Cortex cingulat anterior (ACC)

(neuroanatomie, neurologie, psihiatrie)

Cortexul cingulat anterior (ACC — anterior cingulate cortex) este o regiune corticală situată pe fața medială a lobilor frontali, formând o centură arcuită în jurul corpului calos, la joncțiunea dintre sistemul limbic (emoțional) și cortexul prefrontal (executiv). Este una dintre cele mai complexe și mai studiate regiuni ale creierului uman, deoarece integrează procesarea emoțională, controlul cognitiv, detectarea conflictului, anticiparea recompensei și durerii, și reglarea funcțiilor autonome. Nu funcționează ca o unitate omogenă — este subdivizat anatomic și funcțional în: ACC dorsal (dACC, aria 24b/c Brodmann), predominant implicat în reglarea cognitivă, detectarea erorilor și controlul atenției; și ACC ventral (vACC/subgenual ACC, aria 25 Brodmann), predominant implicat în procesarea emoțională, dispoziție și reglarea autonomă.

Mecanismul biologic

•  Detectarea conflictului și monitorizarea erorilor — ACC dorsal este activat consistent în studii fMRI ori de câte ori există o discrepanță între răspunsul produs și răspunsul corect (eroare), sau când există competiție între două răspunsuri posibile (conflict); teoria monitorizării conflictului (Botvinick, 2001) propune că dACC detectează conflictul și semnalizează cortexul prefrontal dorsolateral pentru a crește controlul cognitiv; explicația pentru de ce greșelile produc un sentiment distinctiv de disconfort — este dACC care generează semnalul

•  Durerea fizică și ACC — studii clasice cu neuroimagistică (Rainville, 1997; Price, 2000) au arătat că ACC dorsal este activat de stimuli dureroși și corelează mai bine cu componenta afectivă a durerii (cât de neplăcută este durerea) decât cu intensitatea sa senzorială; pacienții cu leziuni ale ACC raportează că simt durerea dar că nu îi mai deranjează — disocierea componentei senzoriale de cea afectivă; stimularea electrică a ACC la pacienți treji produce anticiparea durerii sau senzații de teamă

•  Durerea socială și ACC — Naomi Eisenberger și Matthew Lieberman (Science, 2003) au demonstrat prin fMRI că excluderea socială (jocul Cyberball, în care participanții sunt ignorați de ceilalți jucători) activează ACC dorsal la niveluri comparabile cu durerea fizică moderată; intensitatea activării ACC corelează cu intensitatea suferinței raportate de participanți la excludere; individele cu activare ACC mai mare la excludere raportează mai multă sensibilitate la respingere în viața cotidiană; datele au fost replicate în multiple studii ulterioare

•  Rolul în reglarea emoțională — ACC ventral (subgenual, aria 25) este implicat în reglarea dispoziției și a emoțiilor negative; conexiunile sale cu amigdala, hipotalamusul, trunchiul cerebral și cortexul prefrontal mediază influența cognitivă asupra răspunsurilor emoționale; aria 25 este supraactivată în depresia majoră și este ținta stimulării cerebrale profunde (DBS) în depresia rezistentă — stimularea sa produce remisie în cazuri severe refractare la toate celelalte tratamente (Helen Mayberg, 2005)

•  ACC și anticiparea — ACC este activat nu doar la durerea sau respingerea în sine, ci și la anticiparea lor; pacienții cu tulburare de panică au activare ACC crescută la anticiparea atacurilor; persoanele cu atașament anxios au activare ACC crescută la anticiparea posibilei respingeri sociale; mecanismul prin care îngrijorarea cronică și frica anticipatorie produc suferință comparabilă cu evenimentul temut

Contexte clinice relevante

•  ACC în depresia majoră — aria 25 (subgenual ACC) este supraactivată în depresia majoră și redusă de antidepresive și psihoterapie; DBS (deep brain stimulation) a ariei 25 produce remisie în depresia rezistentă la tratament convențional; PET și fMRI pot vizualiza modificările activității ACC ca răspuns la tratament, oferind biomarkeri obiectivi ai răspunsului terapeutic

•  ACC și PTSD — în PTSD, ACC ventral este hipoactivat (incapacitate de a inhiba răspunsul amigdalei la stimuli de amenințare) și ACC dorsal poate fi hiperactivat (hipervigilență, detectare excesivă a conflictului); tratamentele eficace pentru PTSD (EMDR, terapia de procesare cognitivă) produc normalizarea activității ACC măsurată neuroimagistic

•  Neurofeedback și ACC — protocoalele de neurofeedback în timp real bazate pe fMRI (rt-fMRI neurofeedback) permit participanților să vizualizeze activitatea propriului ACC și să o moduleze voluntar; investigat ca tratament pentru depresie, PTSD și durere cronică; accesibil limitat, dar demonstrând că oamenii pot învăța să-și regleze activitatea ACC cu antrenament

descoperirea că durerea socială și durerea fizică activează aceleași circuite cerebrale — cu ACC ca veriga comună — este probabil una dintre cele mai importante contribuții ale neuroimagisticii la înțelegerea suferinței umane. implicația nu este că durerea socială este la fel de severă ca durerea fizică în toate circumstanțele, ci că creierul nu tratează pierderea relațională ca pe ceva mai puțin real decât o leziune tisulară. această biologie justifică luarea în serios a suferinței din respingere, divorț sau pierdere relațională — nu ca metaforă, ci ca experiență cu substrat neuronal precis.