într-un sistem asociativ, segmentele lipofile ale lanțurilor se atrag între ele și cu picăturile de ulei din emulsie, formând o rețea tridimensională temporară. Rezultatul este o structură care cedează la forfecare și se reface după aplicare. Consecința senzorială este diferența pe care o simte oricine a comparat un gel de carbomer cu o loțiune îngroșată asociativ: primul are o curgere lungă, filantă, și lasă o senzație de film; al doilea are o curgere scurtă, se întinde ușor și dispare. Consecința tehnică este toleranța la electroliți. De ce apare în deodorante Problema sării de aluminiu Un antiperspirant conține 15–25% clorhidrat de aluminiu — o concentrație mare de electrolit. Carbomerul și majoritatea polimerilor anionici își pierd vâscozitatea aproape complet în prezența sărurilor, pentru că ionii ecranează încărcările care țin lanțul desfăcut. Poliuretanii asociativi nu depind de încărcare electrică, ci de interacțiuni hidrofobe. Vâscozitatea lor rezistă în prezența electroliților. Acesta este motivul pentru care apar pe lista aproape tuturor deodorantelor roll-on și stick apoase. În emulsii și fluide solare În creme și fluide, același copolimer stabilizează emulsia și reglează textura. Avantajul este că permite obținerea unei consistențe de cremă cu o fază grasă mai mică, deci cu o senzație mai ușoară. În fluidele cu filtre solare, unde faza grasă trebuie să conțină deja uleiuri și filtre lipofile în cantitate mare, un îngroșător tolerant la restul formulei simplifică mult munca de stabilizare. Ce nu face Nu are efect pe piele: nu hidratează, nu condiționează, nu protejează. Rolul lui se încheie la textura produsului în recipient și în timpul aplicării. Nici nu este un emulgator. Poate contribui la stabilitatea emulsiei prin rețeaua pe care o formează, dar nu reduce tensiunea interfacială — acest rol aparține emulgatorului propriu-zis. Ce se știe despre siguranță Copolimerul are masă moleculară mare, nu penetrează pielea intactă și nu are activitate biologică. Nu figurează printre substanțele restricționate în Uniunea Europeană și evaluările disponibile îl descriu ca neiritant și nesensibilizant. Ca la toți derivații etoxilați, calitatea materiei prime se judecă prin reziduurile de proces: oxid de etilenă, 1,4-dioxan și diizocianat nereacționat. Materialele de uz cosmetic sunt purificate și controlate pentru aceste reziduuri; diizocianatul de hexametilen, care este un sensibilizant respirator cunoscut în forma lui liberă, se consumă complet în reacția de polimerizare. Cine ar trebui să fie atent Nu există un grup de persoane care ar trebui să îl evite. Reacțiile la un deodorant sau la un fluid solar au, practic întotdeauna, alte cauze în formulă. Pentru cine este preocupat de reziduuri de etoxilare, soluția nu este evitarea unui ingredient anume, ci alegerea mărcilor care declară controlul acestor reziduuri — o informație care, din păcate, apare rar pe ambalaj. Întrebări frecvente Ce înseamnă HDI din denumire? Diizocianat de hexametilen, molecula care leagă între ele segmentele de polietilenglicol și de alcool stearilic etoxilat. În polimerul final nu mai există diizocianat liber: el s-a consumat formând legăturile uretanice. Este același lucru cu carbomerul? Nu. Carbomerul este un poliacrilat care îngroașă prin umflare și își pierde vâscozitatea în prezența sărurilor. Acesta îngroașă prin asociere hidrofobă și rezistă la electroliți. Senzorial, diferența este între o textură de gel și una de loțiune. De ce apare la finalul listei? Pentru că este folosit în concentrații mici, de obicei sub 1%. Sub acest prag ordinea pe etichetă este liberă, iar poziția nu mai reflectă cantitatea. Lasă film pe piele? Foarte puțin, și fără efect ocluziv perceptibil. Tocmai asta îl recomandă: dă vâscozitate în recipient fără să lase senzația de peliculă după aplicare. Este un silicon sau un plastic? Niciuna. Este un poliuretan cu segmente de polieter. Nu intră în definiția microplasticelor din Regulamentul (UE) 2023/2055, pentru că este solubil în apă, nu o particulă solidă. Poate înlocui un emulgator? Nu complet. Contribuie la stabilitatea emulsiei prin rețeaua formată, dar nu reduce tensiunea interfacială dintre apă și ulei. O formulă are nevoie și de emulgator propriu-zis. Confuzii frecvente „Un nume lung înseamnă un ingredient problematic” Lungimea numelui INCI reflectă structura chimică, nu riscul. Aici denumirea enumeră trei componente ale polimerului. Moleculele mari, cum este aceasta, sunt de regulă mai puțin problematice decât cele mici, pentru că nu traversează bariera cutanată. „HDI este toxic, deci produsul este periculos” Diizocianatul de hexametilen liber este un sensibilizant respirator important în medicina muncii — pentru vopsitorii auto, de exemplu. În polimer, el nu mai există ca moleculă liberă: grupările lui reactive s-au consumat în legături. Materia primă este controlată pentru reziduuri nereacționate. „Dacă îngroașă, înseamnă că e o umplutură” Textura nu este un detaliu cosmetic. Un produs prea fluid curge și nu se aplică uniform; unul prea vâscos nu se întinde. Pentru un antiperspirant cu bilă, vâscozitatea decide cât produs se depune și cât de uniform — deci, indirect, cât de bine funcționează. Concluzie Acest copolimer este un exemplu bun de ingredient a cărui prezență spune ceva despre formulă: apare acolo unde un îngroșător clasic nu ar rezista — în concentrații mari de electroliți, adică în antiperspirante. Nu are efect pe piele și nu trebuie căutat pentru beneficii. Contribuția lui este la felul în care produsul se aplică, ceea ce la un deodorant nu este deloc secundar. Referințe Cosmetic Ingredient Review (CIR), Safety assessment of polyurethanes as used in cosmetics. Susține profilul toxicologic favorabil al poliuretanilor cosmetici, absența penetrării cutanate și lipsa sensibilizării. Reuvers AJ. „Associative thickeners for waterborne systems.” Progress in Organic Coatings, 1999. Susține mecanismul de îngroșare asociativă prin interacțiuni hidrofobe și toleranța la electroliți, în comparație cu polimerii care îngroașă prin umflare. Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei privind microparticulele de polimeri sintetici. Susține faptul că polimerii solubili în apă nu intră în definiția microplasticelor restricționate. Termeni corelați Aluminum Chlorohydrate, PPG-26-Buteth-26, Carbomer, Acrylates/C10-30 Alkyl Acrylate Crosspolymer, Cellulose Gum, Xanthan Gum « Înapoi la enciclopedie Mihaela Marinescu Sunt Mihaela Marinescu, fondatoarea Healthwise.ro și editor specializat în conținut despre sănătate, beauty, nutriție funcțională și prevenție. Am studiat Medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, experiență care mi-a format interesul pentru corpul uman, biologie și educație medicală explicată clar. Prin Healthwise, îmi propun să traduc informația științifică și cele mai noi cercetări internaționale într-un limbaj accesibil, cald și responsabil. În medicină există un cuvânt important: complianță. Din punctul meu de vedere, complianța reală nu se naște din frică sau din instrucțiuni greu de urmat, ci din înțelegere. Oamenii au mai multe șanse să aibă grijă de sănătatea lor atunci când înțeleg ce se întâmplă în corp, de ce contează anumite alegeri și cum pot integra recomandările medicale într-o viață reală. Motivul pentru care site-ul se numește Healthwise pornește de la o convingere simplă: un om sănătos are mai multă energie pentru înțelepciune, creștere personală și o viață cu sens. Când sănătatea este susținută prin alegeri informate, ea nu mai consumă tot spațiul interior în jurul bolii, ci devine terenul pe care se poate construi. Astfel, Health și Wise se hrănesc reciproc: sănătatea face loc înțelepciunii, iar înțelepciunea protejează sănătatea. Conținutul publicat pe Healthwise are scop educațional și nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandarea unui specialist. Dacă te regăsești în semnele, simptomele sau situațiile descrise în articole, îți recomand să discuți cu un medic sau cu un specialist potrivit. Știința oferă informația, dar clinicianul este cel care o interpretează și o aplică în contextul tău personal. previous post PPG-26-BUTETH-26 next post STEARALKONIUM BENTONITE