Parathormon (PTH)

(categorie: endocrinologie)

Parathormonul este hormonul produs de glandele paratiroide, care menține calciul din sânge în limite înguste. Este principalul reglator al calcemiei și acționează asupra a trei organe: osul, rinichiul și, indirect, intestinul.

Cele patru glande paratiroide, situate de obicei pe fața posterioară a tiroidei, detectează permanent concentrația calciului printr-un receptor specializat de pe membrana celulelor lor. Secreția este ajustată în minute, ceea ce face din acest sistem unul dintre cele mai rapide mecanisme de reglare endocrină.

Cum funcționează

Receptorul senzor de calciu de pe celulele paratiroidiene măsoară calciul ionizat din sânge. Când acesta scade, receptorul este mai puțin activat, iar secreția de parathormon crește. Când calciul crește, receptorul este activat puternic, iar secreția este suprimată.

Asupra osului, parathormonul stimulează indirect osteoclastele și mobilizează calciu și fosfat din matricea osoasă. Efectul depinde de tipar: secreția continuă și crescută produce resorbție netă, în timp ce administrarea intermitentă, folosită terapeutic în osteoporoză, are efect anabolic.

Asupra rinichiului, crește reabsorbția calciului în tubul distal și scade reabsorbția fosfatului în tubul proximal. Rezultatul este calciu reținut și fosfat eliminat — o combinație care previne creșterea produsului calciu-fosfat și calcificările.

A treia acțiune este indirectă și cea mai relevantă pentru vitamina D: stimulează enzima renală CYP27B1, care produce calcitriolul. Acesta crește absorbția intestinală de calciu. Bucla se închide când calciul revine la normal: parathormonul scade, enzima este frânată, iar CYP24A1 degradează metaboliții.

Funcții principale

Menținerea calcemiei

Este funcția definitorie. Intervalul în care calciul trebuie menținut este îngust, pentru că de el depind excitabilitatea neuronală, contracția musculară, coagularea și numeroase procese enzimatice.

Reglarea fosfatului

Prin efectul fosfaturic renal, parathormonul scade fosfatemia. Este o acțiune complementară celei a FGF23, cu care interacționează bidirecțional.

Controlul activării vitaminei D

Stimularea CYP27B1 face din parathormon veriga care leagă nevoia de calciu de producția de hormon activ. Fără această stimulare, calcitriolul nu se produce în cantități semnificative.

Indicator diagnostic

Valoarea lui, interpretată împreună cu calciul, împarte hipercalcemiile în două categorii cu cauze complet diferite: mediate de parathormon și independente de el.

Relevanță clinică

În intoxicația exogenă cu vitamina D, tiparul este caracteristic: calciu crescut, 25(OH)D foarte crescută și parathormon suprimat. Supresia este răspunsul normal al glandelor la calciul ridicat și confirmă că sursa hipercalcemiei nu este paratiroidiană.

În hiperparatiroidismul primar, tiparul este inversat: calciu crescut cu parathormon crescut sau inadecvat de normal. Un parathormon „în limite normale” la o persoană cu hipercalcemie este patologic, pentru că ar fi trebuit să fie suprimat.

Deficitul de vitamina D produce hiperparatiroidism secundar: calciul tinde să scadă, parathormonul crește compensator, iar osul plătește prețul. Este mecanismul prin care deficitul prelungit duce la osteomalacie și la pierdere osoasă.

În boala renală cronică, deficitul de calcitriol și retenția de fosfat produc tot hiperparatiroidism secundar, care poate evolua spre forme autonome. Tratamentul folosește analogi activi ai vitaminei D, chelatori de fosfat și calcimimetice.

Hipoparatiroidismul, cel mai adesea după chirurgie tiroidiană, produce hipocalcemie cu fosfat crescut. Tratamentul presupune calciu și analogi activi ai vitaminei D, pentru că etapa renală de activare nu mai este stimulată.

Evaluare

Dozarea se face din ser, prin metode care măsoară hormonul intact. Recoltarea se face de preferat dimineața, iar interpretarea obligatoriu împreună cu calciul recoltat simultan — o valoare izolată de parathormon nu are sens.

Într-o hipercalcemie, algoritmul este simplu: parathormon crescut sau neinhibat orientează spre hiperparatiroidism primar sau spre hipercalcemia hipocalciurică familială; parathormon suprimat orientează spre malignitate, boli granulomatoase, exces de vitamina D sau medicamente.

Analizele complementare includ fosfatul, 25(OH)D, creatinina, calciul urinar pe 24 de ore și, în cazuri selectate, calcitriolul și electroforeza proteinelor.

Deficitul de vitamina D trebuie corectat înainte de interpretarea definitivă a unui parathormon crescut, pentru că îl poate ridica singur.

La pacienții cu boală renală cronică, ținta terapeutică este un interval, nu o valoare cât mai mică: supresia excesivă produce boală osoasă adinamică.

Factori care influențează nivelul de parathormon

Calciul ionizat seric, factorul de reglare principal.

Statusul vitaminei D: deficitul îl crește compensator.

Fosfatemia, care îl stimulează indirect.

Funcția renală și rata de filtrare glomerulară.

Magneziul: atât deficitul sever, cât și excesul îi perturbă secreția.

Medicamentele: litiul îl crește, calcimimeticele îl scad, diureticele tiazidice îl influențează indirect.

Ritmul circadian, cu variații pe parcursul zilei.

Parathormon în context Healthwise

Parathormonul este analiza care transformă o hipercalcemie dintr-un rezultat îngrijorător într-un diagnostic orientat. Împarte cauzele în două grupe cu conduite complet diferite, iar fără el interpretarea calciului crescut rămâne incompletă.

Pe Healthwise, este și reperul care separă suplimentarea corectă de cea problematică. Un parathormon crescut cu 25(OH)D mică înseamnă deficit care merită corectat. Un parathormon suprimat cu 25(OH)D foarte mare înseamnă exces care trebuie oprit. Iar un parathormon crescut cu calciu crescut nu are legătură cu suplimentul, ci cu paratiroidele — iar oprirea suplimentului fără investigații poate ascunde tocmai acest diagnostic.

Concluzie

Parathormonul este hormonul paratiroidian care menține calcemia, acționând asupra osului, rinichiului și, prin stimularea producției de calcitriol, asupra absorbției intestinale de calciu.

Ce trebuie reținut: se interpretează întotdeauna împreună cu calciul recoltat simultan; suprimarea lui într-o hipercalcemie exclude cauza paratiroidiană și orientează spre exces de vitamina D, malignitate sau boli granulomatoase; iar deficitul de vitamina D îl crește compensator, cu consecințe asupra osului.