Anomie

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neurologie | Limbaj | Semiologie

Anomia este dificultatea de a găsi și de a produce cuvântul dorit, în ciuda faptului că acesta este cunoscut și că sensul său este perfect disponibil. Forma tranzitorie, resimțită ca senzația unui cuvânt aflat pe vârful limbii, este un fenomen normal care apare la toate vârstele și se accentuează cu înaintarea în vârstă, cu oboseala și cu stresul. Forma persistentă și severă este un simptom neurologic care necesită evaluare.

Mecanismul biologic

  • Reflectă un eșec de acces la forma fonologică a cuvântului, în condițiile în care reprezentarea semantică este intactă, ceea ce explică de ce persoana poate descrie obiectul fără a-i putea spune numele
  • Indiciile fonologice, precum prima literă, facilitează frecvent recuperarea, dovadă că informația este stocată dar temporar inaccesibilă
  • Fluctuațiile dopaminergice și oboseala cognitivă reduc eficiența accesului lexical, mecanism prin care apare în privarea de somn și în tranziția menopauzală
  • Presiunea de a găsi cuvântul poate agrava blocajul, iar acesta se rezolvă frecvent spontan după ce atenția se deplasează

Contexte clinice relevante

  • Anomia tranzitorie ocazională este un fenomen normal și nu indică deteriorare cognitivă
  • Anomia progresivă, cu dificultate crescândă la denumirea obiectelor comune, este un semn precoce în afazia primară progresivă și în boala Alzheimer
  • Distincția clinică se face prin caracterul persistent, prin progresie și prin asocierea cu alte deficite de limbaj sau cognitive
  • Testele de denumire a imaginilor cuantifică severitatea și sunt parte din evaluarea neuropsihologică standard
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00