Electroencefalogramă (EEG)

(categorie: investigații, neurologie)

Electroencefalograma este înregistrarea activității electrice a creierului prin electrozi plasați pe scalp. Măsoară diferențe de potențial de ordinul microvolților, generate de activitatea sincronizată a milioane de neuroni corticali, cu o rezoluție temporală de milisecunde.

Este singura metodă accesibilă care urmărește activitatea cerebrală în timp real, cu precizie temporală. Rezoluția spațială este însă slabă: semnalul provine din arii largi de cortex, iar sursele profunde sunt greu sau imposibil de detectat.

Cum funcționează

Semnalul înregistrat nu provine din potențialele de acțiune, care sunt prea rapide și prea puțin sincronizate pentru a se însuma la suprafață, ci din potențialele postsinaptice ale neuronilor piramidali corticali. Acești neuroni sunt orientați perpendicular pe suprafața cortexului și în paralel între ei, astfel încât câmpurile lor electrice se adună.

Pentru ca semnalul să fie detectabil pe scalp, este nevoie de sincronizare pe o suprafață de câțiva centimetri pătrați. Semnalul traversează apoi meningele, craniul și scalpul, care îl atenuează și îl împrăștie — de aici rezoluția spațială limitată.

Traseul se descrie prin benzi de frecvență cu semnificații diferite: delta, sub 4 Hz, dominantă în somnul profund; teta, 4–8 Hz, în somnolență și în unele stări de atenție; alfa, 8–13 Hz, caracteristică veghei relaxate cu ochii închiși; beta, 13–30 Hz, în veghe activă; gamma, peste 30 Hz, în procesarea atențională.

În medicina somnului, electroencefalograma este componenta indispensabilă a stadializării. Fără ea, stadiile de somn nu pot fi determinate: somnul REM are un traseu asemănător veghei, iar diferența se face prin combinația cu mișcările oculare și cu atonia musculară.

Indicații principale

Epilepsie

Este indicația principală. Evidențiază descărcările interictale — vârfuri, complexe vârf-undă — care susțin diagnosticul și ajută la clasificarea sindromului epileptic. O electroencefalogramă normală nu exclude epilepsia, iar descărcări izolate la o persoană fără crize nu stabilesc diagnosticul.

Stări confuzionale și encefalopatii

În delir, în encefalopatia hepatică sau metabolică, traseul arată încetinire difuză. Este util și pentru diagnosticul statusului epileptic nonconvulsivant, o cauză de alterare a conștienței care nu poate fi identificată altfel.

Medicina somnului

Componenta esențială a polisomnografiei, folosită pentru stadializarea somnului și pentru identificarea microtrezirilor. Este motivul tehnic pentru care dispozitivele purtabile fără electrozi pe scalp nu pot stadializa somnul corect.

Monitorizare în terapie intensivă și în anestezie

Monitorizarea continuă detectează crize la pacienții comatoși, iar indicii derivați din electroencefalogramă sunt folosiți pentru aprecierea profunzimii anesteziei.

Relevanță clinică

Interpretarea are câteva capcane frecvente. Prima este supradiagnosticul epilepsiei pe baza unor variante normale de traseu sau a unor artefacte. A doua este concluzia inversă: o electroencefalogramă normală între crize este obișnuită, iar la un pacient cu istoric clar diagnosticul rămâne clinic.

Randamentul investigației crește prin metode de activare: privarea de somn înaintea înregistrării, hiperventilația, stimularea luminoasă intermitentă și înregistrarea în somn. Privarea de somn este cea mai eficientă și cea mai des folosită.

Artefactele sunt o problemă constantă: clipitul, mișcările oculare, contracțiile musculare, transpirația, artefactele de rețea electrică. În banda gamma, activitatea musculară a scalpului se suprapune exact pe frecvențele de interes, ceea ce complică studiile despre aceste oscilații.

Pentru somn, distincția față de dispozitivele de consum este fundamentală. Electroencefalograma măsoară activitatea electrică a creierului; ceasurile și brățările estimează stadiile din mișcare, frecvență cardiacă și variabilitatea ritmului cardiac. Acordul este bun pentru a distinge somnul de veghe, mult mai slab pentru stadiile individuale, cu erori de zeci de minute pe noapte.

Există dispozitive EEG portabile validate, cu electrozi frontali, folosite în cercetare și în unele evaluări la domiciliu. Acestea măsoară efectiv activitatea cerebrală, dar nu sunt echivalente cu montajul complet al polisomnografiei.

Desfășurare

Înregistrarea standard durează 20–30 de minute, cu 19–21 de electrozi plasați după un sistem internațional de poziționare, la care se adaugă canale pentru electrocardiogramă și pentru mișcări oculare.

Pacientul este relaxat, cu ochii închiși și deschiși alternativ, iar tehnicianul aplică manevrele de activare. Nu necesită pregătire specială, în afara părului curat și, în unele cazuri, a privării de somn conform indicației.

Monitorizarea video-EEG prelungită, pe zile, este folosită pentru caracterizarea crizelor, pentru diferențierea de crizele nonepileptice psihogene și pentru evaluarea preoperatorie în epilepsia rezistentă la tratament.

În somn, montajul face parte din polisomnografie, alături de electrooculogramă, electromiogramă, semnale respiratorii și pulsoximetrie.

Interpretarea aparține medicului cu formare specifică. Un raport de electroencefalogramă nu se citește izolat: are sens numai în context clinic, iar decizia terapeutică nu se ia niciodată pe baza traseului singur.

Factori care influențează traseul electroencefalografic

Starea de vigilență: veghe, somnolență, stadiile de somn.

Vârsta, cu modificări importante ale traseului normal de la copilărie la vârsta adultă și la vârstnic.

Medicația: benzodiazepine, antiepileptice, antipsihotice, anestezice.

Tulburările metabolice: hipoglicemia, uremia, insuficiența hepatică, dezechilibrele electrolitice.

Temperatura corporală și starea de hidratare.

Artefactele musculare, oculare și tehnice.

Privarea de somn, folosită deliberat ca metodă de activare.

Electroencefalogramă în context Healthwise

Electroencefalograma este metoda care a făcut posibilă medicina somnului. Fără ea, stadiile de somn nu ar putea fi definite, iar tot ce se cunoaște despre undele lente, fusuri, somn REM și microtreziri provine din această înregistrare.

Pe Healthwise, este și reperul tehnic pentru o discuție frecventă. Când un ceas afișează minute de „somn profund”, cifra este o estimare derivată din mișcare și puls, nu o măsurătoare a activității creierului. Este utilă pentru a observa tendințe — la ce oră adormi, cât de constant, cât de agitat dormi — și nu este utilă pentru a evalua fiziologia somnului. Pentru asta există o singură metodă, iar ea presupune electrozi pe scalp.

Concluzie

Electroencefalograma înregistrează activitatea electrică a cortexului prin electrozi de scalp, cu rezoluție temporală de milisecunde și rezoluție spațială limitată. Semnalul provine din potențialele postsinaptice sincronizate ale neuronilor piramidali.

Ce trebuie reținut: este investigația principală în epilepsie, dar un traseu normal nu exclude diagnosticul; este componenta indispensabilă a stadializării somnului; iar dispozitivele purtabile fără electrozi pe scalp nu măsoară activitatea cerebrală și nu o pot înlocui.