Instrumente Healthwise gratuite: Creează cont →

Corzi vocale

by Mihaela Marinescu

« Înapoi la enciclopedie

Termeni medicali

Cele două pliuri de mucoasă, ligament și mușchi din interiorul laringelui, a căror vibrație produce sunetul vocii.

Corzile vocale sunt cele două pliuri situate în interiorul laringelui, formate din mucoasă, ligament și mușchi, a căror vibrație produce sunetul vocii. Denumirea anatomică corectă este pliuri vocale, pentru că nu sunt sfori întinse, ci benzi stratificate de țesut.

Distincția nu este o chestiune de terminologie. Structura stratificată — un epiteliu subțire, un strat superficial moale, un ligament și un mușchi — este exact ceea ce permite vibrația și explică de ce leziunile superficiale afectează vocea atât de mult.

Pe scurt

Două pliuri de mucoasă, ligament și mușchi din laringe.
Denumirea corectă este pliuri vocale, nu corzi.
Structura stratificată permite vibrația în val.
Vibrează între 100 și 250 de ori pe secundă în vorbirea obișnuită.
Stratul superficial se usucă rapid și depinde de hidratare.

Ce face în formulă

Vibrația nu este o oscilație simplă, ci o undă mucoasă: stratul superficial se deplasează pe deasupra straturilor profunde, deschizând și închizând spațiul dintre pliuri de sute de ori pe secundă. Fenomenul este descris de teoria mioelastic-aerodinamică, formulată de Janwillem van den Berg.

Frecvența depinde de lungime, de grosime și de tensiune. În vorbirea obișnuită, corzile vocale ale unei femei adulte vibrează în jur de 200 de ori pe secundă, ale unui bărbat adult în jur de 120, iar ale unui copil în jur de 250–300.

Structură, vibrație, îngrijire

De ce contează stratul superficial

Stratul imediat de sub epiteliu, numit lamina propria superficială sau spațiul Reinke, este cel mai moale și cel care se deplasează cel mai mult în timpul vibrației. Orice modificare a lui — edem, deshidratare, îngroșare — schimbă imediat calitatea vocii.

De aici provine și importanța hidratării: stratul superficial se usucă rapid, iar o mucoasă uscată necesită o presiune de aer mai mare pentru a începe să vibreze, ceea ce obosește mai repede musculatura.

Schimbările din pubertate

La naștere, corzile vocale au aproximativ 2,5 până la 3 milimetri. Până la adolescență ajung la circa 8 milimetri, iar la adult la 9–13 milimetri la femei și 14–24 milimetri la bărbați.

Sub influența testosteronului, ele devin în pubertate mai lungi și mai groase. O coardă mai lungă și mai groasă vibrează mai rar, iar un sunet cu frecvență mai mică se percepe ca fiind mai grav. Analogia cu corzile unui instrument este corectă pentru acest aspect, deși nu pentru structură.

Ce le obosește și ce le lezează

Vorbitul prelungit la volum mare, strigatul, vorbitul în medii zgomotoase, tusea repetată și vorbitul cu vocea deja răgușită sunt principalele surse de suprasolicitare. Rezultatul imediat este oboseala vocală, iar cel pe termen lung pot fi nodulii vocali.

Fumul de tutun și vaporii de țigară electronică irită mucoasa și produc edem. Refluxul gastroesofagian poate ajunge la nivel laringian și contribuie la disfonie. Deshidratarea și unele medicamente care usucă mucoasele cresc efortul fonator.

Ce nu se întâmplă când „se sparge vocea”

Expresia descrie un fenomen acustic, nu o leziune. În mutația vocală, saltul brusc de la un sunet grav la unul înalt apare pentru că modul de vibrație se schimbă involuntar: în loc să vibreze pe toată grosimea, corzile se întind și vibrează doar pe margini.

Nu se rupe nimic, iar fenomenul nu lasă urmări. Tratamentul nu este necesar, iar forțarea vocii spre un ton mai grav este contraproductivă: încordează musculatura perilaringiană și poate produce răgușeală.

Ce se știe despre siguranță

Răgușeala care durează peste trei săptămâni, durerea la vorbit sau la înghițit, senzația persistentă de nod în gât și pierderea completă a vocii pentru mai multe zile necesită consult medical.

Dificultatea de respirație sau zgomotul puternic la inspir sunt urgențe și cer apel la 112.

Vorbitul sau cântatul cu vocea deja răgușită prelungește recuperarea. Șoptitul forțat nu odihnește vocea — o voce obosită se odihnește prin tăcere sau prin vorbit puțin, pe ton natural.

Cine ar trebui să fie atent

Nu se numesc corect corzi: sunt pliuri de mucoasă, ligament și mușchi, iar structura stratificată explică modul în care vibrează.

Șoptitul forțat nu odihnește vocea; o voce obosită se odihnește prin tăcere sau prin vorbit puțin, pe ton natural.

Forțarea vocii spre un ton mai grav încordează musculatura și poate produce răgușeală.

Răgușeala de peste trei săptămâni necesită evaluare medicală.

Întrebări frecvente

Ce sunt corzile vocale?

Cele două pliuri din interiorul laringelui, formate din mucoasă, ligament și mușchi, a căror vibrație produce sunetul vocii.

De ce se numesc corect pliuri vocale?

Pentru că nu sunt sfori întinse, ci benzi stratificate de țesut. Structura stratificată este cea care permite vibrația.

Cât de repede vibrează?

În vorbirea obișnuită, în jur de 120 de ori pe secundă la bărbatul adult, 200 la femeia adultă și 250–300 la copil.

Cum se schimbă în pubertate?

Devin mai lungi și mai groase sub influența testosteronului. O coardă mai lungă și mai groasă vibrează mai rar, deci sunetul se aude mai grav.

Ce le obosește cel mai mult?

Vorbitul prelungit la volum mare, strigatul, vorbitul în medii zgomotoase, tusea repetată și vorbitul cu vocea deja răgușită.

Se rup când „se sparge vocea”?

Nu. Expresia descrie un fenomen acustic: corzile trec involuntar la un alt mod de vibrație. Nu se rupe nimic și nu rămân urmări.

Confuzii frecvente

„Se rup corzile vocale când se sparge vocea”

Expresia descrie cum sună, nu ce se întâmplă. Corzile trec involuntar la un alt mod de vibrație, fără nicio leziune.

„Șoptitul odihnește vocea”

Șoptitul forțat solicită musculatura laringiană. O voce obosită se odihnește prin tăcere sau prin vorbit puțin, pe ton natural.

„Dacă forțez vocea mai jos, se îngroașă mai repede”

Încordează musculatura perilaringiană și poate produce răgușeală. Lungimea corzilor crește după hormoni, nu după efort.

Concluzie

Corzile vocale sunt pliuri stratificate, nu sfori, iar stratul lor cel mai superficial — cel care se deplasează în timpul vibrației — este și cel mai vulnerabil la deshidratare, la iritație și la suprasolicitare.

Această anatomie explică de ce îngrijirea vocii se reduce la lucruri aparent banale: hidratare, pauze, volum moderat și evitarea vorbitului atunci când vocea este deja răgușită.

Referințe

Hirano M. „Morphological structure of the vocal cord as a vibrator and its variations.” Folia Phoniatrica, 1974;26(2):89–94.

Susține descrierea structurii stratificate a pliului vocal și rolul laminei propria superficiale în vibrație.

Titze IR. Principles of Voice Production. National Center for Voice and Speech, 2000.

Susține teoria mioelastic-aerodinamică, descrierea undei mucoase și relația dintre lungime, grosime, tensiune și frecvență.

Hartnick CJ, Rehbar R, Prasad V. „Development and maturation of the pediatric human vocal fold lamina propria.” The Laryngoscope, 2005;115(1):4–15.

Susține datele privind dimensiunile pliurilor vocale la naștere, în copilărie și la adult și maturarea laminei propria.

National Institute on Deafness and Other Communication Disorders. Taking Care of Your Voice. National Institutes of Health.

Susține recomandările privind hidratarea, pauzele de voce, evitarea vorbitului cu vocea răgușită și inutilitatea șoptitului forțat.

Termeni corelați

Laringe, Fonație, Mutație vocală, Noduli vocali, Igienă vocală

« Înapoi la enciclopedie

-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00