Analiză de mediere

(categorie: metodologie științifică, statistică)

Analiza de mediere este metoda care estimează ce proporție dintr-un efect trece printr-o verigă intermediară. Descompune efectul total în partea care acționează prin acel mecanism și partea care acționează pe alte căi.

Este o analiză formală, cu cerințe proprii, care nu se poate înlocui prin simpla observație că o asociere se atenuează după ajustare.

Cum funcționează

Un mediator este o verigă prin care expunerea produce rezultatul. Dacă hipertensiunea în sarcină duce la hipertensiune cronică, iar aceasta duce la demență, hipertensiunea cronică este un mediator.

Analiza formală estimează separat efectul care trece prin mediator și cel care ocolește această cale. Rezultatul se exprimă ca proporție din efectul total explicată de mecanismul studiat.

Metoda are cerințe stricte: ordinea temporală trebuie cunoscută, mediatorul trebuie măsurat corect, iar numărul de evenimente trebuie să fie suficient pentru estimări stabile.

Observația că o asociere se atenuează după includerea unei variabile în model este compatibilă cu medierea, dar nu o demonstrează. Poate proveni și din alte mecanisme, inclusiv din erori de design.

Ce cere și ce nu poate înlocui

Ordine temporală cunoscută

Mediatorul trebuie să apară după expunere și înainte de rezultat.

Număr suficient de evenimente

Estimările devin instabile cu puține cazuri.

Măsurare corectă a mediatorului

Inclusiv momentul apariției lui.

Atenuarea nu este dovadă

Scăderea unei asocieri după ajustare sugerează, nu demonstrează.

Relevanță clinică

În cohorta coreeană, riscul relativ a scăzut de la 1,96 la 1,15 după includerea bolilor apărute după naștere. Rezultatul sugerează că o mare parte din legătură trece prin bolile vasculare ulterioare.

Autorii înșiși avertizează însă că nu poate fi interpretat ca dovadă de mediere. Nu au făcut o analiză formală, pentru că optsprezece cazuri nu oferă suficientă precizie statistică.

A doua problemă este că bolile ulterioare au fost introduse fără data apariției lor, ceea ce expune modelul la o eroare cunoscută sub numele de bias de timp imortal.

Citirea corectă este mai modestă și mai utilă: drumul de la sarcină la creier pare să treacă prin vase, iar vasele se pot influența. Aceasta este o veste bună, nu o slăbire a rezultatului.

Pentru un cititor, distincția practică este între „asocierea se atenuează după ajustare” și „s-a demonstrat că efectul este mediat”. A doua afirmație cere o analiză pe care multe studii nu o fac.

Ce se verifică

Dacă s-a efectuat o analiză formală de mediere sau doar o ajustare.

Dacă data apariției mediatorului a fost cunoscută și folosită.

Numărul de evenimente disponibile pentru estimare.

Dacă autorii își limitează explicit concluzia.

Dacă ordinea temporală este plauzibilă biologic.

Factori care influențează validitatea unei analize de mediere

Numărul de evenimente.

Calitatea măsurării mediatorului.

Cunoașterea momentului apariției lui.

Prezența unor factori de confuzie ai relației mediator-rezultat.

Plauzibilitatea biologică a mecanismului.

Design-ul studiului.

De ce contează

Analiza de mediere este pasul pe care studiile îl omit cel mai des și pe care presa îl presupune făcut — transformând o observație de atenuare într-o explicație mecanistică.

Pe Healthwise, apare în interpretarea studiilor observaționale și în explicarea metodologiei statistice.

Concluzie

Analiza de mediere estimează ce proporție dintr-un efect trece printr-o verigă intermediară, ca analiză formală cu cerințe proprii.

Ce trebuie reținut: atenuarea unei asocieri după ajustare sugerează medierea, dar nu o demonstrează — iar în cohorta coreeană autorii au precizat explicit că nu au putut face analiza formală.