Glicogen

(categorie: biochimie, metabolism)

Glicogenul este forma în care organismul depozitează glucoza: un polizaharid ramificat, format din zeci de mii de unități de glucoză legate între ele, păstrat în interiorul celulelor.

Cele mai mari depozite se află în ficat și în musculatura scheletică, cu roluri complet diferite, deși molecula este practic identică.

Cum funcționează

Unitățile de glucoză sunt legate în lanțuri prin legături alfa-1,4, iar la fiecare zece-paisprezece unități apare o ramificație, printr-o legătură alfa-1,6.

Structura ramificată nu este întâmplătoare. Fiecare ramificație creează un capăt liber, iar enzimele lucrează exact la aceste capete — cu cât mai multe capete, cu atât mai multe molecule de enzimă pot lucra simultan.

Consecința este viteza: glucoza poate fi mobilizată rapid când necesarul crește brusc, la începutul unui sprint sau când glicemia tinde să scadă.

Nu este un rezervor inert. Studiile cu izotopi au arătat că jumătate din glicogenul hepatic se reînnoiește în mai puțin de o zi la o persoană care mănâncă normal.

Depozitele din organism

Glicogen hepatic

Aproximativ 80–120 g; menține glicemia între mese.

Glicogen muscular

Aproximativ 300–500 g sau mai mult; combustibil local pentru contracție.

Glucoză circulantă

Doar 4–5 g în sânge la un moment dat.

Alte țesuturi

Inimă, rinichi, creier, țesut adipos, în cantități mici.

Relevanță clinică

Glicogenul nu este același lucru cu glucoza. Glucoza este o moleculă simplă care circulă în sânge; glicogenul este structura în care sunt aranjate foarte multe unități de glucoză, în interiorul celulelor.

Confuzia cu glucagonul este la fel de frecventă. Glicogenul este depozitul, glucagonul este hormonul care deschide depozitul. Insulina are efectul opus: favorizează umplerea lui.

Cantitatea totală nu este o constantă. Afirmațiile de tipul „organismul stochează exact X grame de glicogen” sunt orientative — valorile depind de masa musculară, de antrenament, de aportul de carbohidrați și de durata postului.

Nu există o analiză uzuală de laborator care să arate cât glicogen are o persoană. Glicemia normală nu spune nimic despre nivelul glicogenului muscular.

Relevanța practică apare cel mai des pe cântar: glicogenul se depozitează împreună cu apă, iar variațiile lui explică o parte importantă din fluctuațiile rapide de greutate.

Ce se poate măsura

Nu există analiză de rutină pentru glicogen.

Glicemia normală nu indică nivelul glicogenului muscular.

Insulina serică nu îl reflectă.

În cercetare: biopsie musculară și spectroscopie RMN de carbon-13.

Pentru practica obișnuită, evaluarea este indirectă.

Factori care influențează rezervele de glicogen

Aportul de carbohidrați.

Durata de la ultima masă.

Masa musculară.

Nivelul de antrenament.

Activitatea fizică recentă.

Temperatura corpului în timpul efortului.

Vârsta.

De ce contează

Glicogenul explică de ce primele kilograme ale unei diete low carb apar atât de repede și de ce revin la fel de repede: nu este grăsime, este depozitul și apa care îl însoțește.

Pe Healthwise, apare în explicarea metabolismului carbohidraților, a fluctuațiilor de greutate și a nutriției sportive.

Concluzie

Glicogenul este polizaharidul ramificat în care organismul depozitează glucoza, cu depozite mari în ficat și în mușchi.

Ce trebuie reținut: structura ramificată permite mobilizarea rapidă, rezerva se reînnoiește continuu, iar glicemia normală nu spune nimic despre cât glicogen ai.