Stridor

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Semiologie | ORL | Pediatrie

Stridorul este un sunet respirator aspru, cu tonalitate înaltă, produs de fluxul turbulent de aer prin căile aeriene superioare îngustate. Se aude cel mai frecvent în inspir, ceea ce localizează obstrucția extratoracic, la nivel laringian sau supraglotic. Stridorul bifazic sugerează obstrucție la nivelul traheei extratoracice sau al glotei, iar cel expirator indică obstrucție intratoracică. La sugar, laringomalacia este cea mai frecventă cauză de stridor cronic.

Mecanismul biologic

  • Îngustarea lumenului căilor aeriene superioare accelerează fluxul de aer și generează turbulență, cu vibrația structurilor moi adiacente
  • Diametrul mic al căilor aeriene la sugar face ca o reducere absolută minoră a lumenului să producă o creștere disproporționată a rezistenței, conform legii lui Poiseuille
  • În laringomalacie, structurile supraglotice flasce colabează în inspir, producând stridorul caracteristic care se accentuează la efort, plâns și în decubit dorsal
  • În crup, edemul inflamator subglotic produce stridor asociat cu tuse lătrătoare și răgușeală

Contexte clinice relevante

  • Laringomalacia este cauza cea mai frecventă de stridor cronic la sugar, de obicei benignă și cu rezoluție spontană până la vârsta de 12 până la 24 de luni
  • Stridorul cu debut brusc la un copil anterior sănătos ridică suspiciunea de aspirație de corp străin, epiglotită sau reacție anafilactică, toate urgențe medicale
  • Asocierea stridorului cu tiraj, cianoză, salivație excesivă sau poziție preferențială impune evaluare de urgență

Stridorul persistent la nou-născut necesită investigație laringoscopică pentru excluderea unor cauze structurale, precum paralizia de coardă vocală sau stenoza subglotică

« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00