Hipocalcemie hipomagneziemică

(categorie: Tulburări electrolitice)

Hipocalcemia hipomagneziemică este scăderea calciului din sânge produsă de un deficit sever de magneziu. Particularitatea ei este că nu răspunde bine la administrarea de calciu, dar se corectează după refacerea magneziului.

Apare de obicei la valori de magneziu seric sub aproximativ 0,5 mmol/L, adică în hipomagneziemia severă.

Cum funcționează

Mecanismul trece prin glandele paratiroide. Ele secretă parathormonul, hormonul care crește calciul din sânge atunci când acesta scade, dar atât secreția, cât și acțiunea hormonului au nevoie de magneziu. În hipomagneziemia severă, glandele secretă mai puțin parathormon, iar oasele și rinichii răspund mai slab la hormonul secretat.

Se adaugă o a treia verigă: se reduce și activarea vitaminei D, ceea ce scade absorbția intestinală a calciului. Rezultatul este o hipocalcemie cu mai multe cauze simultane, toate derivate din aceeași lipsă.

De ce calciul administrat nu ajunge

Blocajul hormonal

Fără magneziu, axa parathormon–os–rinichi nu funcționează. Calciul administrat crește valoarea tranzitoriu, dar organismul nu își recapătă capacitatea de a o menține.

Rezistența țesuturilor

Chiar și parathormonul prezent are un efect redus, pentru că receptorii și cascada de semnalizare de după ei depind de magneziu.

Vitamina D inactivă

Conversia la forma activă este afectată, iar absorbția intestinală a calciului scade — o cauză suplimentară care persistă cât timp magneziul rămâne scăzut.

Relevanță clinică

Consecința practică este o regulă de evaluare: un pacient cu hipocalcemie inexplicabilă sau care nu răspunde la calciu necesită dozarea magneziului. Fără acest pas, tratamentul se adresează unui simptom al unui deficit care rămâne necorectat.

Tabloul clinic este adesea mixt, pentru că hipomagneziemia severă produce simultan hipocalcemie și hipokaliemie. Tetania, spasmele, semnul Chvostek și semnul Trousseau pot avea, în acel moment, mai mult de o cauză.

Ce se dozează și în ce ordine

La o hipocalcemie care nu se explică se dozează magneziul, potasiul, fosfatul, albumina, parathormonul și vitamina D. Un parathormon surprinzător de mic sau normal în prezența unui calciu scăzut este sugestiv: în mod normal, hipocalcemia ar trebui să îl crească. Corectarea începe cu magneziul.

Factori care influențează apariția ei

Severitatea hipomagneziemiei — relația nu este liniară: un deficit ușor poate stimula inițial secreția de parathormon, iar numai deficitul sever o inhibă.

Statusul vitaminei D — un deficit preexistent agravează componenta intestinală.

Funcția paratiroidiană de bază — o rezervă funcțională redusă face blocajul mai manifest.

Durata deficitului — refacerea rezervelor de magneziu, și cu ele a răspunsului hormonal, durează zile sau săptămâni.

De ce contează

Această relație este un bun exemplu al faptului că efectele unui mineral depind de gradul deficitului, nu doar de prezența lui. Paradoxal, un deficit ușor de magneziu poate stimula secreția de parathormon, pe când deficitul sever o inhibă — iar același mineral produce, la intensități diferite, efecte opuse asupra aceleiași glande.

Concluzie

Hipocalcemia hipomagneziemică apare în deficitul sever de magneziu, prin scăderea secreției și a acțiunii parathormonului și prin reducerea activării vitaminei D. Nu se corectează cu calciu, ci cu magneziu. De aceea orice hipocalcemie inexplicabilă sau rezistentă la tratament impune dozarea magneziului.