Acid rozmarinic

(categorie: fitochimie, nutriție)

Acidul rozmarinic este un polifenol din clasa acizilor fenolici, prezent în busuioc, rozmarin, mentă, salvie și alte plante aromatice din familia Lamiaceae.

Este compusul care justifică includerea plantelor aromatice în socoteala celor treizeci de alimente vegetale pe săptămână — nu sunt doar condimente.

Cum funcționează

Structura este un ester format din acid cafeic și un alt acid fenolic. Aparține aceleiași familii largi de compuși ca acidul clorogenic din anghinare sau cafea.

Ca majoritatea polifenolilor, este absorbit parțial în intestinul subțire. Fracțiunea neabsorbită ajunge în colon, unde bacteriile îl transformă în metaboliți mai mici.

Efectul documentat pe microbiom este modularea compoziției microbiotei colonice. Plantele aromatice bogate în acest compus contribuie cu un profil polifenolic distinct față de fructe sau legume.

Concentrațiile din plante aromatice sunt mari în raport cu masa consumată. Cantitatea de busuioc dintr-o porție de pesto aduce un aport semnificativ, deși masa este mică.

Surse și rol

Plante aromatice din familia Lamiaceae

Busuioc, rozmarin, mentă, salvie, oregano, cimbru.

Concentrație mare la masă mică

O porție mică de plante aromatice aduce un aport semnificativ.

Profil polifenolic distinct

Diferit de cel din fructe, legume sau cereale.

Parțial absorbit, parțial fermentat

Fracțiunea neabsorbită modulează microbiota colonică.

Relevanță clinică

Consecința practică este una de contabilizare. Plantele aromatice se numără în socoteala varietății vegetale, iar trei până la cinci tipuri pe săptămână sunt ușor de atins.

Busuiocul, pătrunjelul, menta, mărarul și coriandrul contribuie cu profiluri distincte de polifenoli, nu doar cu gust. Cantitatea mică nu le descalifică.

Aceasta este una dintre cele mai simple strategii de creștere a varietății fără schimbări majore de alimentație. Plantele aromatice proaspete sau uscate se adaugă la preparate existente.

Un detaliu de preparare: polifenolii sunt relativ stabili termic, spre deosebire de vitamina C. Adăugarea plantelor aromatice la final păstrează însă mai bine compușii volatili care dau aroma.

Efectele atribuite acestor plante în fitoterapia tradițională — digestive, antiinflamatoare — se sprijină în bună parte pe conținutul polifenolic, deși dovezile clinice la doze alimentare sunt limitate.

Ce se poate spune

Plantele aromatice se numără în socoteala varietății vegetale.

Trei până la cinci tipuri pe săptămână sunt ușor de atins.

Polifenolii sunt relativ stabili termic.

Adăugarea la final păstrează mai bine compușii volatili.

Dovezile clinice la doze alimentare rămân limitate.

Factori care influențează aportul de acid rozmarinic

Varietatea plantelor aromatice folosite.

Cantitatea per porție.

Starea plantei: proaspătă sau uscată.

Condițiile de cultură și de păstrare.

Momentul adăugării la preparat.

Specia folosită.

De ce contează

Acidul rozmarinic este argumentul biochimic pentru care plantele aromatice se numără la cele treizeci de plante — o porție mică de busuioc aduce un profil polifenolic pe care nicio legumă nu îl duplică.

Pe Healthwise, apare în explicarea polifenolilor, a diversității alimentare și a plantelor aromatice.

Concluzie

Acidul rozmarinic este un polifenol din busuioc, rozmarin, mentă și alte plante aromatice din familia Lamiaceae.

Ce trebuie reținut: concentrația mare la masă mică face din plantele aromatice o sursă reală de varietate polifenolică, iar trei până la cinci tipuri pe săptămână sunt ușor de atins fără schimbări de alimentație.