Glandă pineală

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Anatomie | Endocrinologie | Cronobiologie

Glanda pineală, sau epifiza, este o structură endocrină mică situată în epitalamus, în apropierea liniei mediane a creierului, între cele două emisfere cerebrale. Funcția sa principală este sinteza și secreția de melatonină, sub controlul semnalelor luminoase transmise pe o cale multisinaptică de la retină prin nucleul suprachiasmatic. Prin această funcție, glanda pineală constituie interfața dintre informația luminoasă din mediu și reglarea temporală internă a organismului.

Mecanismul biologic

  • Pinealocitele sintetizează melatonina din serotonină prin acțiunea succesivă a două enzime, activitatea acestora fiind stimulată de noradrenalina eliberată de fibrele simpatice în timpul întunericului
  • Calea de control pornește de la celulele ganglionare retiniene, trece prin nucleul suprachiasmatic, nucleul paraventricular, măduva toracică și ganglionul cervical superior, ajungând la glandă
  • Expunerea la lumină în timpul nopții întrerupe această cale și suprimă acut secreția, mecanismul prin care lumina artificială perturbă ritmul circadian
  • Calcificările pineale, vizibile radiologic la adulți, cresc cu vârsta și se corelează cu scăderea capacității secretorii

Contexte clinice relevante

  • Tumorile regiunii pineale sunt rare, dar pot produce sindrom Parinaud prin compresia mezencefalului și hidrocefalie prin obstrucția apeductului cerebral
  • Calcificarea pineală este un reper anatomic util în interpretarea imagisticii cerebrale, deviația sa de la linia mediană sugerând efect de masă
  • Maturizarea funcțională a glandei în primele luni de viață determină momentul în care sugarul începe să dezvolte un ritm circadian propriu
  • Atribuirile mistice sau ezoterice ale glandei pineale nu au corespondent în fiziologia documentată, funcția sa fiind cronobiologică
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00