Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Cortex premotor

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Regiunea frontală situată înaintea cortexului motor primar, care pregătește și selectează mișcările.

Cortexul premotor ocupă porțiunea posterioară a lobului frontal, imediat anterior de cortexul motor primar. Nu execută mișcarea, ci o pregătește: selectează acțiunea potrivită contextului, o planifică în raport cu obiectele din jur și o configurează înainte de declanșare.

Se împarte în teritorii cu funcții distincte. Porțiunea ventrală este implicată în apucare și în manipularea obiectelor, cea dorsală în mișcările ghidate vizual în spațiu, iar aria motorie suplimentară, pe fața medială, în secvențele de mișcări învățate și în inițierea voluntară.

Pe scurt

Situat imediat anterior de cortexul motor primar.
Pregătește și selectează mișcarea, nu o execută.
Porțiunea ventrală: apucare și manipulare; dorsală: mișcări ghidate vizual.
O parte răspunde și la observarea acțiunilor altora.
Lezarea produce apraxie, nu paralizie.

Ce face în formulă

Activitatea neuronilor premotori crește înaintea mișcării, în faza de pregătire, și codifică scopul acțiunii mai mult decât mușchii implicați. Un neuron poate răspunde la apucarea unui obiect indiferent de mâna folosită — ceea ce arată că reprezentarea este la nivelul acțiunii, nu al contracției musculare.

Porțiunea ventrală primește informație vizuală despre proprietățile obiectelor, prin conexiuni cu cortexul parietal. Această convergență permite transformarea unei informații vizuale — forma și orientarea unui obiect — într-un plan motor adecvat: configurarea mâinii înainte de a atinge obiectul.

Observarea acțiunii, apraxia, arta

Neuronii cu proprietăți de oglindă

La începutul anilor 1990, echipa lui Giacomo Rizzolatti de la Parma a descris în cortexul premotor ventral al macacului neuroni care răspundeau atât la executarea unei acțiuni, cât și la observarea aceleiași acțiuni făcute de altcineva. Au fost numiți neuroni-oglindă.

La om, înregistrarea celulelor individuale este rareori posibilă, iar cercetarea folosește imagistica și electrofiziologia pentru a studia sisteme de observare și execuție a acțiunilor. Dovezile pentru existența unui sistem cu proprietăți de oglindă sunt consistente; interpretarea funcției lui rămâne dezbătută.

Apraxia

Leziunile cortexului premotor și ale conexiunilor lui parietale produc apraxie: incapacitatea de a executa o mișcare învățată, în absența paraliziei, a tulburărilor senzitive sau a lipsei de înțelegere a comenzii.

Pacientul poate avea forță normală și poate descrie corect ce i se cere, dar nu reușește să mimeze folosirea unui obiect sau să reproducă un gest. Distincția față de paralizie este clinic esențială și se face prin examinare, nu prin imagistică.

În experiența estetică

Ipoteza simulării corporale, propusă în 2007 de David Freedberg și Vittorio Gallese, susține că privitorul unei opere poate avea un răspuns motor implicit la gesturile reprezentate. Dovada experimentală cea mai directă vine din studiul condus în 2012 de Maria Alessandra Umiltà.

Prin electroencefalografie s-a măsurat ritmul mu, un indicator al activității cortexului motor, la persoane care priveau pânzele tăiate ale lui Lucio Fontana. Suprimarea ritmului mu — semn al implicării sistemului motor — a apărut la lucrările originale, dar nu la variante în care tăietura fusese înlocuită cu o linie desenată.

Ce nu rezultă din asta

Implicarea sistemului motor în perceperea unui gest reprezentat este un rezultat real. Nu rezultă însă că emoția estetică este produsă de această simulare, nici că simularea ar fi necesară pentru aprecierea artei.

Argumentul cel mai simplu împotriva formei tari a ipotezei: o persoană cu mobilitate redusă poate fi la fel de emoționată de un dans sau de o sculptură în mișcare. Iar oamenii pot înțelege acțiuni pe care nu le pot executa — una dintre obiecțiile sistematizate de Gregory Hickok în 2009.

Ce se știe despre siguranță

Regiunea nu este o țintă terapeutică de rutină. Stimularea magnetică transcraniană a cortexului motor și premotor este folosită în cercetare și, în anumite protocoale, în durerea neuropatică refractară, cu dovezi moderate.

Reabilitarea motorie după accident vascular exploatează plasticitatea acestor teritorii. Terapia prin observarea acțiunii, în care pacientul privește mișcări înainte de a le executa, are dovezi modeste dar pozitive în recuperarea membrului superior.

Cine ar trebui să fie atent

Incapacitatea de a executa un gest învățat, cu forță musculară normală, sugerează apraxie și necesită evaluare neurologică — nu este o problemă de motivație sau de înțelegere.

Implicarea sistemului motor la observarea unui gest reprezentat nu demonstrează că emoția estetică este produsă de simulare corporală.

Oamenii pot înțelege acțiuni pe care nu le pot executa. Forma tare a ipotezei simulării nu este susținută.

Stimularea magnetică a regiunilor motorii se efectuează doar în unități specializate, după screening pentru contraindicații.

Întrebări frecvente

Ce face cortexul premotor?

Pregătește și selectează mișcarea, nu o execută. Codifică scopul acțiunii mai mult decât mușchii implicați, și transformă informația vizuală despre obiecte într-un plan motor.

Cum se împarte?

Porțiunea ventrală, pentru apucare și manipulare; cea dorsală, pentru mișcări ghidate vizual în spațiu; aria motorie suplimentară, pe fața medială, pentru secvențe învățate și inițiere voluntară.

Ce sunt neuronii-oglindă?

Neuroni descriși în cortexul premotor ventral al macacului, care răspund atât la executarea unei acțiuni, cât și la observarea aceleiași acțiuni la altcineva. La om se studiază indirect.

Ce este apraxia?

Incapacitatea de a executa o mișcare învățată, fără paralizie, tulburări senzitive sau neînțelegere a comenzii. Pacientul are forță normală dar nu poate mima folosirea unui obiect.

Ce arată studiul cu pânzele lui Fontana?

Suprimarea ritmului mu, semn al implicării sistemului motor, a apărut la lucrările originale dar nu la variante cu tăietura înlocuită de o linie desenată. Urma gestului implică sistemul motor al privitorului.

Simularea corporală explică emoția artistică?

Nu. Implicarea sistemului motor e reală, dar o persoană cu mobilitate redusă poate fi la fel de emoționată de un dans, iar oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa.

Confuzii frecvente

„Cortexul premotor execută mișcarea”

Execuția aparține cortexului motor primar. Premotorul pregătește, selectează și configurează acțiunea în raport cu contextul și cu obiectele.

„Apraxia este o formă de paralizie”

Forța musculară este normală. Problema este organizarea gestului, iar distincția se face clinic, prin examinare, nu imagistic.

„Neuronii-oglindă explică empatia și arta”

Generalizarea depășește dovezile. Hickok a sistematizat obiecțiile în 2009, inclusiv faptul că oamenii înțeleg acțiuni pe care nu le pot executa.

Concluzie

Cortexul premotor pregătește și selectează acțiunea, codificând scopul mai mult decât mușchii, și transformă informația vizuală despre obiecte în planuri motorii.

O parte din el răspunde și la observarea acțiunilor altora, iar studiul cu pânzele lui Fontana arată că urma unui gest artistic implică sistemul motor al privitorului. Că aceasta produce emoția estetică este o ipoteză, nu un rezultat.

Referințe

Rizzolatti G, Luppino G. „The cortical motor system.” Neuron, 2001.

Susține subdiviziunile cortexului premotor, codificarea scopului acțiunii, conexiunile parietale și transformarea informației vizuale în plan motor.

Umiltà MA, Berchio C, Sestito M, Freedberg D, Gallese V. „Abstract art and cortical motor activation: an EEG study.” Frontiers in Human Neuroscience, 2012;6:311.

Susține suprimarea ritmului mu la privirea pânzelor originale ale lui Fontana, absentă la variantele de control.

Hickok G. „Eight problems for the mirror neuron theory of action understanding in monkeys and humans.” Journal of Cognitive Neuroscience, 2009;21(7):1229–1243.

Susține obiecțiile față de generalizarea teoriei neuronilor-oglindă, inclusiv înțelegerea acțiunilor pe care observatorul nu le poate executa.

Buxbaum LJ, Randerath J. „Limb apraxia and the left parietal lobe.” Handbook of Clinical Neurology, 2018.

Susține tabloul clinic al apraxiei, implicarea rețelei premotor-parietale și distincția față de deficitul motor elementar.

Termeni corelați

Neuroni-oglindă, Simulare corporală, Zona MT/MST, Ritm mu, Cale vizuală dorsală, Cogniție întrupată

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00