Datorie de somn

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Neurofiziologie | Medicina somnului | Sănătate publică

Datoria de somn este deficitul cumulat rezultat din diferența dintre necesarul individual de somn și durata efectiv dormită, acumulat pe parcursul mai multor zile sau săptămâni. Efectele privării cronice de somn sunt documentate și comparabile cu cele ale intoxicației alcoolice: după 17 până la 19 ore de veghe continuă, performanța cognitivă scade la un nivel echivalent unei alcoolemii de 0,05%. În perioada neonatală, datoria de somn parentală este o realitate biologică cu consecințe asupra capacității de îngrijire.

Mecanismul biologic

  • Presiunea homeostatică de somn crește proporțional cu durata veghei, prin acumularea de adenozină în spațiul extracelular cerebral și prin alte semnale neurochimice
  • Privarea de somn reduce activitatea cortexului prefrontal și amplifică reactivitatea amigdaliană, cu deteriorarea reglării emoționale și a controlului inhibitor
  • Somnul de recuperare este mai profund și mai eficient, dar recuperarea nu este proporțională: o singură noapte lungă nu compensează integral un deficit acumulat pe săptămâni
  • Deficitul cronic afectează metabolismul glucidic, reglarea apetitului prin grelină și leptină, și funcția imună

Contexte clinice relevante

  • Consecințele documentate ale privării cronice includ iritabilitate, scăderea empatiei, reducerea toleranței la frustrare, deteriorarea memoriei și risc crescut de accidente rutiere
  • În perioada postpartum, privarea de somn este un factor de risc independent pentru depresia postpartum și pentru anxietate
  • Somnul în reprize scurte, sincronizat cu perioadele de somn ale sugarului, reduce datoria acumulată chiar dacă nu oferă blocuri consolidate
  • Împărțirea turelor nocturne și acceptarea sprijinului extern sunt strategii cu efect măsurabil, nu opțiuni de confort
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00