Extract uscat

by Mihaela Marinescu
2 minutes read
« Back to Glossary Index

(categorie: farmacologie, fitoterapie)

Extractul uscat este forma obținută prin extragerea compușilor dintr-o plantă cu un solvent, urmată de evaporarea completă a acestuia. Rezultatul este o pulbere concentrată, folosită în capsule și comprimate.

Este forma folosită în majoritatea studiilor clinice, ceea ce o face singura pentru care dozele din cercetare se pot transpune direct.

Cum funcționează

Planta uscată și măcinată este pusă în contact cu un solvent — apă, alcool sau amestec — care dizolvă compușii solubili. Solventul se evaporă apoi complet.

Rezultatul este mai concentrat decât planta de pornire. Gradul de concentrare este exprimat prin raportul plantă-extract, iar pe eticheta produselor de calitate apare explicit.

Compoziția depinde de solventul folosit. Apa extrage compușii hidrosolubili, precum acizii cafeoilchinici; alcoolul extrage și o parte din cei mai puțin solubili, inclusiv lactonele amare.

Un extract poate fi standardizat, adică ajustat pentru a conține o cantitate declarată din compușii activi. Fără standardizare, conținutul variază de la lot la lot.

De ce contează forma

Forma din studiile clinice

Dozele din cercetare se transpun direct doar pentru această formă.

Concentrație exprimabilă

Raportul plantă-extract permite estimarea dozei reale.

Compoziție dependentă de solvent

Apa și alcoolul extrag profiluri diferite de compuși.

Poate fi standardizat

Ajustat pentru un conținut declarat de compuși activi.

Relevanță clinică

Studiile clinice cu extract de anghinare au folosit doze zilnice de ordinul a șase sute până la o mie nouă sute de miligrame de extract uscat, standardizat în acizi cafeoilchinici.

Această informație este utilă doar dacă produsul declară aceleași parametri. Un extract fără raport plantă-extract și fără standardizare nu se poate compara cu dozele din studii.

Ceaiul, tinctura și pulberea simplă de frunze nu sunt echivalente. Ceaiul extrage doar compușii hidrosolubili, în cantitate variabilă; pulberea nu este concentrată deloc.

Extractele lichide și sucurile sunt o categorie aparte. Unele sunt obținute din frunze, altele din capitule sau din întreaga plantă, iar compoziția diferă corespunzător.

Pentru o cititoare care compară produse, întrebarea practică este dublă: din ce parte a plantei provine și ce conținut de compuși activi declară. Fără aceste două informații, prețul nu se poate raporta la nimic.

Ce se verifică pe etichetă

Partea plantei folosită.

Raportul plantă-extract.

Standardizarea în compuși activi, ca procent sau miligrame.

Solventul folosit la extracție.

Doza zilnică, comparată cu cea din studii.

Factori care influențează conținutul unui extract uscat

Partea plantei folosită.

Solventul de extracție.

Raportul plantă-extract.

Standardizarea aplicată.

Calitatea materiei prime.

Condițiile de uscare și de păstrare.

De ce contează

Extractul uscat este singura formă pentru care o doză din studiu poate fi regăsită pe o cutie din farmacie — iar absența raportului plantă-extract de pe etichetă rupe această legătură.

Pe Healthwise, apare în explicarea formelor fitoterapeutice, a standardizării și a comparării produselor.

Concluzie

Extractul uscat se obține prin extragerea compușilor cu un solvent și evaporarea completă a acestuia, rezultând o pulbere concentrată.

Ce trebuie reținut: este forma folosită în majoritatea studiilor clinice, dar transpunerea dozelor este posibilă doar dacă produsul declară raportul plantă-extract și standardizarea.

Synonyms:
extract uscat, extract sec, dry extract, extractum siccum, pulbere de extract
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00