Bacterii încapsulate

(categorie: microbiologie, imunologie)

Bacteriile încapsulate sunt cele înconjurate de un strat de zaharide care le protejează de recunoașterea directă de către celulele fagocitare. Eliminarea lor depinde de anticorpi, de complement și de splină.

Cele mai importante clinic sunt pneumococul, meningococul și Haemophilus influenzae. Ele definesc riscul specific al persoanelor fără splină și al celor cu deficit de anticorpi.

Cum funcționează

Capsula împiedică receptorii fagocitelor să recunoască structurile din peretele bacterian. Fără un intermediar, fagocitoza este ineficientă, iar bacteria se poate multiplica în sânge.

Intermediarul este opsonizarea: anticorpi de tip IgG și fragmente de complement depuse pe capsulă oferă fagocitului puncte de prindere. Pentru acești germeni, opsonizarea nu este un avantaj, ci o condiție.

Splina este organul unde eliminarea lor din sânge are loc cel mai eficient. Aceasta explică de ce absența ei creează un risc specific tocmai pentru această familie de bacterii.

Antigenele capsulare sunt zaharide, care induc un răspuns imun slab și cu memorie limitată. Vaccinurile conjugate rezolvă problema prin legarea zaharidului la o proteină purtătoare, ceea ce recrutează ajutorul limfocitelor T.

Germeni și context

Pneumococ

Cel mai frecvent implicat în infecțiile severe la persoanele fără splină și în deficitele de anticorpi.

Meningococ

Asociat și cu deficitele componentelor terminale ale complementului.

Haemophilus influenzae tip b

Vaccinabil; face parte din schema obligatorie la persoanele fără splină.

Vaccinuri conjugate

Legarea zaharidului capsular la o proteină produce un răspuns mai bun și memorie durabilă.

Relevanță clinică

Vulnerabilitatea față de acești germeni definește practic trei grupuri: persoanele fără splină sau cu splină nefuncțională, cele cu deficit de anticorpi și cele cu deficit al anumitor componente ale complementului.

Pentru toate, vaccinarea antipneumococică, antimeningococică și anti-Haemophilus influenzae tip b nu este opțională, ci parte din tratamentul de bază al condiției respective.

Infecțiile respiratorii repetate cu pneumococ și cu Haemophilus la un adult sunt tiparul care justifică dozarea imunoglobulinelor, nu încă o cură de antibiotic.

Evoluția acestor infecții la persoanele vulnerabile poate fi rapidă, motiv pentru care conduita la febră este diferită de cea a populației generale.

Faptul că vulnerabilitatea este specifică unei familii bacteriene, și nu generală, ilustrează de ce noțiunea de „imunitate scăzută” nu este utilă clinic. Ce contează este care verigă lipsește și față de ce germen.

Ce se verifică

Statusul vaccinal antipneumococic, antimeningococic și anti-Haemophilus.

Dozarea imunoglobulinelor, la infecții respiratorii bacteriene repetate.

Dozarea C3 și C4, la infecții meningococice repetate.

Funcția splenică, dacă există o boală de fond care o poate afecta.

Titrul de anticorpi după vaccinare, în situațiile selectate.

Factori care influențează riscul de infecție cu bacterii încapsulate

Prezența și funcția splinei.

Nivelul de IgG specific.

Integritatea sistemului complement.

Statusul vaccinal.

Fumatul și bolile respiratorii cronice.

Vârsta.

Imunosupresia terapeutică.

De ce contează

Această familie de bacterii este cea care traduce o noțiune abstractă — o verigă imună lipsă — în trei vaccinuri concrete și o regulă de conduită la febră.

Pe Healthwise, apare în explicarea opsonizării, a rolului splinei și a indicațiilor de vaccinare la adult.

Concluzie

Bacteriile încapsulate sunt protejate de un strat zaharidic care împiedică fagocitoza directă; eliminarea lor depinde de anticorpi, complement și splină.

Ce trebuie reținut: definesc riscul specific al persoanelor fără splină, cu deficit de anticorpi sau de complement, iar vaccinarea antipneumococică, antimeningococică și anti-Haemophilus este parte din tratamentul acestor condiții.