Fier bivalent și trivalent

by Mihaela Marinescu
« Back to Glossary Index

Biochimie | Farmacologie | Nutriție

Fierul există în organism și în preparatele farmaceutice sub două stări de oxidare: bivalent, notat Fe2+ sau feros, și trivalent, notat Fe3+ sau feric. Distincția are consecințe practice directe, pentru că doar forma bivalentă este absorbită eficient la nivelul intestinului subțire prin transportorul DMT1, în timp ce forma trivalentă trebuie mai întâi redusă. Această diferență explică de ce preparatele feroase au biodisponibilitate mai mare, dar și de ce produc mai frecvent efecte digestive neplăcute.

Mecanismul biologic

  • Fierul trivalent din alimente și din unele preparate este redus la formă bivalentă de reductaza duodenală, proces facilitat de aciditatea gastrică și de vitamina C
  • Transportorul DMT1 de la polul apical al enterocitului preia exclusiv fierul bivalent, ceea ce face din reducere o etapă obligatorie pentru formele ferice
  • Fierul bivalent liber este reactiv și catalizează reacția Fenton, generând radicali hidroxil care produc iritația mucoasei digestive și stres oxidativ local
  • Formele trivalente complexate, precum pirofosfatul feric sau polimaltoza ferică, eliberează fierul mai lent și mai controlat, cu toleranță digestivă mai bună dar absorbție mai variabilă

Contexte clinice relevante

  • Sulfatul feros, fumaratul feros și gluconatul feros sunt preparate bivalente cu biodisponibilitate bună și cu incidența cea mai mare a efectelor digestive
  • Vitamina C administrată concomitent crește absorbția formelor ferice prin efect reducător, motiv pentru care apare frecvent în formulele combinate
  • Inhibitorii de pompă de protoni și aclorhidria reduc absorbția, în special a formelor ferice, prin diminuarea reducerii dependente de aciditate
  • Administrarea la două zile, în loc de zilnic, crește absorbția fracțională prin evitarea creșterii hepcidinei induse de doza precedentă
« Back to Glossary Index
-
00:00
00:00
Update Required Flash plugin
-
00:00
00:00