Atrofie vulvovaginală

(categorie: ginecologie)

Atrofia vulvovaginală este subțierea și pierderea elasticității epiteliului vulvar și vaginal, produse de deficitul estrogenic. Este componenta genitală a sindromului genitourinar al menopauzei.

Termenul descrie modificarea tisulară observabilă; simptomele resimțite — uscăciune, arsură, durere la contact — sunt consecința ei.

Cum funcționează

Epiteliul vaginal are receptori estrogenici și depinde de estrogen pentru grosime, vascularizație și producție de glicogen. Scăderea hormonului reduce toate trei.

Epiteliul devine mai subțire și mai palid, pliurile se șterg, iar elasticitatea scade. Țesutul devine mai vulnerabil la traumatism mecanic, cu sângerare la contact sau la examinare.

Reducerea glicogenului scade substratul pentru bacteriile protectoare din flora vaginală. Populația acestora se reduce, iar pH-ul crește de la valori acide spre neutru.

Lubrifierea scade atât bazal, cât și la excitare, prin reducerea vascularizației și a secreției. Aceasta este explicația durerii la contact sexual, nu o problemă de dorință.

Consecințe

Uscăciune și arsură

Simptome resimțite și în absența activității sexuale.

Durere la contact sexual

Consecință a lubrifierii reduse și a pierderii de elasticitate, nu a lipsei de dorință.

Sângerare la contact

Țesutul subțire este mai vulnerabil la traumatism mecanic.

Modificarea florei vaginale

Reducerea glicogenului scade bacteriile protectoare și crește pH-ul.

Relevanță clinică

O precizare importantă: sângerarea la contact sexual nu se atribuie automat atrofiei. Are o listă proprie de cauze, iar patologia cervicală și endometrială se numără printre ele și se exclud.

Aceeași regulă se aplică oricărei sângerări apărute după douăsprezece luni de amenoree. Este, prin definiție, sângerare postmenopauzală și se investighează, indiferent de prezența atrofiei.

Există opțiuni terapeutice eficiente, inclusiv locale, discutate individualizat cu medicul. Măsurile nefarmacologice — hidratanți și lubrifianți — ameliorează simptomele fără să modifice trofica țesutului.

Activitatea sexuală regulată contribuie la menținerea elasticității și a vascularizației, dar nu compensează deficitul estrogenic în formele mai avansate.

La femeile cu istoric de cancer hormonodependent, opțiunile se discută separat, cu specialistul curant. Este una dintre situațiile în care recomandarea generală nu se aplică direct.

Ce se evaluează

Examinarea locală, pentru documentarea modificărilor.

Investigarea oricărei sângerări la contact sexual, care nu se atribuie automat atrofiei.

Investigarea obligatorie a sângerării apărute după douăsprezece luni de amenoree.

Discuția despre opțiuni terapeutice, inclusiv locale.

Evaluarea separată la femeile cu istoric de cancer hormonodependent.

Factori care influențează severitatea atrofiei vulvovaginale

Durata deficitului estrogenic.

Absența tratamentului local sau sistemic.

Frecvența activității sexuale.

Fumatul.

Menopauza chirurgicală sau iatrogenă.

Unele tratamente oncologice.

Igiena locală cu produse iritante.

De ce contează

Atrofia vulvovaginală arată de ce durerea la contact sexual după menopauză este o problemă tisulară, nu una de dorință — și de ce lubrifiantul ameliorează simptomul fără să atingă cauza.

Pe Healthwise, apare în explicarea sindromului genitourinar, a sănătății sexuale și a investigării sângerărilor anormale.

Concluzie

Atrofia vulvovaginală este subțierea și pierderea elasticității epiteliului vulvar și vaginal prin deficit estrogenic.

Ce trebuie reținut: explică durerea la contact sexual ca problemă tisulară, nu de dorință; sângerarea la contact nu se atribuie automat atrofiei, iar orice sângerare după douăsprezece luni de amenoree se investighează.